Categorie: Aparitii media

Sursa: CSID.ro

Pancreatita acută este o inflamație bruscă a pancreasului, care poate avea forme ușoare sau severe. Deși durerea abdominală poate fi pusă uneori pe seama unei indigestii, atunci când este intensă, continuă și localizată în partea superioară a abdomenului, cu posibilă iradiere spre spate, poate indica o afecțiune care necesită evaluare medicală rapidă.

Potrivit Dr. Adela Stanciu, medic specialist gastroenterolog, pancreatita acută poate fi însoțită de greață, vărsături, febră sau stare generală alterată. Amețelile, pulsul foarte rapid, dificultățile de respirație și durerea foarte puternică sunt semne care trebuie să orienteze pacientul către evaluare în urgență.

Cele mai frecvente cauze sunt pietrele la fiere și consumul excesiv de alcool, însă pot exista și alte situații asociate, precum trigliceridele foarte mari, anumite medicamente, proceduri medicale sau factori genetici.

Tratamentul pancreatitei acute se face în spital și include hidratare prin perfuzii, calmarea durerii, reluarea treptată a alimentației și tratarea cauzei. Majoritatea cazurilor sunt ușoare și se vindecă în câteva zile, însă formele severe pot necesita terapie intensivă sau proceduri speciale.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul CSID.ro.

Citește articolul

Sursa: Libertatea pentru Femei

Diverticuloza este o afecțiune frecventă a colonului, caracterizată prin apariția unor mici dilatații la nivelul peretelui intestinal, numite diverticuli. Deși multe persoane nu prezintă simptome, afecțiunea este asociată cu înaintarea în vârstă și poate fi influențată de factori precum alimentația săracă în fibre.

Potrivit Dr. Dragoș Dinuță, medic specialist gastroenterolog, diverticuloza se poate complica în anumite situații prin apariția diverticulitei, o inflamație a diverticulilor care poate provoca dureri abdominale, febră și alte manifestări ce necesită evaluare medicală. Recunoașterea semnelor de alarmă este importantă pentru diagnosticarea și tratarea promptă a complicațiilor.

Menținerea unui aport adecvat de fibre și adoptarea unui stil de viață echilibrat pot contribui la sănătatea digestivă și la reducerea riscului de complicații.

Atunci când apar simptome persistente sau manifestări sugestive pentru o afecțiune digestivă importantă, consultul medical este recomandat pentru stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice adecvate.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul Libertatea pentru Femei.

Citește articolul

Sursa: Jurnalul.ro

În rândul copiilor, durerea abdominală este una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la medic. De cele mai multe ori, poate fi legată de acumularea de gaze, o infecție digestivă sau factorii emoționali, însă există și cazuri în care poate semnala o afecțiune care necesită evaluare medicală promptă.

Potrivit dr. Carina Tudorache, medic specialist gastroenterologie pediatrică, durerile de burtă sunt întâlnite frecvent la copiii cu vârste între 4 și 6 ani, dar și în primii ani ai adolescenței. Intensitatea, localizarea, durata simptomelor și manifestările asociate oferă informații importante despre cauza disconfortului abdominal.

Printre cauzele frecvente se numără gastroenterocolita acută și constipația, însă nu trebuie ignorate nici febra înaltă, vărsăturile repetate, durerea localizată într-o anumită zonă a abdomenului sau alterarea stării generale, care pot indica necesitatea unui consult medical rapid.

Diagnosticul se stabilește pe baza istoricului medical, a examenului clinic și, atunci când este necesar, prin investigații suplimentare. Evaluarea corectă permite diferențierea între afecțiunile funcționale frecvente în copilărie și situațiile care necesită tratament specific sau monitorizare atentă.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul publicației.

Citește articolul

Interviu cu Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică
Sursa: Doctorul Zilei

De regulă, mulți părinți se alarmează și dau fuga la camera de gardă a spitalului atunci când un copil are vărsături și diaree. Dr. Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică, de la Clinica DigestMed, a explicat într-un interviu pentru Doctorul Zilei că debutul brusc al simptomelor nu trebuie să genereze neliniște și este important să privim situația cu calm.

Gastroenterita acută reprezintă inflamația mucoasei gastrointestinale, manifestată clinic prin febră, vărsături și apariția a cel puțin trei scaune apoase pe zi sau o creștere vizibilă a frecvenței acestora față de ritmul obișnuit al copilului.

În aproximativ 80% din cazuri, cauza este una virală, ceea ce înseamnă că afecțiunea este autolimitată și organismul are capacitatea de a se recupera prin propriile resurse imunitare. În acest proces, pilonul central al îngrijirii rămâne hidratarea adecvată, care asigură suportul necesar pentru prevenirea complicațiilor și susține refacerea naturală a echilibrului digestiv în deplină siguranță, explică medicul.

DZ: Cum gestionăm vărsăturile și diareea acasă?

Dr. Miruna Idu: Gestionarea corectă a acestor episoade la domiciliu se bazează pe trei piloni esențiali: hidratarea, nutriția adecvată și monitorizarea atentă a progresului.

1. Hidratarea și echilibrul mineral

Prioritatea absolută este menținerea unei hidratări optime prin administrarea constantă de lichide și săruri de rehidratare orală (SRO). Acestea sunt special concepute pentru a compensa pierderile de electroliți și sunt mult mai eficiente decât apa simplă sau ceaiurile în procesul de recuperare a organismului.

2. Nutriția adaptată și revenirea la dietă

Contrar vechilor recomandări de regim strict (tip BRAT: banane, orez, mere, pâine prăjită), care pot încetini vindecarea prin lipsa nutrienților necesari, noile protocoale pun accent pe revenirea cât mai rapidă la alimentația obișnuită. O dietă diversificată oferă energia necesară refacerii mucoasei intestinale.

• De evitat: Băuturile bogate în zahăr, sucurile carbogazoase, prăjelile și alimentele foarte grase, care pot accentua tranzitul accelerat.
• Sugari peste 6 luni: Se recomandă continuarea alăptării sau a formulei obișnuite, în cantități și concentrații normale.
• Sugari sub 6 luni: În cazul acestora, orice episod de diaree acută necesită o evaluare medicală promptă.

3. Monitorizarea riguroasă a simptomelor

Pentru a oferi medicului o imagine clară a evoluției, este de mare ajutor ca părintele să noteze într-un jurnal:

• Frecvența și aspectul scaunelor, precum și numărul episoadelor de vărsături în 24 de ore.
• Cantitatea totală de lichide și solide acceptate de copil.
• Evoluția febrei: valorile temperaturii, ora administrării antitermicului și durata de eficiență a acestuia.

DZ: Care este medicația specifică?

Dr. Miruna Idu: Medicația, la recomandarea medicului specialist, poate include soluții simptomatice adecvate cazului, precum antidiareicele cu formulă pediatrică, probioticele pentru refacerea florei sau antitermicele.

Această abordare integrată, bazată pe răbdare și observație, asigură copilului tot suportul necesar pentru o vindecare naturală și sigură în confortul căminului.

DZ: De ce apare diareea la copii?

Dr. Miruna Idu: Înțelegerea cauzelor care duc la apariția scaunelor modificate este esențială pentru a putea oferi copilului îngrijirea potrivită. Prima etapă în evaluare este distincția clară între episoadele acute și cele cronice, deoarece modul în care trebuie să acționăm diferă semnificativ.

