Categorie: Gastroenterologie

Articol scris de Dr. Mihai Andrei, Medic Primar Gastroenterolog. 

Cancerul este o afecțiune cronica in care celule atipice din organismul nostru se multiplica excesiv si afecteaza fuctionarea normala a organelor implicate. Este o boala cu potențial letal si afecteaza semnificativ calitatea vietii. Cancerul este a doua cauza de mortalitate din lume, dupa bolile cardiovasculare.  

Cancerul de stomac face parte din cancerele agresive, cu evoluție rapida și diseminare la distanta catre organe cu funcții vitale, precum plămâni, ficat sau creier.

1.  Ce este cancerul gastric?

Cancerul gastric reprezinta un tip de cancer care se dezvolta in peretele stomacului. De obicei, celulele canceroase se formeaza in mucoasa gastrica, stratul care căptușește stomacul pe interior. 

Aceasta afectiune apare atunci cand diferitele tipuri de celule gastrice cresc si prolifereaza anormal, patologic. Din punct de vedere al agresivitatii, cancerul gastric reprezinta a 5-a cauza de deces prin cancer la nivel global. Frecventa de aparitie cea mai mare se intalneste in Asia de Est, America de Sud si Europa de Est, in timp ce frecventa cea mai mica este in America de Nord si Europa de Nord. 

Odata cu descoperirea si tratamentul infectiei cu Helicobacter Pylori, incidenta cancerului gastric a inceput sa scada, insa reprezinta in continuare o importanta problema medicala, in special din cauza faptului ca majoritatea pacientilor este diagnosticata in faze avansate. 

Varsta medie la care pacientii primesc diagnosticul de cancer este de 68 ani, insa in ultimii ani s-a constatat o crestere a incidentei la persoanele cu varste mai mici de 50 ani, in toate zonele globului.

2. Care sunt tipurile de cancer la stomac?

Cancerul gastric poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere: 

– Anatomic: cancere de jonctiune eso-gastrica (proximale sau de pol gastric superior) si cancere non-cardiale (cancere distale). Neoplaziile proximale apar mai frecvent la barbati, uneori in asociere cu neoplaziile esofagiene si nu par a avea corelatie cu forme severe de gastrita preexistente; 

– Histopatologic: majoritatea neoplaziilor gastrice sunt reprezentate de adenocarcinoame, adica debutul procesului neoplazic este in stratul intern al stomacului, mucoasa.  

– Cancerul de tip intestinal este mai frecvent la persoanele in varsta si, de cele mai multe ori, are legatura cu factorii din mediul exterior; 

– Cancerul de tip difuz apare mai frecvent la tineri si are o evolutie mult mai severa.  

Tipurile mai rare de neoplazii gastrice sunt cele care iau nastere din alte tipuri de celule sau straturi ale stomacului. Acestea pot fi:  

– tumori stromale; 

– tumori neuroendocrine;  

– limfoame;  

– tumori carcinoide;  

– neoplazii ereditare.

3. Cauze si factori de risc

Exista 2 mari categorii de factori de risc sau cauze pentru aparitia neoplasmului gastric: factori familiali si cei din mediu. 

Factorii familiali sunt responsabili pentru aparitia a cca. 10% din cauzele de cancere gastrice. Exista anumite sindroame genetice si mutatii ale unor gene care predispun la aparitia acestei neoplazii. Pentru astfel de situatii, medicul este cel care va recomanda screeningul genetic sau investigatii amanuntite. 

Factorii din mediu cei mai importanti sunt: 

– Infectia cu H. Pylori: Agentia Internationala de Studiu a Cancerului a incadrat acest germene ca fiind agent carcinogen de grad I. Chiar daca afecteaza jumatate din populatia globului, doar o mica parte din acesti pacienti vor dezvolta cancer gastric. Exista anumite tulpini mai virulente, ce produc inflamatie mai pronuntata si deci vor genera un risc mai mare de dezvoltare a cancerului. Etapele de carcinogeneza, adica de dezvoltare a cancerului, se intind pe parcursul a mai multi ani: initial apare inflamatia mucoasei stomacului (gastrita), apoi atrofia mucoasei și apariția metaplaziei intestinale, modificare secundara inflamatiei cronice care presupune înlocuirea celulelor gastrice cu celule de tip intestinal. Ulterior, apare displazia (leziune precanceroasa) si în final, cancerul gastric. 

– Obiceiurile alimentare – o dieta excesiv de sarata sau cu alimente prezervate in sare este incadrata ca factor de risc posibil. Consumul frecvent de fructe si legume bogate in vitamina C ar putea avea un rol protector. 

– Compusii nitroso-nitrati reprezinta un factor de risc important. Exista diferite surse posibile: aditivi alimentari, apa contaminata, fumat. 

– Obezitatea si supraponderalitatea sunt asociate cu un risc pentru tumorile gastrice proximale. 

– Fumatul creste riscul de aparitie a cancerului gastric de 1.5 ori. Se estimeaza ca 18% din cancerele gastrice sunt datorate fumatului. 

– Alte cauze mai rare: infectia cu virusul Epstein-Barr, consumul excesiv de bauturi alcoolice, interventiile chirurgicale anterioare la nivelul stomacului, iradieri, gastrita autoimuna. 

4. Simptomele cancerului gastric 

Din pacate, in stadiile incipiente, cancerul gastric nu determina simptome importante. 

In stadiile avansate, atunci cand apar simptomele, acestea pot fi reprezentate de: scadere ponderala involuntara, dureri abdominale predominant la nivelul epigastrului, dificultate la inghitit (in cazul in care afecteaza portiunea proximala), greata si varsaturi repetitive, hemoragie digestiva superioara exteriorizata prin varsaturi cu sange sau scaune negre (melena), satietate precoce sau pierderea apetitului alimentar. 

In cazuri extrem de avansate, in care apar metastaze in organe la distanta, pot exista: marirea de volum a abdomenului prin acumularea de lichid in cavitatea abdominala, ingalbenirea tegumentelor sau inanitie. 

5. Metode de tratament 

Cea mai importanta modalitate de tratament a cancerului gastric este interventia chirurgicala cu scop curativ, adica rezectia totala sau partiala a stomacului, dar, din cauza diagnosticului tardiv, aceasta ramane un deziderat dificil de atins. Atunci cand nu se poate interveni curativ, in functie de stadiul bolii si de starea generala a pacientului, modalitatile de tratament pot fi: chimioterapie sistemica, radioterapie intraoperatorie, chimioterapie paliativa, radioterapie sau interventie chirurgicala paliativa. Colaborarea medicului gastroenterolog cu oncologul si chirurgul este esentiala pentru alegerea celei mai bune modalitati de tratament. 

6. Poate fi prevenit cancerul la stomac? 

Indepartarea factorilor de risc mentionati anterior, precum eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori  si schimbarea dietei și a  stilului de viata al fiecaruia dintre noi, reprezinta cele mai importante modalitati de preventie. 

Tratamentul infectiei H. pylori, corect si obligatoriu efectuat sub supravegherea unui medic, este esențial în zonele cu incidență crescuta a cancerului gastric. 

In cazul in care apar semne si simptome de alarma, precum melena, varsaturile, scaderea in greutate involuntara, durerea abdominala recurenta, dificultatea la înghițit, anemia prin pierdere de fier in analizele uzuale, istoric de cancer gastric sau esofagian in familie, este nevoie de endoscopie digestiva superioara cu sau fara prelevare de biopsii, in functie de factorii de risc ai fiecarui pacient sau in functie de leziunile preexistente. 

Concluzii 

Cancerul gastric este o afectiune grava, descoperită de cele mai multe ori tardiv, ce afectează calitatea vietii si are rata de supraviețuire scăzută in stadiile avansate. 

