Categorie: Aparitii media

Sursa: Jurnalul.ro

Balonarea este frecventă și poate apărea ca o reacție fiziologică după masă, însă atunci când devine persistentă, se agravează sau afectează viața de zi cu zi, nu ar trebui ignorată. În unele situații, poate fi însoțită de semne care necesită evaluare gastroenterologică.

Dr. Andreea Crasan, medic specialist gastroenterolog, explică faptul că balonarea are mecanisme complexe și nu este determinată exclusiv de acumularea gazelor intestinale. Scăderea involuntară în greutate, anemia, sângele în scaun, vărsăturile persistente, modificările importante ale tranzitului sau durerile abdominale persistente sunt printre semnalele de alarmă care impun investigații suplimentare.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul Jurnalul.ro.

Citește articolul

Sursa: CSID.ro

Refluxul gastroesofagian poate apărea ocazional, mai ales după mese copioase, fără să indice neapărat existența unei boli. Atunci când simptomele devin frecvente, afectează calitatea vieții sau apar complicații, poate fi vorba despre boala de reflux gastroesofagian (BRGE).

Care sunt manifestările des întâlnite?

Arsuri retrosternale, regurgitații acide, gust amar sau acru și senzația că alimentele urcă din stomac.

Dr. Roxana Sass, medic specialist gastroenterolog, recomandă evaluarea medicală atunci când manifestările persistă sau apar semne de alarmă, precum dificultăți la înghițire, scădere inexplicabilă în greutate, anemie ori sângerare digestivă.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul CSID.ro.

Citește articolul

Sursa: Jurnalul.ro

Copiii se pot deshidrata mai repede decât adulții, mai ales în zilele caniculare, deoarece organismul lor pierde lichide rapid, iar mecanismele de reglare a temperaturii nu sunt încă pe deplin dezvoltate. Riscul este mai mare la sugari și la copiii mici.

Potrivit dr. Carina Tudorache, medic specialist gastroenterologie pediatrică, setea nu este primul semn al deshidratării. Buzele uscate, urinarea mai rară, plânsul fără lacrimi, somnolența sau iritabilitatea pot indica debutul acesteia, iar în prezența semnelor de alarmă este necesară evaluarea medicală. Hidratarea corespunzătoare și evitarea expunerii prelungite la căldură contribuie la prevenirea deshidratării.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul Jurnalul.ro.

Citește articolul

Sursa: DoctorulZilei.ro

Unele afecțiuni digestive și hepatice pot evolua mult timp fără simptome evidente sau pot provoca manifestări discrete, care nu sunt întotdeauna considerate un motiv de prezentare la medic. Polipii colonici, fibroza hepatică, steatoza hepatică, boala celiacă și esofagul Barrett se numără printre bolile care pot fi descoperite înainte de apariția complicațiilor prin investigații adaptate fiecărui pacient.

Potrivit dr. Aurelia Chiricuță, medic specialist gastroenterolog, screeningul urmărește identificarea unei boli sau leziuni într-un stadiu incipient, la persoanele care nu prezintă simptome. Acesta nu trebuie confundat cu investigațiile recomandate pentru clarificarea unor manifestări precum sângele în scaun, dificultățile la înghițire, anemia, scăderea inexplicabilă în greutate, icterul sau durerile persistente.

Investigațiile recomandate diferă în funcție de afecțiunea urmărită și de particularitățile fiecărui pacient. Screeningul nu presupune efectuarea acelorași teste de către toate persoanele, ci alegerea acestora în funcție de vârstă, factorii de risc, antecedentele familiale și contextul clinic.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul Doctorul Zilei.

Citește articolul

Sursa: Jurnalul.ro

Vara poate favoriza apariția tulburărilor digestive, de la balonare și disconfort abdominal până la gastroenterite acute și toxiinfecții alimentare. Temperaturile ridicate, mesele copioase, consumul alimentelor păstrate necorespunzător și schimbările de rutină din vacanțe sunt câțiva dintre factorii care pot contribui la apariția acestor probleme.