Diareea Acută (Durată sub 14 zile)

Este cea mai frecventă formă întâlnită și reprezintă, de regulă, un răspuns de apărare al organismului:

• Infecția virală: Reprezintă aproximativ 80% din cazuri. Este o afecțiune autolimitată, cu o durată medie de 7-10 zile, care se vindecă prin forțele proprii ale sistemului imunitar, fără a fi nevoie de antibioterapie.
• Infecția bacteriană: Mult mai rară (sub 20%), se asociază frecvent cu febră ridicată și prezența sângelui sau a mucusului în scaun. Aceasta necesită o evaluare medicală atentă și antibioterapie specifică în funcție de agentul patologic identificat.
• Paraziții intestinali: Deși sunt o preocupare constantă a părinților, aceștia provoacă diaree într-un număr foarte mic de cazuri comparativ cu virusurile și bacteriile.

2. Diareea Cronică (Durată peste 14 zile)

Când simptomele persistă peste pragul de două săptămâni, acestea pot semnala afecțiuni care afectează absorbția nutrienților și dezvoltarea copilului. În toate aceste situații de lungă durată, evaluarea medicală de specialitate este imperativă pentru a identifica sursa problemei.

• Alergiile și intoleranțele alimentare: Pot provoca scaune modificate pe perioade lungi, fiind însoțite adesea de stagnare în greutate sau erupții pe piele.
• Cauze medicamentoase: Perturbarea echilibrului intestinal după o cură de antibiotice sau consumul excesiv de laxative pot declanșa acest simptom.
• Sindromul Colonului Iritabil: Este o tulburare funcțională în care organismul copilului reacționează intens la factori psiho-emoționali, apărând adesea în perioade de anxietate sau schimbări majore.
• Boala Celiacă (Alergia la gluten): O afecțiune autoimună declanșată și întreținută de ingestia de gluten, care se manifestă prin diaree cronică, balonare, dureri abdominale și, uneori, anemie sau oboseală.
• Bolile Inflamatorii Intestinale: Implică o inflamație cronică a peretelui intestinal, ducând la scaune diareice frecvente (inclusiv nocturne), adesea însoțite de sânge, anemie cronică și dureri abdominale intense.
• Diareea persistentă postenterică: Un episod de gastroenterită care începe acut, dar se prelungește peste 14 zile, apărând mai ales pe un fond de imunitate scăzută.

DZ: Care sunt principalele semnale de alarmă? Când devine situația o urgență medicală?

Dr. Miruna Idu:

• Semne de deshidratare severă: puls rapid sau foarte slab, tensiune arterială scăzută, diureză scăzută sau absentă, buze uscate, tegumente palide și reci, fontanela anterioară înfundată, globi oculari înfundați în orbite, cearcăne marcate, scădere în greutate.
• vărsături incoercibile
• vărsături cu sânge
• vărsături bilioase,
• apariția sângelui în scaun
• febră înaltă care nu cedează sau cedează greu la administrarea de antitermice
• febră care revine la mai puțin de 3 ore de la administrarea de antitermic
• stare generală alterată
• somnolență neobișnuită
• agitație psihomotorie marcată (sugari).

DZ: Cum evităm răspândirea virusului în familie?

Dr. Miruna Idu: Prevenirea răspândirii virusului care provoacă gastroenterita este la fel de importantă ca tratamentul în sine, deoarece aceste microorganisme sunt extrem de contagioase în mediul familial.

Igiena riguroasă a mâinilor cu apă și săpun este cea mai eficientă barieră, fiind esențială după fiecare schimbare a scutecului cu scaun diareic sau după acordarea îngrijirii copilului bolnav. De asemenea, dezinfectarea constantă a suprafețelor de contact și manevrarea atentă a scutecelor utilizate sunt măsuri critice pentru a limita focarul infecțios.

DZ: Ce recomandări aveți pentru părinți și aparținători?

Dr. Miruna Idu: Gestionarea gastroenteritei acasă necesită, înainte de toate, multă răbdare și o monitorizare atentă a stării copilului. Iată principalele puncte de reținut:

• Hidratarea este cheia: Administrarea sărurilor de rehidratare în doze mici și dese este cea mai sigură metodă de a preveni complicațiile.

• Alimentația fără restricții dure: Revenirea rapidă la dieta obișnuită, imediat ce vărsăturile s-au oprit, oferă organismului energia necesară vindecării.

• Fără medicamente „de adulți”: Orice tratament trebuie să fie adaptat greutății copilului și aprobat de medicul pediatru.

• Atenție la semnele de alertă

• Igienă riguroasă

„Deși o săptămână de boală poate părea epuizantă, amintiți-vă că majoritatea episoadelor sunt virale și se rezolvă cu succes acasă, prin hidratare corectă și multă grijă. Nu ezitați să contactați medicul pentru orice nelămurire legată de evoluția celui mic”, conchide medicul.

Articol de Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică
Sursa: Csid.ro

Statisticile ne arată că această problemă este surprinzător de comună, afectând între 3% și 30% dintre copii la nivel global.

Constipația în lumea celor mici este mult mai mult decât o simplă întârziere a vizitelor la toaletă; este o provocare care afectează liniștea întregii familii și care, netratată corect, poate lăsa urme profunde asupra încrederii copilului. Chiar dacă este percepută adesea ca o afecțiune trecătoare, ghidurile actuale o definesc printr-un set de criterii riguroase, cunoscute sub numele de „Roma IV”. Conform acestora, nu numărăm doar zilele fără scaun, ci urmărim un tablou mai complex: dacă cel mic are mai puțin de două defecații pe săptămână, dacă elimină scaune de dimensiuni neobișnuit de mari sau dureroase, ori dacă prezintă comportamente evidente de reținere. Dr. Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică, ne-a explicat că atunci când aceste manifestări persistă mai mult de o lună, nu mai vorbim despre un episod izolat, ci despre o stare cronică ce necesită o strategie medicală bine pusă la punct.

Statisticile ne arată că această problemă este surprinzător de comună, afectând între 3% și 30% dintre copii la nivel global. Există trei momente critice în viața unui copil când riscul de a dezvolta constipație crește semnificativ: trecerea la hrana solidă, perioada de renunțare la scutec și începerea grădiniței sau a școlii. În aceste etape, sistemul digestiv și cel emoțional sunt intens solicitate. Totul pornește, de cele mai multe ori, de la un singur scaun mai tare care provoacă durere. Speriat de senzația neplăcută, copilul începe să se abțină voluntar. Această reținere duce la deshidratarea masei fecale în interiorul intestinului, făcând-o și mai greu de eliminat data viitoare. Astfel, se instalează un „cerc vicios al durerii”: cu cât se abține mai mult, cu atât durerea va fi mai mare, iar frica de toaletă se va accentua.

Constipația funcțională versus constipația organică

Este esențial să înțelegem diferența dintre constipația funcțională, care reprezintă 95% din cazuri și este legată de comportament și dietă, și cea de cauză organică, mult mai rară, dar care necesită investigații imediate. În timp ce forma funcțională apare adesea după un eveniment stresant sau o schimbare în alimentație, cauzele organice pot fi prezente încă de la naștere, motiv pentru care este necesar să fim atenți la următoarele aspecte: dacă bebelușul nu a eliminat primul scaun (meconiul) în primele 48 de ore de viață, dacă nu ia în greutate, dacă burtica este permanent umflată și tare sau dacă apar vărsături verzi (bilioase). Aceste semne pot indica probleme anatomice, cum este boala Hirschsprung, sau afecțiuni metabolice și alergii care necesită un tratament specific.