Daca exista suspiciunea unei afectiuni cu potential malign la nivelul stomacului, medicul gastroenterolog  stabileste indicatia examinarii endoscopice si programul de monitorizare. 

Pentru a beneficia de un consult de specialitate, diagnostic corect si un plan de tratament adecvat, recomandam sa va programati intr-una dintre locatiile centrului medical DigestMed (DigestMed Aviatiei sau DigestMed Militari), prin intermediul platformei online sau prin apel telefonic la numarul 021.9306. 

Articol scris de Dr. Oana Potlogea, Medic Specialist Gastroenterolog. 

Biopsia in endoscopia digestiva superioara si inferioara este metoda medicala prin care se realizeaza prelevarea de probe (bucati mici) de tesuturi in vederea obtinerii de informatii de natura histopatologica, pe care medicul le considera ca fiind necesare pentru a completa diagnosticul macroscopic stabilit prin vizualizarea endoscopica. Biopsia este o procedura minim invaziva si este folosita doar cand diagnosticul final si implicit managementul cazului depind de examinarea la microscop a probelor de tesut.  

Biopsia poate oferi informatii medicului gastroenterolog inca din momentul prelevarii acesteia. Astfel, o biopsie usor de obtinut sugereaza un tesut elastic in profunzime, fiind un semn de benignitate, fara suspiciune de  cancer. In schimb, o biopsie care este rigida la prelevare poate indica un tesut transformat în cancer sau fibrozat, cicatrizat.  

Analiza histopatologica a biopsiei ofera informatii precise despre natura leziunii, prezenta inflamatiei, posibile modificari de arhitectura a tesuturilor (ex. metaplazie, displazie, cancer) etc. 

In baza rezultatului histopatologic, medicul specialist poate emite apoi recomandari privind tratamentul și monitorizarea afecțiunii digestive specifice.

Cand se preleveaza biopsia in timpul unei endoscopii digestive superioare?

Posibilitatea prelevarii de biopsii reprezinta unul din principalele avantaje oferite de procedurile endoscopice. In termeni simpli, biopsia este in realitate “ciupirea” unui mic fragment de mucosa digestiva, cu ajutorul unei pense introduse pe canalul endoscopului. Decizia de a preleva biopsie ii apartine medicului gastroenterolog care efectueaza endoscopia digestiva superioara, in functie de modificarile de mucoasa observate in timpul procedurii. Astfel, prelevarea de biopsii se va realiza obligatoriu atunci cand identificam formatiuni tumorale cu scopul de a stabili un diagnostic histopatologic care sa ghideze, mai departe, tratamentul. 

In mod particular, de la nivelul esofagului, se vor preleva biopsii in cazul esofagului Barrett atat pentru diagnosticul initial cat si pentru monitorizarea ulterioara a displaziei. Alte indicatii ale biopsiei esofagiene sunt: esofagita eozinofilica, esofagita infectioasa (de ex. cu Citomegalovirus, Herpesvirus, Candida albicans). 

In privinta biopsiilor de la nivelul stomacului, acestea se realizeaza in cazul identificarii tumorilor, a polipilor suspecti, a ulcerelor gastrice, dar si pentru diagnosticul infectiei cu Helicobacter Pylori sau al gastritei atrofice. 

Tot prin endoscopie digestiva superioara este indicat sa prelevam biopsii de la nivelul duodenului atunci cand suspectam boala celiaca sau intoleranta la gluten. 

Cand se preleveaza biopsia in timpul unei colonoscopii? 

Colonoscopia este un examen folosit pentru a cauta modificari – cum ar fi tesuturile umflate, iritate, polipi sau cancer – in intestinul gros (colon si rect). Ca si endoscopia tubului digestiv superior, colonoscopia are scop atat diagnostic, cat si terapeutic. 

Biopsia, urmata de examenul histopatologic, este indicata in timpul colonoscopiei in cazul unor modificari ale mucoasei. De exemplu, biopsia se realizeaza pentru diagnosticul si monitorizarea bolilor inflamatorii intestinale (boala Crohn si colita ulcerativa), diagnosticul infectiilor digestive cu diverse virusuri (ex. Citomegalovirus) sau bacterii (ex. Clostridium difficile, bacilul Koch in cazul tuberculozei intestinale). O indicatie importanta pentru efectuarea biopsiilor colonice sunt formatiunile protruzive, indeosebi cele care prezinta aspect endoscopic de tumori maligne. Polipii colonici pot fi de asemenea biopsiati sau, de preferat, rezecati in intregime atunci cand acest lucru este posibil. Se mai pot obtine biopsii si din mucoasa colonica de aspect normal atunci cand suspicionam colita microscopica, o boala inflamatorie intestinala in care inflamația se poate evidenția doar la examinarea microscopica. 

Care sunt riscurile prelevarii biopsiei? 

Riscurile biopsiei sunt neglijabile in raport cu beneficiul acesteia si constau in sangerare minima, care apare la mai putin de 0,01% din cazuri. Prin urmare, biopsia este o manevra minim invaziva, practic lipsita de riscuri pentru pacient cu ajutorul careia se obtine un fragment foarte mic de tesut in vederea diagnosticarii afectiunilor cu care se confrunta pacientul. 

Ce trebuie sa stim despre biopsia la pacientii in tratament antiagregant sau anticoagulant? 

Studiile de specialitate ne arata ca biopsiile din timpul endoscopiei digestive superioare si al colonoscopiei pot fi realizate in conditii de siguranta la pacientii aflati in tratament antiagregant sau anticoagulant, fara a fi necesara intreruperea medicatiei. Totusi, in cazul pacientilor care urmeaza tratament cu doua sau mai multe medicamente antiagregante si/sau medicamente anticoagulante, decizia de a intrerupe sau ajusta tratamentul inaintea prelevarii biopsiilor se stabileste de medic in urma consultului si in functie de fiecare pacient in parte. 

Riscul diseminarii celulelor canceroase dupa efectuarea biopsiei 

Efectuarea biopsiei simple din cadrul endoscopiilor digestive superioare si inferioare presupune prelevarea unui mic fragment superficial de tesut tumoral care nu prezinta risc de a disemina. Practic, acul de biopsie capteaza proba in mod direct fara a strabate alte structuri ce ar putea fi astfel insamantate cu celule tumorale. Prin urmare, nu exista riscul ca celulele canceroase sa disemineze dupa efectuarea biopsiei din timpul endoscopiei digestive superioare si al colonoscopiei. 

Concluzii 

Este important sa aveti un stil de viata sanatos, insa acesta nu este suficient pentru a preveni unele afectiuni medicale. Chiar daca adoptam un stil de viata sanatos, exista anumiti factori de risc, cum ar fi mostenirea genetica sau imbatranirea, care nu pot fi modificati si, prin urmare, nu pot fi preveniti. De aceea, este important sa ne concentram pe preventie si sa nu asteptam pana cand apar primele simptome vizibile ale bolii pentru a lua masuri. 

Unele afectiuni pot sa aiba un interval lung de timp intre instalarea primei modificari si debutul simptomelor, evoluând aparent  cu o stare de sanatate buna. Desi pacientul nu prezinta disconfort, boala este prezenta si se dezvolta fara simptome. Pentru a preveni evolutia acestor afectiuni catre complicații sau forme incurabile, este important sa se efectueze investigatii,  precum  ecografii abdominale, endoscopii digestive superioare sau colonoscopii. 

Un control de rutina poate  creste calitatea vietii si de multe ori poate salva viata dvs. prin depistarea precoce a unei posibile boli grave. Pentru a beneficia de un diagnostic corect si un plan de tratament adecvat, recomandam sa va programati pentru un consult de rutina la una dintre clinicile DigestMed (DigestMed Aviatiei sau DigestMed Militari), prin intermediul platformei online sau prin apel telefonic la numarul 021.9306. 