Constipația cronică: simptome

Simptomele constipației cronice depășesc sfera fizică. Pe lângă durerile abdominale care apar adesea în jurul buricului, copilul poate deveni iritabil, își poate pierde pofta de mâncare sau poate prezenta posturi de retenție ciudate – se ascunde, se încordează sau stă pe vârfuri – gesturi pe care părinții le confundă frecvent cu efortul de a ieși afară, când de fapt copilul face tot posibilul să se „țină”. O complicație frecventă este encoprezisul, acele „accidente” în care lenjeria se murdărește involuntar. Acest lucru se întâmplă deoarece intestinul, fiind prea plin și dilatat, își pierde sensibilitatea, iar scaunul mai moale se scurge pe lângă dopul fecal masiv, fără ca cel mic să simtă sau să poată controla procesul.

Diagnosticul pornește întotdeauna de la o discuție detaliată cu părinții și un examen clinic atent. Ecografia abdominală este adesea utilizată ca o metodă neinvazivă și rapidă pentru a evalua cât de încărcat este intestinul și pentru a măsura gradul de dilatare a rectului. Odată ce am confirmat prezența constipației cronice, tratamentul trebuie să fie unul de lungă durată, nu o soluție de moment. Prima etapă este adesea „dezimpactarea”, adică eliberarea burticii de masa fecală adunată, pentru a elimina sursa durerii. Ulterior, se trece la tratamentul de menținere.

Recuperarea completă depinde însă de răbdare și de reeducarea obiceiurilor. Alături de hidratarea corectă, care este absolut obligatorie pentru ca tratamentul să funcționeze, și o dietă bogată în fibre naturale, este nevoie de „antrenamentul la toaletă”. Recomandăm ca, după mesele principale, copilul să petreacă câteva minute pe toaletă, într-o poziție relaxată, cu picioarele sprijinite pe un înălțător pentru a facilita eliminarea naturală. Este un proces care poate dura luni de zile, deoarece intestinul are nevoie de timp să „uite” trauma și să funcționeze din nou corect. Nu uitați că oprirea prea devreme a tratamentului, imediat ce scaunul pare normal, este principala cauză a recidivelor. Succesul vine din constanță, sprijin emoțional și o colaborare strânsă cu medicul gastroenterolog.

Ghidul alimentar în constipația pediatrică

Pentru ca planul alimentar să funcționeze, trebuie să înțelegem că fibrele nu sunt un medicament magic, ele au nevoie de aport hidric adecvat. Fără hidratare, fibrele se transformă într-un “ciment” intestinal greu de eliminat, întreținând paradoxal constipația.

Alimente ce stimulează tranzitul

Acestea trebuie introduse treptat pentru a evita balonarea excesivă:

• Fructe cu „efect laxativ”: Perele (cu coajă), prunele (proaspete sau uscate, hidratate în prealabil), kiwi (excelent pentru motilitate) și strugurii.
• Legume verzi (Fibre insolubile): Broccoli, spanac, dovlecei și fasole verde. Acestea adaugă volum scaunului.
• Cereale integrale: Ovăzul (terci de ovăz), pâinea integrală sau neagră și pastele din grâu dur.
• Leguminoase: Lintea și năutul, care oferă o densitate mare de fibre per porție.
• Grăsimi sănătoase: Uleiul de măsline adăugat crud în mâncare ajută la „lubrifierea” tranzitului.

Alimente care favorizează constipația

Acestea ar trebui limitate sau echilibrate cu un aport suplimentar de lichide:

• Produse rafinate: Pâinea albă, orezul alb, pastele făinoase clasice și biscuiții din făină albă.
• Lactate în exces: Brânzeturile tari, laptele de vacă în cantități mari (pot cauza constipație prin mecanism alergic sau pur și simplu prin lipsa fibrelor).
• Fructe care „strâng”: Bananele verzi (necoapte) și merele decojite (pectina din mărul fără coajă poate încetini tranzitul).
• Dulciurile procesate: Ciocolata și produsele cu mult zahăr rafinat încetinesc motilitatea intestinală.

Articol de Dr. Ioana Alexe, medic specialist pediatru
Sursa: Garbo.ro

Febra reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medic în pediatrie și, în același timp, una dintre cele mai mari surse de anxietate pentru părinți. Deși în majoritatea cazurilor are o cauză benignă, febra la sugar și copil mic necesită o evaluare atentă, deoarece poate fi uneori singura manifestare a unei infecții severe.

Conform ghidurilor internaționale, abordarea modernă nu se bazează doar pe valoarea temperaturii, ci mai ales pe vârsta copilului, contextul clinic și semnele asociate.

Ce este febra și când devine relevantă clinic

Febra este definită ca o temperatură corporală ≥38°C măsurată corect (preferabil rectal la sugar). Este un mecanism fiziologic de apărare, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor.

Cauze frecvente ale febrei la sugar și copilul mic

Cele mai frecvente cauze sunt infecțiile, predominant virale: infecții respiratorii virale (răceală, gripă, bronșiolită), infecții digestive virale, infecții urinare, otite medii acute. Mai rar, dar esențial de exclus sunt infecțiile bacteriene severe (sepsis, meningită, pneumonie).

La sugarul mic, mai ales sub 3 luni, diferențierea clinică între infecțiile virale și cele bacteriene este dificilă, motiv pentru care abordarea este mai precaută.

Factori de risc pentru infecții severe

Conform ghidurilor American Academy of Pediatrics și National Institute for Health and Care Excellence, există câteva categorii de risc crescut: vârsta sub 3 luni (în special sub 28 de zile), prematuritatea, lipsa vaccinărilor conform vârstei, imunodeficiențe, afecțiuni cronice, aspect general alterat (copil „toxic”).

Algoritmi actuali de evaluare

Abordarea modernă este structurată în funcție de vârstă:

1. Sugar < 28 zile (nou-născut): orice febră ≥38°C este considerată urgență medicală.

Conduita: internare obligatorie, investigații complete: hemoleucogramă, CRP/procalcitonină, hemocultură, urocultură, puncție lombară, inițiere rapidă de antibiotic intravenos

2. Sugar 1–3 luni: Evaluarea se face folosind scoruri de risc (ex: Rochester, PECARN): dacă copilul este bine clinic și analizele sunt normale → monitorizare atentă, dacă există modificări → internare și tratament
3. Copil >3 luni: Evaluarea este predominant clinică: se caută focarul de infecție, investigațiile sunt ghidate de simptomatologie, iar majoritatea cazurilor sunt virale și autolimitate

Semne de alarmă (Red Flags)

Identificarea rapidă a semnelor de alarmă este esențială. Conform ghidului NICE, acestea includ: aspectul general (letargie sau dificultate de trezire, iritabilitate inconsolabilă, hipotonie), semne respiratorii (respirație rapidă sau dificilă, geamăt expirator, tiraj), semne circulatorii (timp de recolorare capilară >3 secunde, extremități reci, marmorate), semne neurologice (convulsii, privire fixă, alterarea stării de conștiență). Alte semne care impun evaluare medicală de urgență: refuzul alimentației, vărsături persistente, scăderea diurezei precum și erupțiile cutanate peteșiale sau purpurice.

Diagnosticul este întotdeauna orientat de vârstă și context.

Tratamentul depinde de cauza febrei: fiind în marea majoritate infecții virale, oferim tratament simptomatic (antitermice la nevoie, hidratare adecvată) și monitorizăm copilul. Tratamentul etiologic, și anume antibioterapia, se administrează doar în suspiciune / confirmare de infecție bacteriană și NU se administrează preventiv.

Statistici relevante: aproximativ 20–30% dintre prezentările pediatrice sunt pentru febră, la copiii sub 3 luni, riscul de infecție bacteriană serioasă este estimat la 5–15%, iar infecțiile urinare reprezintă până la 7% din cazurile de febră fără focar la sugari.

Mesaj cheie pentru părinți

Febra în sine nu este periculoasă, însă contextul în care apare este esențial. Vârsta copilului și starea generală sunt mai importante decât valoarea temperaturii.

Evaluarea corectă și recunoașterea semnelor de alarmă pot face diferența între o evoluție benignă și o situație care necesită intervenție rapidă.

Interviu cu Dr. Adela Stanciu, medic specialist gastroenterolog
Sursa articolului AICI

În România se estimează că aproape 14% din populație suferă de sindromul de intestin iritabil, femeile fiind mai frecvent afectate. Medicul gastroenterolog Adela Stanciu a explicat într-un interviu pentru Doctorul Zilei principalele cauze, simptome și strategii terapeutice pentru această afecțiune complexă.

„Deși cauza exactă a sindromului de intestin iritabil rămâne în continuare incomplet înțeleasă, astăzi cunoaștem mai mulți factori care ar putea contribui la dezvoltarea acestuia: alterarea axei intestin-creier, hipersenzitivitatea viscerală, dismotilitatea gastrointestinală, disbioza, intoleranțele alimentare, inflamația mucoasei intestinale, permeabilitatea intestinală crescută, dar și factorii psihosociali. Observăm că evenimentele stresante, sindromul anxios și cel depresiv sunt frecvent întâlnite în rândul pacienților cu S.I.I.

Cu toate că sindromul de intestin iritabil nu este nici grav, nici cu risc vital, acesta scade uneori important calitatea vieții, asemenea unor boli organice cronice și severe”, declară dr. Adela Stanciu.

DZ: Cum se pune diagnosticul de sindrom de colon iritabil? Când trebuie să ne alarmăm și să mergem la medic?

Dr. Adela Stanciu: Anamneza detaliată rămâne esențială în diagnosticul pacienților cu sindrom de intestin iritabil. Astfel, se stabilește subtipul sindromului, se realizează diagnosticul diferențial pentru a elimina alte patologii potențiale și se monitorizează semnele de alarmă.

Criteriile de diagnostic sunt reprezentate de criteriile Roma IV (publicate în 2016 de către Rome Foundation):

• Durere abdominală recurentă cel puțin 1 zi pe săptămână, în ultimele 3 luni, cu debutul simptomelor cu cel puțin 6 luni înainte de diagnostic
• Asociată cu cel puțin două dintre următoarele: legată de defecație (ameliorarea sau agravarea durerii după defecație), modificarea frecvenței scaunului, modificarea formei (aspectului) scaunului.

Clinicianul va stabili subtipul sindromului prin scala Bristol, un instrument care evaluează tranzitul pacientului în funcție de predominanța constipației sau diareei.

Având în vedere că diagnosticul este unul clinic, așadar stabilit în funcție de simptome pentru care nu există teste care să le certifice, ghidurile actuale recomandă stabilirea diagnosticului de S.I.I. oricând pacientul întrunește criteriile acestuia.

Excepția de la diagnosticul imediat al S.I.I. o vor da « semnele de alarmă », în cazul cărora sunt necesare investigații mai amănunțite, precum: endoscopia digestivă superioară și/sau inferioară, analize de laborator atât din sânge (ex. anticorpii pentru detecția bolii celiace) cât și din materiile fecale (ex. calprotectina) sau examene imagistice complementare.

DZ: Care sunt principalele semnale de alarmă, când trebuie să mergem la medic?

Dr. Adela Stanciu: Consultația medicală de specialitate se impune atunci când pacientul prezintă anumite semne și simptome specifice, însoțite de factori de risc:

• Vârsta debutului simptomelor peste 50 de ani, istoricul familial de cancer colorectal, boli inflamatorii intestinale, boală celiacă,
• Hemoragia digestivă/testul hemoragiilor oculte în materiile fecale pozitiv, anemia,
• Scădere ponderală neintențională, febră, simptome nocturne, precum și senzația de defecație imperioasă.

DZ: Cum tratăm sindromul de intestin iritabil

Dr. Adela Stanciu: Terapia va ține cont de particularitățile pacientului, dar și de subtipul sindromului de care acesta suferă. Dispunem de două tipuri de intervenții : farmacologice și non-farmacologice.

Tratamentul non-farmacologic vizează modificarea stilului de viață, prin intervenții dietetice (identificarea alimentelor cu potențial agravant, respectarea orarului regulat al meselor și hidratare adecvată) și prin încurajarea activității fizice regulate, prin manipularea microbiomului intestinal și prin terapia psiho-comportamentală, hipnoza sau acupunctura.

Printre cele mai studiate intervenții non-farmacologice este dieta low-FODMAP, acronim derivat din engleză pentru un grup de carbohidrați fermentabili: Fermentable Oligo-, Di-, Mono-saccharides and Polyols. Acești carbohidrați se absorb greu în intestinul subțire, sunt fermentați excesiv de bacteriile din colon și produc astfel flatulență, senzație de balonare, crampe sau modificări ale tranzitului intestinal.

Dieta presupune inițial eliminarea tuturor alimentelor bogate în FODMAP din dieta zilnică pe o perioadă de 3-4 săptămâni, cu reintroducerea lor treptată ulterior. Astfel, se identifică alimentele incriminate în simptomatologie și se adaptează dieta.

Probioticele și-au demonstrat și ele eficacitatea în ameliorarea simptomatologiei în S.I.I. în numeroase studii, iar dintre cele mai eficiente sunt: bifidobacterium infantis, lactobacillus rhamnosus, lactobacillus plantarum, saccharomyces cerevisiae. Deși nu există un probiotic universal pentru toți pacienții cu sindrom de intestin iritabil, se recomandă proba terapeutică de aproximativ 3-4 săptămâni, timp în care se evaluează răspunsul și se întrerup sau schimbă dacă nu există un beneficiu în urma administrării.

Terapia farmacologică trebuie să controleze durerea și să fie individualizată în funcție de subtip. Atunci când predomină diareea, apelăm la antibiotice neabsorbabile (rifaximina), la antagoniști opiozi periferici (loperamida), la chelatorii de acizi biliari (colestiramina), la antagoniștii de receptor 5-HT3 (ondansetron) și la agenții miști antagoniști / agoniști opioizi (eluxadolin). În cazul în care predomină constipația, utilizăm fibre solubile (psyllium), laxative, activatori de canal de clor tip 2 (lubiprostonă) sau de guanilat ciclaza-C (linaclotidă).

DZ: Ce le recomandați pacienților mai ales ca măsuri de prevenție?