Articol scris de Dr. Adelina Popescu, Medic Primar Gastroenterolog.

In ultimii ani, tehnologia endoscopica a inregistrat progrese semnificative, permitand medicilor sa realizeze examinari precise si neinvazive ale afectiunilor digestive. O noua inovatie consta in utilizarea videocapsulei endoscopice, care presupune inghitirea unei capsule prevazute cu o microcamera, ce filmeaza in timp real pe masura ce trece prin tractul digestiv.

Comparativ cu endoscoapele traditionale, care sunt introduse pe cale orala sau transanala,  utilizarea videocapsulei endoscopice nu se asociaza cu neplacerea introducerii unui instrument endoscopic in tubul digestiv si este indicata in examinarea intestinului subtire, care este greu de accesat prin intermediul endoscopiei clasice.

1. Ce este videocapsula endoscopica? 

Videocapsula endoscopica este o metoda neinvaziva de investigatie a tractului digestiv care consta in inghitirea unei capsule cu camera video ce filmeaza si inregistreaza imaginile tubului digestiv pe interior. 

In 1980, la Boston, inginerul Gavrial Iddan si medicul gastroenterolog Eitan Scapa, ambii israelieni, au fost cei care au creat pentru prima data conceptul capsulei endoscopice.

Cu toate acestea, abia in anul 2001 a fost aprobat de catre FDA primul model al tehnologiei videocapsulei, iar de atunci aceasta tehnologie a inregistrat progrese semnificative pana in prezent.

2. Rolul videocapsulei endoscopice 

Rolul principal al videocapsulei este de a evalua segmentul de intestin subtire care nu poate fi vizualizat complet prin endoscopie digestiva superioara si colonoscopie. 

Indicatiile unei astfel de investigatii sunt:

– Depistarea surselor de hemoragie digestiva in cazul pacientilor cu anemie feripriva, la care gastroscopia si colonoscopia nu au evidentiat o posibila sursa de sangerare;

– Diagnosticarea si monitorizarea bolii Crohn, o boala inflamatorie intestinala de cauza autoimuna ce se poate manifesta frecvent cu ulcere la nivelul intestinului subtire, dar si la nivelul stomacului sau colonului;

– Monitorizarea pacientilor cu intoleranta la gluten care nu raspund la dieta specifica.

3. Cum ar trebui sa ma pregatesc pentru aceasta procedura? 

Pregatirea necesara evaluarii cu videocapsula consta in repaus digestiv cu 12 ore inainte de ingerare si consumul unei substante purgative cu rol in golirea de continut a tubului digestiv. Pe langa aceasta substanta purgativa, este important ca pacientul sa consume multe lichide limpezi, indulcite sau nu. 

Pacientii care iau suplimente de fier trebuie sa opreasca administrarea lor cu aproximativ 4 zile inainte. Persoanele cu medicatie cronica trebuie sa amane tratamentul cu 2 ore dupa ce au ingerat videocapsula si urmatoarea masa sa fie abia peste 4 ore, in tot acest timp putand consuma doar lichide limpezi.

4. La ce ma pot astepta in timpul endoscopiei cu videocapsula? 

In mod normal, pacientul care inghite videocapsula nu simte nimic. Timpul in care aceasta traverseaza tubul digestiv este cuprins intre 3 si 30 ore. 

Daca dupa 72 ore nu va fi eliminata, exista posibilitatea retentiei capsulei, adica a unui blocaj al acesteia la nivelul unui segment de tub digestiv. In aceasta situatie se face tomografie computerizata pentru a identifica locul obstructiei.

5. Ce se intampla dupa endoscopia cu videocapsula? 

Dupa eliminarea videocapsulei, aceasta se recupereaza cu un kit special si se inmaneaza medicului pentru descarcarea si interpretarea imaginilor. Ulterior, se elibereaza un raport medical cu concluziile investigatiei si tratament, unde este cazul.

6. Care sunt posibilele complicatii ale endoscopiei cu videocapsula? 

Cu putine riscuri implicate, videocapsula endoscopica este o investigatie sigura. Pentru a preveni aparitia complicatiilor si a se asigura de oportunitatea explorarii este necesar ca pacientii sa efectueze un consult de specialitate inainte de a face procedura. 

Cea mai intalnita problema care poate aparea este retentia capsulei, care poate fi cauzata de obstructii in diferite segmente ale tubului digestiv, in special la nivelul colonului si intestinului subtire. In cazul in care exista suspiciunea unei astfel de obstructii, se recomanda efectuarea unei tomografii computerizate sau RMN abdomino-pelvin, cu sau fara utilizarea unei substante de contrast.

Concluzii 

Timp indelungat, explorarea tubului digestiv a fost incompleta. Videocapsula endoscopica a revolutionat posibilitatile de diagnostic prin utilizarea celei mai moderne si mai putin invazive tehnologii care permite caracterizarea segmentului cel mai dificil de evaluat al tubului digestiv din cauza lungimii sale si a plasarii centrale, intestinul subtire.

Pentru a afla daca aceasta investigatie va este recomandata va invitam la un consult de specialitate. 

Dupa ce v-ati facut programarea online sau telefonic intr-una din clinicile DigestMed (DigestMed Aviatiei sau DigestMed Militari), pana in ziua consultului, puteti afla mai multe informatii aici despre Videocapsula Endoscopica cu 4 camere CapsoCam Plus.

Articol scris de Dr. Monica Stana, medic specialist gastroenterolog.

Sindromul de intestin iritabil este prototipul afectiunilor digestive functionale, caracterizat prin durere abdominala recurenta, asociata sau nu cu balonare si modificari ale tranzitului intestinal.  

Stresul cotidian si dezechilibrele emotionale asociate cu reducerea activitatii fizice, consumul alimentelor de tip fast-food si diferite facilitati pe care ni le ofera viata moderna, predispun la aparitia dereglarilor functionale de tip intestin iritabil.   

Intestin iritabil, simptome  

Simptomele in intestinal iritabil trebuie sa fie aparute de cel putin 6 luni si prezente in ultimele 3 luni. Acestea sunt: 

• durerea abdominala recurenta, ameliorata cel mai frecvent dupa defecatie, dar cu posibilitatea si de accentuare dupa defecatie;
• balonare, flatulenta, borborisme;
• tulburari de tranzit: diaree, constipatie sau alternanta diaree/constipatie; 
• tenesme rectale (contracturi spastice ale sficterului anal);
• senzatie imperioasa de defecatie. 

Sindromul de intestin iritabil influenteaza semnificativ calitatea vietii. Cum anume? Putem da cateva exemple: 

• dificultate de concentare, insomnii;
• scaderea productivitatii la locul de munca sau la scoala; 
• evitarea de a iesi din casa, mai ales in locuri fara grup sanitar, din cauza urgentei de a merge la toaleta;   
• reticenta de a calatori; 
• tulburari emotionale: anxietate, depresie, uneori chiar tendinte suicidare. 

Diagnostic pentru intestin iritabil 

Diagnosticul sindromului de intestin iritabil este in mare parte clinic, in functie de simptomele acuzate, dinamica lor, factorii declansatori sau amelioratori. Nu exista niciun test care sa confirme diagnosticul. Exista totusi o patologie de excludere (eliminarea altor boli cu simptome similare), astfel se pot efectua anumite investigatii paraclinice. De asemenea se tine cont de varsta pacientului si de alte simptome asociate.  

Investigatiile utile in elucidarea diagnosticului de intestin irtitabil, acolo unde este necesar, sunt stabilite de medicul curant: 

Analize de sange 

• hemoleucograma (pentru excluderea anemiei); 
• teste inflamatorii: VSH, proteina C reactiva, fibrinogen (care sunt crescute in inflamatie intestinala si nu in sindromul de intestin iritabil);
• analize pentru functia tiroidiana, analize pentru boala Celiaca (intoleranta la gluten), intoleranta la lactoza etc.  

Analize de scaun 

• coprocultura;
• examen coproparazitologic – pentru infectii bacteriene sau parazitare;
• calprotectina fecala – pentru depistarea posibila a inflamatiei intestinale;
• test hemoragii oculte – pentru depistarea pierderilor de sange minore, nesesizabile cu ochiul liber. 

Imagistica  

Ecografie abdominala 

Investigatie de prima intentie in cazul acuzelor abdominale.

Colonoscopie  

Vizualizeaza intreg colonul, pentru excluderea unor boli inflamatorii intestinale sau a cancerului colo-rectal. La pacientii tineri cu simptome tipice de sindrom de intestin iritabil, nu este necesara colonoscopia.  

Endoscopie digestiva superioara  

Efectuata pentru vizualizarea tubului digestiv superior.

Computer tomograf sau RMN abdominal  

Pentru excluderea altor patologii abdominale.  

O data pus diagnosticul, este necesara implicarea activa a pacientului pentru ameliorarea simptomelor si imbunatatirea starii generale.  

Primul pas este intelegerea mecanismelor de functionare ale bolii si depistarea factorilor de risc personali. Este necesar ca pacientul sa isi monitorizeze simptomele, obiceiurile alimentare (ar fi util un jurnal alimentar zilnic), sa incerce sa se cunoasca pe sine si sa identifice potentialii factori stresori care pot fi declansatori ai simptomelor. 

Urmatorul pas este modificarea stilului de viata alimentar, efectuarea unei activitati fizice in mod regulat, solicitarea ajutorului unui psiholog sau psihoterapeut acolo unde se considera ca este cazul. Legatura intre dezechilibrul emotional (anxietate, depresie, traume diverse, sindromul de stres posttraumatic) si intestin iritabil este bidirectionala – se pot provoca unul pe celalalt si se pot potenta.  

Medicatia recomandata in cazul intestinului iritabil este eficienta in majoritatea cazurilor, dar de multe ori se intampla sa fie o solutie temporara, cu reaparitia simptomelor imediat sau la distanta de intreruperea tratamentului daca nu se lucreaza si la factorii de risc.   

Toate aceste  modificari ale stilului de viata nu sunt confortabile de cele mai multe ori. Este necesar un efort sustinut, rabdare si o constientizare a faptului ca fiind o patologie functionala, nu exista o solutie minune si rapida pentru disparitia completa si definitiva a simptomelor. Pentru ajutor se poate apela la o echipa multidisciplinara formata din medic gastroenterolog, nutritionist, psiholog/psihoterapeut/psihiatru. Daca ai simptome de instestin iritabil, te asteptam la o programare la clinica DigestMed.  

Articol scris de Dr. Oana Plotogea, medic specialist gastroenterolog.

Durerea de pancreas este un simptom determinat de afectiuni pancreatice inflamatorii sau tumorale si se localizeaza la nivelul abdomenului superior. In functie de patologia pancreatica subiacenta, durerea imbraca forme diferite ca intensitate si durata si se insoteste de anumite semne si simptome cum ar fi:  

• greata; 
• varsaturi; 
• febra; 
• frisoane; 
• icter; 
• prurit; 
• scadere ponderala; 
• steatoree, etc. 

De ce doare pancreasul? 

Pancreasul este o glanda ce indeplineste 2 functii: functia digestiva prin secretia de enzime pancreatice si functia endocrina prin secretia hormonilor (ex. insulina, glucagon). Simtim dureri de pancreas atunci cand apar dezechilibre ale functiei digestive, prin lezarea directa a celulelor pancreatice (acinare) si/sau prin blocarea eliberarii, urmata de acumularea si autoactivarea enzimelor pancreatice. Acest fenomen se intalneste in inflamatia acuta a tesutului pancreatic din pancreatita acuta. In alte situatii, cum sunt procesele cronice si de lunga durata, durerea apare ca raspuns la aparitia fibrozei si a cicatrizarii tesutului pancreatic cu inglobarea filetelor nervoase. De asemenea, durerea de pancreas poate fi rezultatul complicatiilor pancreatitei acute si cronice (ex. pseudochisturi, colectii necrozate, litiaza ductului Wirsung etc.). 

Ce ascund durerile de pancreas? 

Durerea in pancreatita acuta are cateva caracteristici:  

• este foarte intensa; 
• se localizeaza in epigastru sau abdomenul superior; 
• iradiaza “in bara” si in spate; 
• i se pot asocia greata sau varsaturi.  

In formele severe de durere de pancreas care evolueaza cu insuficiente de organ, putem intalni hipotensiune, tahicardie, oligurie, detresa respiratorie, soc.  

Durerea in pancreatita cronica are aceeasi localizare, la nivelul abdomenului superior, avand intensitate mai redusa, cu exceptia perioadelor de acutizare. Durerea de pancreas poate fi declansata de consumul de alcool sau grasimi si are durata lunga, de ore sau zile. In pancreatita cronica, durerea de pancreas se asociaza altor semne si simptome cum ar fi: 

• steatoreea; 
• anorexia; 
• scaderea ponderala; 
• icterul; 
• patologii precum diabetul zaharat. 

Nu in ultimul rand, durerea abdominala localizata la nivelul abdomenului superior poate fi singura manifestare a unui cancer pancreatic. La unii pacienti cu diabet zaharat, durerea de pancreas poate lipsi sau poate fi neglijata din cauza intensitatii reduse; cu toate acestea, mai putem intalni icter (in formele de cancer cu localizare la nivelul capului pancreatic), scadere ponderala, lipsa poftei de mancare etc. 

Cand este nevoie de un consul gastroenterologic? 

Consultul gastroenterologic se recomanda pacientilor cu dureri abdominale si cei 2 factori majori de risc pentru pancreatita (consumul de alcool si litiaza biliara) dar si pacientilor cu predispozitie la pancreatita (obezitate, dislipidemie, fumat, diabet zaharat). De regula, durerea din pancreatita acuta este atat de intensa incat pacientul se prezinta la camera de garda a spitalelor, unde, in urma investigatiilor de sange si a celor imagistice se stabileste diagnosticul corect. Pacientii cu pancreatita cronica au dureri abdominale cronice, frecvente, la care asociaza scaune moi, grasoase (steatoree) si se pot prezenta la consulturi in regim ambulatoriu si in policlinici.  

In urma anamnezei, analizelor de laborator si a ecografiei în prima etapa, stabilim diagnosticul si putem indruma pacientul spre investigatii suplimentare imagistice cum ar fi computer tomograf sau rezonanta magnetica, pentru evaluarea mai precisa a bolii pancreatice si a complicatiilor acesteia. 

Tratament pentru durerile de pancreas 

Durerea de pancreas este expresia proceselor inflamatorii sau neoplazice de la nivelul pancreasului si traduce prezenta pancreatitei acute, cronice sau a cancerului pancreatic. Stabilirea diagnosticului corect se realizeaza de cstre medicul gastroenterolog prin interpretarea integrata a datelor de anamneza, de laborator si imagistice. La modul general, tratamentul durerii de pancreas presupune administrarea de antialgice, iar in mod particular, in patologia pancreatica, tratamentul se adreseaza in primul rand cauzei care a determinat aparitia acesteia si in al doilea rand complicatiilor bolii. 

Daca ai dureri de pancreas, nu ezita sa programezi un consult de gastroenterologie la clinica DigestMed din Bucuresti.  

Articol scris de Dr. Monica Stana, medic specialist gastroenterolog

Helicobacter Pylori este binecunoscuta bacterie la stomac care colonizeaza mucoasa stomacului si a duodenului, unde poate produce modificari care duc la aparitia inflamatiei (gastrita, duodenita) si a ulcerului gastro-duodenal. De asemenea s-a dovedit a fi principalul factor de risc pentru aparitia cancerului gastric (adenocarcinomul si limfomul gastric), motiv pentru care tratamentul de eradicare a fost studiat cu seriozitate in ultimii ani. 