Dr. Adela Stanciu: Sindromul de intestin iritabil presupune mai mulți factori, unii dintre ei rămânând în continuare necunoscuți. Beneficiază de tratament individualizat, farmacologic și non-farmacologic și deși nu este o patologie organică structurală, calitatea vieții pacientului poate suferi.

Cu toate că nu dispunem de măsuri pentru prevenția primară, menținerea unui stil de viață echilibrat, gestionarea stresului cotidian, alături de recunoașterea precoce a semnelor de alarmă și adresarea precoce către medic pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, atât pe termen scurt cât și pe termen lung.

Prin urmare, bineînțeles că nu suntem neputincioși, ci dispunem pentru S.I.I. de o paletă largă de intervenții care să permită oamenilor o calitate a vieții cât mai înaltă.

Autor: Dr. Adelina Musa în parteneriat cu redacția Jurnalul.ro.
Sursa articolului AICI.

Obezitatea nu ne afectează doar aspectul fizic, ci și buna funcționare a sistemului digestiv, atrag atenția medicii.

„Excesul de greutate, mai ales cel din zona abdominală, crește presiunea asupra stomacului și intestinelor și influențează modul în care organismul procesează hormonii și inflamația”, explică dr. Adelina Mușa, specialist în Gastroenterologie, mecanismul din spatele apariției mai multor boli digestive, unele chiar foarte grave, cauzate de obezitate. Medicul ne dă, totodată, și câteva recomandări, astfel încât să putem reduce riscul acestor afecțiuni.

Obezitatea este o boală cronică, ce apare atunci când în corp se acumulează o cantitate excesivă de grăsime. Potrivit specialiștilor, această afecțiune se dezvoltă treptat, de-a lungul timpului, și poate influența aproape toate organele.

„Pe lângă riscul crescut de diabet, boli de inimă sau articulații dureroase, obezitatea este strâns legată și de numeroase afecțiuni digestive. Excesul de greutate, mai ales cel din zona abdominală, crește presiunea asupra stomacului și intestinelor și influențează modul în care organismul procesează hormonii și inflamația. Aceste schimbări pot duce la apariția mai multor boli digestive”, a explicat pentru Jurnalul, Dr. Adelina Mușa, medic specialist gastroenterolog.

Printre cele mai frecvente afecțiuni digestive asociate cu obezitatea, se numără și unele foarte grave, la care nu ne-am gândi.

Afecțiuni ale esofagului și stomacului

Boala de reflux gastroesofagian – poate să apară atunci când există prea multă presiune în abdomen, iar acidul din stomac urcă în esofag. Acest fenomen provoacă simptome precum: arsuri la stomac (senzația de arsură în piept); gust acru sau amar în gură; dureri sau disconfort toracic; tuse sau răgușeală, mai ales noaptea.

„În timp, refluxul netratat poate răni mucoasa esofagului și duce la o afecțiune numită esofag Barrett, care crește riscul de cancer esofagian”, avertizează dr. Adelina Mușa.

Medicul gastroenterolog ne dă și câteva sfaturi, ușor de pus în practică, pentru controlul refluxului esofagian:

• „Mănâncă porții mai mici și evită să te întinzi imediat după masă.
• Lasă să treacă măcar 2–3 ore între cină și somn.
• Redu alimentele care pot declanșa simptomele: prăjeli, citrice, băuturi carbogazoase, cafea.
• Lucrează împreună cu un dietetician pentru a-ți adapta dieta”, recomandă dr. Mușa.

Îmbolnăvește ficatul la fel ca alcoolul

„Ficatul are roluri esențiale în digestie – procesează grăsimile, zaharurile și toxinele. În obezitate, grăsimea se poate depune în celulele hepatice, ducând la o boală numită steatoză hepatică metabolică (MASLD) sau ficat gras non-alcoolic (NAFLD). Dacă nu este tratată, această afecțiune poate progresa spre inflamație (NASH), fibroză, ciroză și chiar cancer hepatic”, spune medicul.

De ce apare această steatoză a ficatului? Sunt mai multe cauze:

• rezistența la insulină favorizează depozitarea grăsimii în ficat;
• inflamația produsă de țesutul adipos afectează celulele hepatice;
• sedentarismul și dietele bogate în grăsimi și zahăr agravează problema.

Sfaturi pentru menținerea unui ficat sănătos:

• Fă mișcare zilnic (mers alert, înot, ciclism ușor).
• Alege alimente bogate în nutrienți: fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe.
• Limitează consumul de alcool și dulciuri rafinate.
• Slăbește treptat, nu prin diete extreme.

Pietre și infecții la vezica biliară

„Vezica biliară stochează bila, un lichid produs de ficat pentru digestia grăsimilor. În obezitate, modificările nivelurilor de colesterol pot favoriza formarea de pietre biliare (litiază biliară).

Aceste pietre pot bloca canalele biliare și provoca dureri intense, greață sau infecții. De asemenea, scăderea bruscă în greutate poate crește riscul de pietre biliare”, ne-a explicat Dr. Mușa.

Recomandările gastroenterologului:

• Mănâncă mese regulate, fără să sari peste ele.
• Alege grăsimi sănătoase (ulei de măsline, avocado, pește).
• Include fibre în alimentație: legume, fructe, ovăz, leguminoase.

Cum ne afectează la nivel intestinal

Intestinul este responsabil pentru absorbția nutrienților și a apei, însă, în obezitate, pot apărea tulburări de tranzit, balonare, constipație sau diaree.

Sindromul de intestin iritabil (IBS) este frecvent asociat cu obezitatea și poate fi agravat de: diete bogate în grăsimi și sărace în fibre, lipsa activității fizice, stres, anxietate, depresie, dar și modificări ale florei intestinale, potrivit gastroenterologului.

De asemenea, obezitatea poate influența evoluția bolilor inflamatorii intestinale (precum boala Crohn sau colita ulcerativă) și poate crește riscul de cancer de colon.

• „Lucrează cu un dietetician pentru a identifica alimentele care îți declanșează simptomele.
• Fă mișcare moderată zilnic – ajută digestia și reduce stresul.
• Hidratează-te corespunzător”, sunt principalele recomandări ale medicului, pentru diminuarea problemelor intestinale.

Inflamații ale pancreasului

„Pancreasul produce enzime pentru digestie și hormoni care reglează glicemia (insulină și glucagon). În obezitate, pot apărea inflamații ale pancreasului (pancreatită), mai ales dacă există și pietre biliare sau niveluri mari de grăsimi în sânge”, spune gastroenterologul, care, în acest caz, face următoarele recomandări:

• Evită consumul de alcool și fumatul.
• Urmează o dietă echilibrată cu grăsimi bune și proteine slabe.
• Monitorizează valorile trigliceridelor și glicemiei.

Modificări mici, îmbunătățiri majore

Obezitatea este o afecțiune complexă, cu multiple cauze, care depășesc simpla acumulare de grăsime, potrivit medicului, însă, chiar și o scădere modestă în greutate, de numai 5-10% din greutatea corporală, poate reduce semnificativ riscul de boli digestive și poate îmbunătăți calitatea vieții.

Ca reguli generale, medicul recomandă: adoptarea unei alimentații echilibrate, bazată pe alimente naturale, mișcare în fiecare zi, pentru că „orice activitate contează” și colaborarea cu dieteticianul pentru a gestiona mai bine excesul ponderal. De asemenea, „gestionează stresul și dormi suficient”, subliniază gastroenterologul.