Tratament Helicobacter Pylori, metoda de preventie pentru ulcer

Un tratament eficient elimina riscul de aparitie a ulcerului peptic daca nu exista si alti factori de risc pentru acesta. Peste 60% din populatie se pare ca este infectata cu aceasta bacterie, majoritatea persoanelor fiind asimptomatice. Daca apar, simptomele pot sa fie urmatoarele:

• Durere sau arsura in epigastru
• Greata si/sau varsaturi
• Balonare, senzatie de plenitudine postprandiala 
• Eructatii frecvente
• Lipsa apetitului, scadere in greutate 
• Scaune negre (melena – ce sugereaza o sangerare de tract digestiv superior)
• Disfagie (dificultate de inghitire)

 Este importanta prezentarea la medicul gastroenterolog mai ales daca simptomele mentionate persista. 

Abordarea strategiei “testeaza si trateaza” este recomandata in cazul pacientilor simptomatici, tineri, cu risc scazut de aparitie a cancerului gastric. Este important de mentionat faptul ca in anumite situatii tratamentul de eradicare trebuie sa fie precedat de o endoscopie digestiva superioara, intrucat simptomele pot ascunde probleme severe, si anume: 

• in prezenta semnelor sau simptomelor de alarma: scadere in greutate, anemie feripriva, melena, disfagie
• la pacientii de peste 45-50 de ani 

Cum se trateaza infectia cu bacteria Helicobacter Pylori?

Tratamentul de eradicare al bacteriei la stomac Helicobacter Pylori a suferit modificari de-a lungul anilor, ca si timp de administare si medicamente folosite, cu scopul de a creste rata de succes a acestuia.  Acest lucru s-a intamplat datorita consumului neadecvat si inutil de antibiotice pentru diverse afectiuni, fara recomandare clara, atitudine ce creaza rezistenta crescuta a bacteriilor in fata medicamentelor, ceea ce s-a intamplat si in situatia de fata. 

In momentul actual, durata tratamentului pentru Helicobacter Pylori este de 14 zile iar schemele de tratament folosite contin:

• doua sau trei antibiotice diferite, folosite simultan, pentru distrugerea bacteriei la stomac;
• medicamente care scad aciditatea gastrica, permitand mucoasei gastrice sa se vindece si creand un mediu nefavorabil dezvoltarii bacteriei;
• probiotice pentru sustinerea  florei bacteriene  bune a tractului digestiv

La o luna de la terminarea tratamentului pentru Helicobacter Pylori, pacientul va trebui sa verifice eficacitatea acestuia prin efectuarea unui test din scaun (antigen fecal) sau test respirator Helicobacter Pylori pentru a vedea daca acesta este inca prezent. 

Pacient rezistent la antibiotice – tratament Helicobacter alternativ

In cazul pacientilor non-responsivi la primul tratament Helicobacter, se incearca si alte scheme de tratament, care contin antibiotice diferite. In general se folosesc pana la 3 scheme de tratament.

Exista si tratamente alternative, bazate doar pe probiotice si inhibitori de pompa de protoni, care au studii efectuate pe eficacitate, dar la care se recurge in situatii izolate (lipsa de eficienta a schemelor clasice, intoleranta pacientilor sau alergii la antibioticele folosite). 

Este important de mentionat ca si stilul de viata echilibrat, o alimentatie sanatoasa de crutare gastrica, complianta la tratament a pacientului (respectarea orelor de administrare a medicamentelor) sunt factori importanti care cresc eficacitatea tratamentului Helicobacter.

Daca ai descoperit ca esti infectat cu bacteria la stomac Helicobacter Pylori, pentru tratament si informatii suplimentare, te asteptam la clinica DigestMed.

Articol scris de Dr. Bianca Istratie, medic specialist gastroenterolog

Litiaza biliara se refera la prezenta calculilor (pietrelor) in interiorul vezicii biliare si al cailor biliare. Calculii variaza in marime, putand avea de la cativa milimetri pana la cativa centimetri. Vezica biliara este un organ de mici dimensiuni, de forma saculara care se gaseste sub ficat si are rolul de a depozita bila secretata de ficat cu rol in digestia grasimilor.

Litiaza biliara – tratament 

La ora actuala nu exista un tratament medicamentos eficient pentru dizolvarea calculilor biliari. Astfel, in caz de episoade repetate de colica biliara, la un pacient cu litiaza biliara, in caz de aparitie a complicatiilor precum colecistita (inflamatia peretilor vezicii biliare produsa de împachetarea unui calcul, cel mai frecvent la nivelul ductului cistic) sau atunci cand calculii migreaza pe calea biliara principala generand complicatii precum pancreatita acuta biliara sau angiocolita, se recomanda inlaturarea pe cale chirurgicala, in cele mai multe situatii pe cale laparoscopica a veziculei biliare.

Litiaza biliara asimptomatica nu necesita tratament fiind suficienta monitorizarea periodica. 

Aparitia simptomelor specifice litiazei biliare veziculare sau coledociene, durerea la nivelul hipocondrului drept (colica biliara) asociata cu greata, varsaturi, uneori febra sau frisoane, stare de rau generala, icter sclero- tegumentar, urina hipercroma, scaune decolorate beneficiaza de tratament prin:

Colecistectomie laparoscopica 

In cazurile necomplicate de litiaza biliara, prin care se indeparteaza vezica biliara in intregime.

Colecistectomie prin abordare chirurgicala clasica

In situatiile de suprainfectie bacteriana a vezicii biliare sau in colecistitele complicate.

Pentru tratamentul litiazei biliare se practica ERCP (colangiopancreatografie endoscopica retrograda) care este o procedura endoscopica minim invaziva prin care se extrag si se inlatura calculii de pe calea biliara.

Cand este necesara interventia chirurgicala?

Printre indicatiile interventiei chirurgicale putem enumera:

• litiaza biliara simptomatica, cu colica biliară repetata, cu ecografie ce evidentiaza calculi la nivelul vezicii biliare, reprezinta cea mai frecventa indicatie a colecistectomiei laparoscopice;
• colecistita acuta litiazica simptomatica reprezinta o indicatie de colecistectomie pe cale laparoscopica;
• migrarea calculilor la nivelul caii biliare principale.

Sfaturi de la medicul specialist post-tratament litiaza biliara 

Recuperarea postoperatorie este destul de rapida in interventia pe cale laparoscopica. Dupa colecistectomie pacientul este bine sa respecte cateva indicatii dietetice. 

Astfel, recomandam sa se evite consumul de grasimi in exces (carne de porc, mezeluri, bacon prajit, lactate cu continut bogat de grasimi, untura, smantana, frisca, sosuri facute cu smantana, unt).

La inceput se recomanda alimente usor digerabile, consumate in portii mici si dese: carne de pasare, peste, lactate fara grasimi, legume, fructe, cereale integrale, orez.

In cazul in care apare diareea postoperatorie se recomanda antidiareice.

Daca esti in situatia de a avea nevoie de un tratament pentru litiaza biliara, te asteptam la Clinica DigestMed.

Articol scris de Dr. Monica Stana, medic specialist gastroenterolog

Patologiile tubului digestiv sunt variate, avand multiple forme de manifestare. Bolile inflamatorii intestinale sunt o entitate aparte a afectarii tractului gastro-intestinal, cu un impact important atat asupra functionarii normale a organismului cat si asupra starii de spirit prin influentarea calitatii vietii.  

Ce sunt bolile inflamatorii intestinale? 

Bolile inflamatorii intestinale sunt afectiuni inflamatorii cronice ale tractului gastro-intestinal, mediate imun, de etiologie incomplet elucidata, cu o evolutie prelungita, fluctuenta, de obicei in pusee, fara vindecare spontana. Aceste boli sunt rare, insa incidenta lor este in crestere. Varsta de debut are o incidenta maxima intre 20 si 30 de ani, insa, aceste patologii pot sa apara la orice varsta, 15% din pacienti avand primele simptome dupa 65 de ani. 

 Mecanismul care sta la baza dezvoltarii bolilor inflamatorii pare sa fie un raspuns imun anormal al mucoasei intestinale la flora intestinala patogena, la o persoana cu predispozitie genetica. Declansarea inflamatiei intestinale este multifactoriala si depinde de factori genetici si de mediu.  

Cele mai frecvente boli inflamatorii ale intestinului gros 

Principalele boli inflamatorii ale intestinului gros sunt colita ulcerativa si boala Crohn. Diferenta dintre ele este data de localizarea leziunilor, aspectul macro si microscopic al leziunilor si de numarul si severitatea puseelor de boala. 

Colita ulcerativa 

Este caracterizata prin leziuni continue, fara zone de mucoasa indemna intre leziuni, inflamatie cu distributie strict la nivelul mucoasei colonice. Apare predominant la nivelul rectului, dar se poate raspandi mai departe in toate segmentele colonului, fara a afecta alte zone ale tractului digestiv. 

Boala Crohn 

Poate fi localizata la orice nivel al tubului digestiv, cu o predominanta la nivelul ileonului terminal (ultima parte a intestinului subtire). Este afectat intreg peretele intestinal (transmural) si are leziuni discontinue, asimetrice, segmentare. 

Exista totusi si o alta entitate patologica denumita colita nedeterminata (apare in 10-15% din cazuri) care, dupa aplicarea criteriilor clinico-biologice, endoscopice, histologice nu poate fi incadrata intr-una din cele doua afectiuni mentionate. 

Cum se manifesta o boala inflamatorie intestinala?

Manifestarile clinice in bolile inflamatorii sunt intestinale, generale si extraintestinale.

 Manifestarile intestinale in boala Crohn sunt: 

• diareea apare in 80% din cazuri, dar difera in functie de localizarea leziunilor, variind de la mai multe scaune semilegate pe zi, la scaune apoase, explozive sau grasoase si decolorate. Diareea cu sange apare mai rar, in aproximativ 20% din cazuri;
• durerea abdominala are localizare la fel in functie de zona intestinala afectata;
• leziunile perianale – fisuri anale, ulceratii profunde, fistule perianale, abcese anale si perianale. 

Simptome in colita ulcerativa:

• diareea –  simptom initial in aproximativ 50% din cazuri. Apar 5-20 de scaune diareice cu volum redus, deseori cu senzatie imperioasa de defecatie;
• hemoragia digestiva inferioara – apare in primul an in 100% din cazuri. In functie de localizarea si severitatea leziunilor apar rectoragii cu sange rosu, scaune diareice amestecate cu sange partial digerat si uneori cu puroi;
• durerea abdominala – in aria de proiectie a colonului stang, dureri anale.

Manifestarile generale sunt scadere in greutate, febra sau frison, astenie fizica.

Manifestarile extraintestinale sunt cele care apar la distanta de intestin si sunt variate: 

• articulare (poliartrite, sacroileite);
• cutanate (eritem nodos, pyoderma gangrenosum);
• oculare (ex. conjunctivite, uveite);
• hepato-biliare (colangita sclerozanta primitiva, cancer al cailor biliare);
• reno-urinare;
• vasculare (tromboze venoase, vasculite, anemie hemolitica autoimuna).

Este importanta diferentierea fata de alte boli ale intestinului gros care pot avea simptome similare si anume: colite ischemice, infectioase, medicamentoase, colita de iradiere. 

E nevoie de colonoscopie pentru un diagnostic? 

Diagnosticul unei boli inflamatorii intestinale se face pe baza unor criterii clinico-biologice, endoscopice si histopatologice. 

Daca medicul gastroenterolog ridica suspiciunea unei astfel de boli in urma simptomatologiei si a unor analize efectuate din sange si din scaun, urmatorul pas este efectuarea unei colonoscopii. Aceasta este absolut necesara pentru diagnostic. Scopul este  vizualizarea leziunilor de mucoasa colonica, de multe ori cu localizare si aspect specific, din care se preleveaza biopsii pentru examen histologic. Este importanta efectuarea unei colonoscopii complete, inclusiv cu vizualizarea ileonului terminal, pentru ca astfel se apreciaza extinderea leziunilor, iar tratamentul este ghidat in functie de acestea. 

Examenul histologic obtinut prin prelevare de biopsii este cel care transeaza diagnosticul si face diferenta intre boala Crohn, colita ulcerativa sau alte patologii care pot sa mimeze prin aspectul mucoasei colonice o boala inflamatorie intestinala cronica. 

De ce sa alegi DigestMed? 

DigestMed este o clinica formata dintr-o echipa de medici gastroenterologi cu competente in endoscopie digestiva diagnostica si terapeutica. Aceste aptitudini impreuna cu o aparatura de calitate sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului de boala inflamatorie intestinala. Pentru diagnosticul si tratamentul bolilor intestinului gros, puteti face o programare la clinica DigestMed.

Un domeniu vast, cu patologii diferite, gastroenterologia necesită acurateţe a diagnosticului, cunoștințe medicale solide, dar şi abilităţi de comunicare cu pacienţii. Şi asta pentru că respectarea unui tratament, realizarea unor intervenţii invazive sau modificarea stilului de viaţă provoacă de multe ori teamă pacienţilor. Care sunt tehnicile pentru a trece peste aceste obstacole, cum face faţă un specialist în gastroenterologie pandemiei de COVID-19 şi care sunt ultimele descoperiri în domeniu aflăm de la dr. Elena Ciupercă, medic primar gastroenterologie, Clinica DigestMed. Are competenţe în ecografia generală şi endoscopia digestivă diagnostică şi, pe baza acestei experienţe, ne-a vorbit despre provocările acestei profesii nobile.

 

GALENUS: De ce aţi ales domeniul gastroenterologiei? Care este povestea din spatele acestei alegeri?

Sincer, nu știu dacă eu am ales domeniul gastroenterologiei sau el m-a ales pe mine. Multă vreme, pe parcursul facultății, am fost hotărâtă să aleg cardiologia, însă în momentul în care a trebuit să decid, după examenul de rezidențiat, am optat pur și simplu pentru gastroenterologie. Nu am regretat nicio secundă această alegere, este un domeniu vast, probabil deoarece ne ocupăm de mai multe organe diferite, cu patologii variate, decât majoritatea specialităților; avem posibilitatea de a realiza explorări care să ne ajute în stabilirea diagnosticului – cum sunt ecografia abdominală și endoscopia digestivă, iar în domeniul endoscopiei s-au realizat extrem de multe progrese în ultimele decade atât din perspectiva creșterii acurateții diagnosticului (endoscopia HD, cromoendoscopia digitală, endomicroscopia laser confocală, ecoendoscopia, chiar utilizarea inteligenței artificiale în detectarea leziunilor) cât și din perspectiva oportunităților terapeutice (utilizarea stenturilor pentru a menține lumenul segmentelor de tub digestiv sau al căilor biliare, posibilitatea de a rezeca polipi din ce în ce mai mari și mai dificili, montarea gastrostomelor pentru a facilita alimentația adecvată și administrarea medicamentelor atunci când acest lucru nu este posibil pe cale orală).