„Evaluarea gastroenterologică oferă o perspectivă profundă asupra funcționării sistemului digestiv, identificând tulburări precum steatoza hepatică, evacuarea accelerată a stomacului sau disfuncții intestinale care pot contribui la creșterea în greutate. Printr-o abordare multidisciplinară, care include gastroenterolog, nutriționist și endocrinolog, se poate construi un plan terapeutic personalizat, eficient și sustenabil. În lupta cu obezitatea, înțelegerea cauzelor interne este primul pas spre vindecare”, adaugă dr. Mușa.

„Chiar dacă are cauze complexe precum factori genetici, hormonali, stil de viață și alimentație, vestea bună este că modificările mici, dar constante în dietă și mișcare pot aduce îmbunătățiri majore asupra sănătății și digestiei” – Dr. Adelina Mușa, specialist gastroenterolog.

Sursa: https://www.doctorulzilei.ro/exclusiv-colonoscopia-clasica-vs-virtuala-care-sunt-diferentele-un-medic-demonteaza-miturile-legate-de-aceasta-procedura-de-diagnostic/

Cancerul de colon este o boală din ce în ce mai frecventă care afectează populația, dar simptomele sunt rareori observate până când este prea târziu. De aceea, medicii atrag atenţia că, pentru prevenţia bolii, sunt necesare controale medicale periodice, care presupun inclusiv realizarea unei colonoscopii.

Colonoscopia este o investigaţie endoscopică în timpul căreia se vizualizează direct cu o cameră aflată în vârful dispozitivului interiorul intestinului gros.

Procedura permite identificarea tuturor leziunilor de pe colon (polipi, cancere, leziuni vasculare, fisuri anale, hemoroizi, ulcere şi eroziuni), precum şi efectuarea manevrelor terapeutice, cum ar fi prelevarea biopsiilor, rezectia polipilor, ligatura hemoroizilor, a explicat într-un interviu pentru Doctorul Zilei dr. Bianca Istratie, medic specialist gastroenterolog.

Potrivit medicului, o colonoscopie calitativă presupune o pregătire corespunzătoare bazată pe dietă fără fructe sau legume cu 3 zile înainte de realizarea procedurii, ingestie alimentară moderată cu o zi înainte de procedură, ce poate include, supe, lactate, carne slabă, ceai şi consumul integral al soluţiei laxative recomandate.

Când este indicată colonoscopia?

Dr. Bianca Istratie susţine că efectuarea unei colonoscopii este indicată după vârsta de 45 de ani pentru screeningul cancerului colo-rectal şi ulterior se repetă la fiecare 10 ani. Mai devreme de aceasta vârstă se poate efectua doar în cazurile de cancer colo-rectal la rudele de gradul I.

„Alte situaţii în care se recomandă colonoscopia sunt: sindromul diareic cronic prelungit peste o lună, prezenţa sângelui în scaun vizibil sau decelat la testul de hemoragii oculte, anemia, durerea abdominală importantă persistentă, scăderea ponderală involuntară într-un interval de timp scurt mai mult de 5 kg în ultimele 2 luni, constipaţia recent aparută”, a declarat medicul pentru Doctorul Zilei.

Ce este colonoscopia virtuală?

„Colonoscopia virtuală CT este o metodă imagistică care utilizează tomografia computerizată pentru a obţine imagini ale colonului şi rectului. În timpul procedurii pacientul trebuie să consume un lichid special pentru a pregăti colonul pentru examinare.

Colonoscopia virtuală este mai puţin invazivă şi mai rapid de efectuat decât colonoscopia clasică şi nu necesită sedare conştientă, dar colonoscopia virtuală nu este la fel de fiabilă ca cea de rutină în detectarea polipilor mici (mai puțin de 5 mm în dimensiune).

Chiar dacă majoritatea experţilor cred că polipii mai mici de 5 mm sunt de obicei benigni, unii polipi mici pot fi sau se pot maligniza dacă nu sunt îndepărtaţi. În plus, colonoscopia virtuală nu permite îndepărtarea acestora. Totodată, colonoscopia virtuală nu permite prelevarea de biopsii”, explică medicul gastroenterolog.

Potrivit specialistului, chiar dacă colonoscopia virtuală este mai puţin invazivă decât colonoscopia standard, această procedură modernă implică totuşi insuflarea de aer în colon, ceea ce poate fi incomod pentru unii pacienţi. Pe de altă parte, cu o sedare adecvată, pacienţii nu au niciun disconfort în timpul colonoscopiei tradiţionale.

Este de preferat colonoscopia cu sedare?

Răspunsul este afirmativ. Dr. Bianca Istratie susţine că, de departe, colonoscopia efectuată sub sedare permite atât medicului realizarea unei proceduri facile, cât şi pacientului confortul total dorit, liniştirea acestuia şi evitarea disconforului psihologic ce poate surveni în cazul depistării unei leziuni maligne sau în cazul efectuării rezecţiei polipilor.

TOP 4 Mituri şi Adevăruri

Mitul nr. 1 – Probabil, de departe cel mai frecvent mit afirmă că se poate înlocui colonoscopia cu alte investigaţii medicale, precum cele imagistice sau analizele de laborator

„În realitate, colonoscopia în multe situaţii decelează leziuni care nu au fost descoperite prin computer tomograf sau rezonanţă magnetică nucleară (RMN), cum sunt polipii plaţi sau polipii de dimensiuni mici din care se pot dezvolta ulterior cancere sau cancerele infiltrative de dimensiuni mici”, precizează dr. Bianca Istratie.

Mitul nr. 2 – În timpul colonoscopiei poate fi perforat peretele colonului

Potrivit medicului, „în timpul colonoscopiei diagnostice acest risc este extrem de redus întrucât se lucrează continuu sub control vizual direct. Riscul poate să apară în timpul rezecţiei polipilor, dar şi în aceste situaţii atenţia sporită poate minimiza acest risc. Perforaţia este rară şi este gestionată corespunzător atunci când apare”.

Mitul nr .3 – Se poate efectua colonoscopia cu o pregătire incompletă

În practică, atunci când pacientul nu bea integral soluţia de pregătire, vizibilitatea în interirorul colonului este mult redusă de reziduurile neevacuate sau de conţinutul semisolid restant. Prin urmare, este extrem de important ca pacientul să bea integral soluţia de pregătire, atrage atenţia medicul.

Mitul nr. 4 – Trezirea după colonoscopia cu sedare este dificilă, însoţită de reacţii adverse şi o perioadă de staţionare prelungită în clinică postprocedural

Colonoscopia efectuată sub sedare conferă un confort maxim pacientului, acesta dormind pe perioada întregii proceduri. Trezirea este imediată, de obicei în primele 2-3 minute postprocedural, neînsoţită de reacţii adverse. Dr Bianca Istratie a mai explicat pentru Doctorul Zilei că timpul de staţionare în clinică postprocedural este de circa 30 de minute până la recuperarea completă.

Articol realizat de Dr. Alexandra Istrate in parteneriat cu redactia csid.ro. Te invitam sa citesti articolul integral AICI.

Principalele patologii ale ficatului în cadrul cărora se pot utiliza suplimentele hepatice, întotdeauna alături de înlăturarea agentului cauzal și de modificarea stilului de viață, au fost descrise de Dr. Alexandra Istrate, medic specialist gastroeneterolog.

Suplimentele hepatice sau hepatoprotectoarele sunt medicamente utilizate în cadrul a multiple afecțiuni hepatice, susținând funcțiile ficatului. Principalele patologii ale ficatului în cadrul cărora se pot utiliza suplimentele hepatice, întotdeauna alături de înlăturarea agentului cauzal și de modificarea stilului de viață, au fost descrise de Dr. Alexandra Istrate, medic specialist gastroeneterolog.

NAFLD/NASH- ficatul gras non-alcoolic și steatohepatita non-alcoolică

În această situație, hepatoprotectoarele se pot utiliza ca tratament adjuvant, asociat modificării stilului de viață (dietă, activitate fizică și scădere ponderală) și tratării condițiilor asociate acestei patologii, care aparțin sindromului metabolic (obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială și dislipidemie).

În boala hepatică asociată consumului de alcool, care variază de la steatoză hepatică până la ciroză, suplimentele hepatice ajută atunci când se utilizează împreună cu modificarea stilului de viață, cel mai important pas fiind oprirea consumului de alcool.

Hepatitele cronice sau ciroza cauzate de virusul hepatitic B sau C

În această situație, hepatoprotectoarele se pot utiliza ca suport al tratamentului factorului cauzal, în speță tratamentul antiviral. În cazul cirozei compensate sau decompensate se asociază, după caz, tratamentul patogenetic, simptomatic și al complicațiilor.

În cazul modificării probelor hepatice după un tratament cu medicamente cunoscute ca fiind hepatotoxice (paracetamol, antibiotice, antialergice etc.), suplimentele hepatice se pot utiliza pentru restaurarea funcției hepatice normale, alături de înlăturarea sau înlocuirea medicamentului incriminat.

Există numeroase preparate disponibile, majoritatea fiind pe bază de silimarină, fosfolipide esențiale, arginină, vitamine din grupul B sau chiar vitamina E în situații particulare. Acestea au rol antioxidant, de neutralizare a radicalilor liberi și stimulare a sintezei de proteine, dar și efect antiinflamator și de stabilizare a membranelor celulelor hepatice, putând astfel contribui la regenerarea hepatocitelor, reducerea inflamației și îmbunătățirea funcției hepatice.

În ceea ce privește durata tratamentului, aceasta variază de la 3-6 luni, cu reevaluare biologică și ecografică în cazul steatozei hepatice, până la administrare indefinită, în cazul cirozei.

Când NU trebuie să utilizăm suplimente hepatice

Suplimentele hepatice nu se utilizează empiric, fără dovezi de afectare hepatică (analize de sânge/ecografie abdominală) sau preventiv, în cadrul tratamentului cu alte medicamente cu potențial hepatotoxic. Ele se pot administra ca tratament adjuvant, doar după documentarea afectării funcției hepatice prin analize de sânge specifice, în principal creșteri ale valorilor enzimelor hepatice.

O idee larg răspândită în ultima perioadă este aceea că trebuie să utilizăm obligatoriu medicamente hepatoprotectoare împreună cu tratamentul hipolipemiant cu statine la pacienții cu hipercolesterolemie, pentru prevenirea afectării funcției hepatice.

Într-adevăr, tratamentul cu statine poate să ducă, în unele cazuri, la creșteri de transaminaze sau creșteri ale enzimelor de colestază, documentate în prospectul medicamentului ca reacții adverse puțin frecvente sau rare. Totuși, acestea sunt monitorizate prin analize de sânge la intervale de 6-12 luni de către medicul curant care a inițiat tratamentul și doar în situația în care este documentată o afectare hepatică putem lua în considerare administrarea hepatoprotectoarelor, însă nu ca tratament preventiv.

De asemenea, nu se utilizează medicamente hepatoprotectoare ca modalitate de „detoxifiere” a ficatului, fără să avem evidența clară a unei afecțiuni hepatice, surprinsă la analize sanguine sau la ecografie abdominală.

Suplimentele hepatice nu înlocuiesc tratamentul bolii de bază care a dus la afectarea funcției hepatice și nu ar trebui utilizate decât cu prescripție medicală, după investigații suplimentare, alături de modificarea stilului de viață și tratament adecvat patologiei subiacente.

Articol realizat de Dr. Adelina Musa in parteneriat cu redactia doctorulzilei.ro. Te invitam sa citesti articolul integral AICI.

Stresul este o reacție naturală a organismului la situații percepute ca fiind dificile sau periculoase. Totuși, atunci când devine cronic, el poate influența negativ sănătatea întregului organism, iar sistemul digestiv este printre primele afectate.

„În calitate de medic gastroenterolog observ frecvent pacienți care dezvoltă arsuri gastrice, balonare, constipație sau diaree în perioadele stresante. Aceste manifestări nu sunt întâmplătoare, ci au la bază o legătură strânsă între creier și intestin, cunoscută sub numele de axa intestin–creier”, a explicat dr. Adelina Mușa, Medic Specialist Gastroenterologie, Clinica Digestmed.

Ce este axa intestin–creier?

Medicul precizează că intestinul și creierul comunică permanent prin nervul vag, hormoni, neurotransmițători și chiar prin sistemul imunitar. Această legătură bidirecțională înseamnă că emoțiile și starea psihică influențează digestia, dar și că starea tractului digestiv poate influența la rândul ei dispoziția și nivelul de energie.

Axa intestin–creier este realizată prin:
– Nervul vag – „autostrada” nervoasă care transmite informații între creier și intestin,
– Sistemul nervos enteric – rețea de neuroni din peretele intestinal, denumit adesea „al doilea creier”,
– Hormonii și neurotransmițătorii – substanțe chimice ce reglează apetitul, motilitatea și percepția durerii,
– Sistemul imunitar și microbiota intestinală – care influențează răspunsul inflamator și starea generală de sănătate.

„Câteva dintre semnele care arată că stresul îți afectează digestia sunt: disconfort abdominal frecvent, balonare și gaze în exces, diaree sau constipație recurentă, arsuri gastrice, reflux acid, greață fără cauză evidentă, senzație de nod în stomac”, a detaliat medicul.

Cum acționează stresul asupra digestiei?

1. Încetinirea sau accelerarea tranzitului intestinal

Stresul activează sistemul nervos simpatic („luptă sau fugi”), reducând fluxul de sânge către stomac și intestine. Digestia încetinește sau devine neregulată, apărând: constipație (tranzit încetinit), diaree (tranzit accelerat), alternanța celor două (frecvent în sindromul de intestin iritabil).

2. Modificarea microbiotei intestinale

Stresul cronic poate altera echilibrul bacteriilor benefice, favorizând disbioza intestinală. Acest dezechilibru slăbește bariera de protecție a mucoasei intestinale, favorizează inflamația, poate influența starea de dispoziție prin reducerea producției de serotonină („hormonul fericirii”).

3. Inflamație și „intestin permeabil”

Hormonii de stres (precum cortizolul) pot afecta integritatea mucoasei intestinale, crescând permeabilitatea acesteia. Substanțele nedorite pot pătrunde în circulația sanguină, generând reacții inflamatorii cu impact asupra întregului organism.

4. Sensibilitate crescută la durere

Sub efectul stresului, sistemul nervos enteric devine mai reactiv, practic amplifica semnalele nervoase din intestin, ceea ce face ca senzații normale (mișcarea gazelor, digestia) să fie percepute ca durere sau crampe – simptom frecvent în sindromul de intestin iritabil. Pacienții pot percepe senzații normale (mișcarea gazelor, digestia alimentelor) ca fiind dureroase sau inconfortabile.