Astfel, endoscopia digestivă se apropie din ce în ce mai mult de chirurgie și uneori chiar substituie necesitatea intervenției chirurgicale (de exemplu, rezecția unor polipi sau chiar a unor cancere digestive precoce, măsuri de hemostază în sângerarea din ulcer, dilatarea endoscopică a unor segmente digestive îngustate sau montarea de stenturi). O parte dintre aceste manevre terapeutice necesită spitalizare și abilități speciale, precum și experiență, însă sunt și manevre care pot fi realizate aproape în orice serviciu de endoscopie, ca de exemplu, rezecția polipilor sau unele măsuri de hemostază.  

 

Cum v-a afectat activitatea pandemia cauzată de noul coronavirus? Ce măsuri suplimentare s-au luat la clinica în care lucraţi?

Probabil că cea mai dificilă perioadă a fost cea a stării de urgență. Riscurile nu erau atât de mari cum sunt în acest moment, dar pacienții se temeau să iasă din casă sau nu știau dacă au voie, iar medicii care lucrau în spital nu aveau voie să își desfășoare activitatea în altă unitate. În acea perioadă a fost necesar să ne limităm programul din cauza reducerii numărului de pacienți, dar și de medici. Vedeam aproape exclusiv pacienți cu boli avansate care amânaseră mult timp prezentarea la medic sau pacienți cu suferințe digestive secundare stării de stres generate de teama de noul virus sau de schimbările produse de starea de urgență în viața și activitatea lor. Era dificil să găsim soluții atunci când era necesar să îi îndrumăm către spital și încă este, numărul de paturi disponibile este mai mic din cauza distanțării, colegii din spitale sunt şi ei adesea infectați sau în izolare. În ultimele luni, activitatea în cadrul DigestMed, ambulatoriul de specialitate în care lucrez se desfășoară aproximativ în parametrii obișnuiți, dar evident cu măsurile de protecție necesare.

Sala de endoscopie este principala noastră prioritate din perspectiva măsurilor de protecție; folosim materiale de unică folosință ori de câte ori este posibil, echipamente de protecție atât pentru personalul medical cât și pentru pacient, utilizăm lampa UV după fiecare pacient. În restul clinicii încercăm să evităm aglomerarea de pacienți limitând numărul permis în recepție și solicitând acestora să vină neînsoțiți atunci când este posibil și cât mai aproape de ora programării. Dezinfectăm periodic suprafețele comune și triem pacienții. Deși toate acestea sună simplu și firesc, sunt și situații în care respectarea acestor reguli devine dificilă. De exemplu, un pacient venit din afara Bucureștiului care are tren doar la o anumită oră și ajunge mai devreme ar trebui să rămână afară până la ora programării, însă vremea este destul de rece și sunt adesea pacienți în vârstă sau cu boli cronice, așa că trebuie să găsim soluții ad-hoc.

 

Mai pot cadrele medicale din ţara noastră să facă faţă acestei presiuni foarte mari care este pusă pe sistemul medical? Nu ne referim doar la medicii din prima linie, ci la întreg sistemul medical care este expus, zilnic, la pericolul infectării cu SARS-CoV-2.

Personal consider că cine nu poate face presiunii situației actuale, în contextul epidemiei de SARS-CoV-2 ar fi trebuit să își aleagă altă meserie. Meseria de medic presupune să gestionezi riscuri și să îți asumi responsabilități. Este important să ne continuăm activitatea, celelalte boli nu dispar în timpul pandemiei cu noul coronavirus, din contră, există mai puține resurse alocate pentru rezolvarea lor, mai puțini medici care să se ocupe de ele, mai puține locuri în spitale, distanțare și în ambulatoriu, aș putea spune chiar mai puțin interes, pentru că toate eforturile sunt orientate spre rezolvarea crizei mondiale generate de SARS-CoV-2. Cu siguranță greul este pe umerii colegilor care se ocupă direct de pacienții cu COVID-19, îndeosebi anesteziști, infectioniști si pneumologi, care sunt cu adevărat expuși unor riscuri mari, care văd atât de multă suferință fără a dispune de mijloace eficiente de tratament, care sunt adesea detașați de lângă familii și se întorc la familii cu teama că le pot face rău.

 

Din informaţiile pe care le aveţi, noul coronavirus se poate transmite prin alimente contaminate?

Din câte știu, noul coronavirus este puțin probabil să se transmită prin alimente contaminate. Principalul mecanism de transmitere este prin picături respiratorii infectate care intră în contact direct sau indirect cu mucoasa nazală, conjunctivală sau orală a organismului gazdă, iar eforturile noastre de prevenție trebuie să se concentreze pe evitarea acestui contact.

 

Care sunt cele mai frecvente boli cu care se prezintă pacienții în cabinetul dvs.?

Vedem frecvent pacienți cu boli hepatice cronice, virale, induse de consumul de alcool, autoimune, metabolice; pacienți cu sindrom de intestin iritabil, boală de reflux gastroesofagian, gastrită, ulcer gastric sau duodenal, boală celiacă, boli inflamatorii intestinale, constipație cronică, litiază biliară, pancreatită cronică. O categorie specială de pacienți este reprezentată de cei cu cancere digestive: cancer hepatic, adesea grefat pe un ficat cu boală hepatică cronică, cancer de pancreas, cancer colorectal sau cancer gastric, mai rar cancer de esofag sau de colecist sau căi biliare. La acești pacienți, rolul nostru este de a stabili diagnosticul, de a stadializa boala și de a orienta apoi pacientul către un serviciu de chirurgie și/sau de oncologie. Vedem și persoane aparent sănătoase, care vin pentru screeningul cancerului colorectal, fie pentru că au antecedente familiale în acest sens sau pentru că au atins pragul de vârstă de la care începe urmărirea.

 

Cât de gravă este problema consumului excesiv de alcool în cazul afecţiunilor gastrointestinale?

Consumul excesiv de alcool este o cauză importantă de afectare hepatică, putând duce la ciroză hepatică, cu toate complicațiile ei, inclusiv cancer hepatic. Din fericire, pacienții cu boală hepatică indusă de alcool care se opresc din consum înainte ca boala să fie foarte avansată au un grad mare de reversibilitate a bolii de ficat. De asemenea, alcoolul este una dintre principalele cauze ale pancreatitei cronice care, la rândul ei, poate evolua spre cancer de pancreas; este implicat și în apariția pancreatitei acute, a cancerului de esofag, a gastritei, în apariția simptomelor din boala de reflux gastroesofagian. Există într-adevăr niște limite care definesc acest consum excesiv, de maximum 40 g alcool/zi la bărbați şi 20 g alcool/zi la femei, dar de preferat nu în fiecare zi. Totuși, există persoane care abuzează cu adevărat fără a face vreuna din problemele digestive de mai sus și persoane care consumă alcool în limite acceptate social și care dezvoltă boală de ficat sau de pancreas. În aceste situații, factorii genetici fac cu siguranță diferența.

 

Informaţiile luate de pe internet, problema automedicaţiei în cazul afecţiunilor gastrointestinale, fără o consultaţie prealabilă reprezintă o problemă majoră. Cum le explicaţi pacienţilor să nu mai facă acest lucru?

Consider că este bine sa fim informați și să avem acces facil la informație, dar de asemenea consider că trebuie să privim respectivele informații și din perspectiva pregătirii pe care o avem într-un anumit domeniu și să fim conștienți că acele informații nu sunt generate întotdeauna de specialiștii în domeniu. Nu putem avea pretenția să emitem opinii relevante după ce citim câteva pagini pe internet, dacă nu avem pregătirea necesară, acele pagini, chiar dacă sunt zeci sau sute nu vor înlocui ani de studiu şi de experiență. Așadar, este bine să căutăm informații care să ne orienteze spre ce avem de făcut mai departe, dar să apelăm la specialiști pentru decizia finală în privința investigării sau tratamentului. Nu este o problemă dacă pacienții apelează la medicamente OTC după sfaturi luate de pe internet pentru probleme minore, este însă o problemă dacă au acces la medicamente care necesită prescripție medicală fără o îndrumare corectă.