„Câteva recomandări pentru protejarea digestiei ar fi: gestionarea stresului (terapie cognitive-comportamentală), alimentație echilibrată (consumați alimente bogate în fibre, probiotice, prebiotice), activitate fizică, evitarea exceselor (alcool, cafeină, alimente ultraprocesate), somn de calitate” a conchis dr. Adelina Mușa, Medic Specialist Gastroenterologie.

Concluzie

Stresul afectează digestia prin mecanisme complexe ce implică axa intestin–creier, microbiota intestinală și răspunsul inflamator. Gestionarea stresului și adoptarea unui stil de viață sănătos nu doar că îmbunătățesc simptomele digestive, dar contribuie și la starea generală de bine. Dacă aceste simptomele menționate mai sus persistă mai mult de câteva săptămâni, este importantă evaluare de specialitate pentru excluderea altor afecțiuni.

Articol realizat de Dr. Musa Mihai in parteneriat cu redactia csid.ro. Te invitam sa citesti articolul integral AICI

Vara este anotimpul vacanțelor, al alimentației mai relaxate și al călătoriilor. Din păcate, temperaturile ridicate și schimbările în stilul de viață cresc riscul apariției unor afecțiuni digestive. Este bine să cunoaștem cauzele și simptomele pentru a ne putea proteja pe noi și pe cei dragi. Dr. Musa Mihai, Medic Specialist Gastroenterologie, ne-a făcut un tablou complex care cuprinde toate afecțiunile digestive care apar în sezonul cald, dar și cum ne putem proteja.

Afecțiunile digestive frecvente în sezonul cald
Una dintre principalele patologii implicate sunt toxiinfecțiile alimentare. Cele mai frecvente cauze sunt alimentele contaminate (nepreparate termic corect sau păstrate necorespunzător), apa contaminată (fântâni, râuri, piscine) precum și igiena precară a mâinilor și a ustensilelor de bucătărie. Sunt cauzate de bacterii precum Salmonella, E. coli, Campylobacter sau Listeria, care se dezvoltă rapid în alimente păstrate în condiții improprii.

Principalele surse de Salmonella sunt: ouăle crude sau insuficient preparate – inclusiv maioneza de casă, creme, mousse-uri, carnea de pui și curcan – incomplet gătită, lactatele nepasteurizate – lapte, brânzeturi, fructele și legumele crude – dacă au fost contaminate în timpul manipulării, produsele de patiserie cu ou crud (ex. tiramisu).

Legat de Escherichia coli, trebuie să știm că anumite tulpini pot produce toxine periculoase, provocând diaree severă și uneori complicații renale. Alimentele frecvent contaminate sunt: carnea tocată de vită insuficient gătită, fructele și legumele crude – mai ales salată verde, spanac, varză, contaminate în timpul irigării cu apă infectată, laptele crud și produsele lactate nepasteurizate, sucurile nepasteurizate – de mere, morcovi etc, apa contaminată – din fântâni, lacuri, inclusiv din piscine.

Campylobacterul deasemenea este una dintre cele mai comune cauze ale diareei bacteriene în lume. Alimente frecvent contaminate: carnea de pasăre (pui, curcan) cruda, laptele nepasteurizat, organele (ficat de pui) crude sau slab gătite, legumele crude contaminate prin contact cu carnea cruda, lichidele, apa netratată din surse naturale, laptele crud.

Listeria monocytogenes este periculoasă în special pentru gravide, nou-născuți, vârstnici și persoanele imunodeprimate. Alimente frecvent contaminate: brânzeturi moi și maturate – brie, camembert, feta, gorgonzola, carne procesată – parizer, crenvurști, șuncă, dacă nu sunt reîncălzite înainte de consum, pește afumat – somon, macrou etc; pateuri și pastă de ficat, salate ambalate, pre-spălate, lapte și produse nepasteurizate, lichide:supe sau sosuri păstrate necorespunzător la rece.

Simptomele apar rapid, la 2–6 ore după ingestie, și includ: vărsături intense, dureri abdominale severe, diaree, febră. Durează în general 2-3 zile.

În cazul toxiinfecțiilor alimentare este foarte importantă prevenția: spălarea atentă a fructelor și legumelor, evitarea consumului de alimente crude sau insuficient preparate, păstrarea alimentelor la frigider, în special carne, lactate, ouă, spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de masă și după toaletă.

Dacă simptomele persistă mai mult de 2-3 zile sau apare sânge în scaun sau există semne de deshidratare severă (gură uscată, amețeli, scăderea cantității de urină) ar trebui să vă prezentați la medic.

Tratament: hidratare orală sau perfuzabilă, regim alimentar, uneori antibiotice (doar la recomandarea medicului).

O altă patologie este enterocolita acută (de cauză infecțioasă). Cauze frecvente: alimente contaminate (nepreparate termic corect sau păstrate necorespunzător), apă contaminată (fântâni, râuri, piscine), igienă precară a mâinilor și a ustensilelor de bucătărie.

Agentii patogeni implicati : bacterii (salmonella, E coli, Shigella, Campylobacter, Yersinia, Clostridium difficile), virusuri ( adenovirusuri enterice, norovirus, rotavirus), paraziti (giardia lamblia, entamoeba histolytica, cryptosporidium)

Simptome: preponderent diaree apoasă sau cu mucus, dureri abdominale, crampe, greață, vărsături, febră, frisoane, deshidratare (mai ales la copii și vârstnici). Dureaza in general 3-7zile.

Gastroenterita virală se transmite foarte ușor prin contact direct cu persoane infectate sau prin consumul de alimente/lichide contaminate.

Virusuri implicate: Norovirus (foarte contagios, frecvent in colectivitati si pe vasele de croaziera), Rotavirus (mai frecvent la copii).

Simptome: greață, vărsături, diaree apoasă, dureri musculare, oboseală.

De reținut ar fi că gastroenterita virală nu se tratează cu antibiotice! Principalul tratament este hidratarea și repausul digestiv.

Pe fondul stresului, alimentației haotice, consumului de alcool și cafea în exces, vara se pot reactiva probleme digestive cronice precum : sindromul de intestin iritabil (IBS), gastrită cronică sau reflux gastroesofagian (GERD), Boala Crohn sau colita ulcerative. Pacienții pot observa agravarea simptomelor (balonare, dureri, arsuri gastrice, diaree alternantă cu constipație).

Recomandări generale pentru o vară fără probleme digestive

• Hidratați-vă adecvat – apă plată, ceaiuri, supe ușoare,
• Evitați consumul de alimente stradale în locuri nesigure,
• Atenție la igiena mâinilor,
• Nu lăsați alimentele gătite la temperatura camerei mai mult de 2 ore,
• Evitați combinațiile grele: grăsimi + alcool + dulciuri,
• Dacă aveți boli digestive cronice – luați medicația constant și consultați medicul înainte de a călători.

În concluzie, sănătatea digestivă poate fi ușor afectată vara, dar cu un minim de atenție la alimentație și igienă, majoritatea problemelor pot fi prevenite. Dacă simptomele digestive persistă sau se agravează, este esențial să vă adresați medicului specialist pentru diagnostic și tratament adecvat.