Am avut pacienți care au inițiat tratament de eradicare pentru Helicobacter pylori singuri, uneori chiar fără o confirmare a infecției, dar au oprit rapid tratamentul din cauza efectelor secundare pentru că nu au avut informația corectă și completă. Și, din păcate, această bacterie devine din ce în ce mai rezistentă la antibiotice, iar aceste tratamente luate fără recomandarea unui specialist și, eventual, oprite înainte de momentul oportun nu fac decât să o ajute să devină din ce în ce mai rezistentă. Și cu siguranță, acesta este doar un exemplu. Probabil că singurul mod de a preveni educația medicală si tratamentele de pe internet este încurajarea unei bune comunicări medic-pacient. În acest sens, îmi încurajez adesea pacienții, mai ales pe cei cu probleme deosebite sau cu medicație cu efecte secundare să ia legătura cu mine prin mesaje când au neclarități. Este însă dificil de realizat în mod optim acest lucru, în momentele aglomerate este posibil să sar peste vreun mesaj sau să răspund târziu.

Este important să informăm pacienții care necesită o explorare endoscopică asupra modului cum se realizează și motivelor indicației, dar și asupra importanței realizării acestei investigații. Un pacient motivat și informat corect resimte mai puțină teamă, o parte din teamă provine și din faptul că nu știe la ce să se aștepte și se bazează pe informații care provin din surse care pot fi sau nu de încredere. Trebuie să transmitem pacientului încredere și să comunicăm cu el în permanență. Pentru pacienții anxioși sau pentru procedurile de durată, investigațiile se pot face cu sedare în mediu spitalicesc. Sedarea îndepărtează teama pe care o resimt pacienții, dar este necesară informarea corectă și asupra efectelor secundare ale sedării, în special cele cardiace și respiratorii și creșterea riscului de perforație.

 

În problemele gastrointestinale, stilul de viaţă reprezintă un factor de risc important. Înţeleg pacienţii acest lucru? Ce ar trebui să facă factorii de decizie din ţara noastră pentru conștientizarea riscurilor unui stil de viață nesănătos?

Există în ultima perioadă o preocupare mai mare la noi în țară legată de adoptarea unui stil de viața sănătos, preventiv. Recomandarea mea este să privim pe termen lung și să alegem acele măsuri de dietă și de stil de viață care ni se potrivesc, pentru că o dietă riguroasă sau exercițiul fizic intens pe o perioadă scurtă nu schimbă mare lucru. Este necesară o informare corectă și o alegere conștientă. Este posibil să devenim mai conștienți de consecințele stilului nefavorabil de viață dacă am fi informați de către instituțiile statului asupra frecvenței cu care apar problemele consecutive de sănătate – bolile respiratorii cronice, inclusiv cancerul pulmonar la fumători, obezitatea și toată patologia asociată (boli cardiovasculare, hepatice, diabet zaharat, boli osteoarticulare) ca urmare a consumului exagerat de dulciuri şi calorii, la modul general, în raport și cu activitatea fizică redusă, bolile hepatice cronice date de consumul de alcool. Există pe piață o gamă largă de produse fără valoare nutritivă deosebită dar pline de aditivi sau de zahăr, iar copiii și adolescenții sunt expuși la ele și tentați. De aceea ar fi utilă introducerea educației pentru o nutriție sănătoasă în școli sau limitarea prezenței acestor produse pe piață.

 

Care sunt ultimele noutăţi, descoperiri, din domeniul gastroenterologiei?

Cu siguranță cele mai recente progrese au apărut în domeniul endoscopiei digestive. În acest moment, se poate utiliza inteligența artificială pentru identificarea și caracterizarea unor leziuni foarte mici, aproape imperceptibile ochiului uman. Dezvoltarea tehnologiei permite aprecierea unui polip doar după aspectul lui endoscopic ca fiind sau nu o leziune cu risc. Se pot rezeca endoscopic tumori digestive în stadii precoce, ceea ce înainte ținea exclusiv de chirurgie; astfel nu doar se evită riscurile chirurgicale, dar se menține și funcția tractului digestiv. Ba chiar se dezvoltă proceduri chirurgicale cu abord prin orificii naturale (NOTES- chirurgie endoscopică transluminală prin orificii naturale) care țin în principal de chirurgie, dar pot deveni în timp și la îndemâna gastroenterologilor intervenționiști cu experiență. Astfel se pot face intervenții cum ar fi scoaterea colecistului fără incizie pe piele.

 

Dacă aţi putea să schimbaţi un lucru la sistemul medical românesc, care ar fi acela şi de ce?

Coordonarea activității în sistemul medical românesc ține de mai multe instituții – Ministerul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică, Institutul Național de Sănătate Publică, Colegiul Medicilor, fiecare cu departamentele ei. Adesea pentru a realiza sau a modifica o structură în cadrul acestui sistem, de la un simplu cabinet până la un spital complex, parcurgi diverse etape la mai multe instituții din sistem, deși acestea sunt interconectate. Acest lucru presupune timpi de așteptare la fiecare instituție în parte dar și păreri nu întotdeauna unitare. Cred în necesitatea de a simplifica acest proces, adică să existe o unică instituție căreia să ne adresăm, iar aceasta să redistribuie dosarele depuse celorlalte instituții și să integreze procesul de analiză. Astfel s-ar reduce mult timpul de răspuns si răspunsul ar fi unitar.

 

Cât de importante sunt formarea profesională, participarea la evenimente științifice, publicarea de lucrări și stagiile de specializare pentru un medic?

Domeniul medical este în continuă preschimbare și progres și este important să ținem pasul cu aceste schimbări.  Acesta este rolul educației medicale continue, prin evenimente științifice și cursuri pentru obținerea de specializări sau atestate de studii complementare.

 

Aveţi vreun caz, un pacient, care să vă fi impresionat în mod deosebit? De ce?

Sunt multe cazuri care m-au impresionat, oricât de mult am vrea nu putem trage linie după aspectele strict profesionale, ne petrecem jumătate din viață alături de pacienții noștri. M-au impresionat cazurile de solidaritate, fie între soți, fie între copii și părinți. Un astfel de caz este al unor părinți vârstnici care au îngrijit toată viața cu infinită răbdare un copil cu handicap și cu boală hepatică avansată. Am de asemenea ca pacienți doi soți vârstnici, el cu boala hepatică avansată din cauza virusului C, cu spitalizări repetate pentru episoade de encefalopatie hepatică, care a beneficiat de noul tratament pentru hepatită C în scurta perioadă cât a fost disponibil pentru pacienții cu boală hepatică decompensată și a avut ulterior o perioadă foarte bună, de boală stabilă, ba chiar în ușoară regresie; anul acesta a fost însă diagnosticat cu un melanom de scalp, a necesitat chimioterapie, printr-un miracol a tolerat-o și este destul de bine pentru moment. De fapt nu știu cât a fost miracol sau a contat susținerea soției care îi este mereu alături, vin mereu împreună și sunt impresionanți prin forța cu care se susțin și determinarea de a câștiga cât mai multe zile împreună.

Sunt cazuri care impresionează prin severitatea bolii la o vârstă tânără, mereu ni se pare nefiresc să diagnosticăm cancere la oameni de 20 sau 30 de ani. Riscăm să ratăm diagnosticul, pentru că nu ne gândim la astfel de boli la oamenii tineri, nu de primă intenție și diagnosticul presupune investigații invazive, pe care le folosim doar în prezența semnelor de alarmă. Am avut o pacientă cu cancer colorectal care venea la control sau la investigații cu copilul mic, iar anul trecut am avut cel mai tânăr caz al meu de cancer de esofag, la 40 de ani, deși este o tumoră care apare în decada 6-7 de viață.