Potrivit dr. Andreea Dumitru, medic specialist gastroenterolog, respectarea unor măsuri simple de igienă alimentară și evitarea unor greșeli frecvente pot reduce riscul îmbolnăvirii în sezonul cald.

Evaluarea medicală este recomandată atunci când apar durere abdominală intensă, vărsături recurente, diaree severă sau cu sânge, febră persistentă, semne de deshidratare ori simptome care durează mai mult de 48–72 de ore.

În sezonul cald, anumite afecțiuni digestive deja diagnosticate se pot agrava, inclusiv sindromul de intestin iritabil, constipația cronică, bolile inflamatorii intestinale, refluxul gastroesofagian și afecțiunile hepatice sau biliare. Adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase și acordarea unei atenții sporite modului de păstrare și preparare a alimentelor pot contribui la reducerea riscului de probleme digestive pe durata verii.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul Jurnalul.ro.

Citește articolul

Sursa: CSID.ro

Pancreatita acută este o inflamație bruscă a pancreasului, care poate avea forme ușoare sau severe. Deși durerea abdominală poate fi pusă uneori pe seama unei indigestii, atunci când este intensă, continuă și localizată în partea superioară a abdomenului, cu posibilă iradiere spre spate, poate indica o afecțiune care necesită evaluare medicală rapidă.

Potrivit Dr. Adela Stanciu, medic specialist gastroenterolog, pancreatita acută poate fi însoțită de greață, vărsături, febră sau stare generală alterată. Amețelile, pulsul foarte rapid, dificultățile de respirație și durerea foarte puternică sunt semne care trebuie să orienteze pacientul către evaluare în urgență.

Cele mai frecvente cauze sunt pietrele la fiere și consumul excesiv de alcool, însă pot exista și alte situații asociate, precum trigliceridele foarte mari, anumite medicamente, proceduri medicale sau factori genetici.

Tratamentul pancreatitei acute se face în spital și include hidratare prin perfuzii, calmarea durerii, reluarea treptată a alimentației și tratarea cauzei. Majoritatea cazurilor sunt ușoare și se vindecă în câteva zile, însă formele severe pot necesita terapie intensivă sau proceduri speciale.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul CSID.ro.

Citește articolul

Sursa: Libertatea pentru Femei

Diverticuloza este o afecțiune frecventă a colonului, caracterizată prin apariția unor mici dilatații la nivelul peretelui intestinal, numite diverticuli. Deși multe persoane nu prezintă simptome, afecțiunea este asociată cu înaintarea în vârstă și poate fi influențată de factori precum alimentația săracă în fibre.

Potrivit Dr. Dragoș Dinuță, medic specialist gastroenterolog, diverticuloza se poate complica în anumite situații prin apariția diverticulitei, o inflamație a diverticulilor care poate provoca dureri abdominale, febră și alte manifestări ce necesită evaluare medicală. Recunoașterea semnelor de alarmă este importantă pentru diagnosticarea și tratarea promptă a complicațiilor.

Menținerea unui aport adecvat de fibre și adoptarea unui stil de viață echilibrat pot contribui la sănătatea digestivă și la reducerea riscului de complicații.

Atunci când apar simptome persistente sau manifestări sugestive pentru o afecțiune digestivă importantă, consultul medical este recomandat pentru stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice adecvate.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul Libertatea pentru Femei.

Citește articolul

Sursa: Jurnalul.ro

În rândul copiilor, durerea abdominală este una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la medic. De cele mai multe ori, poate fi legată de acumularea de gaze, o infecție digestivă sau factorii emoționali, însă există și cazuri în care poate semnala o afecțiune care necesită evaluare medicală promptă.

Potrivit dr. Carina Tudorache, medic specialist gastroenterologie pediatrică, durerile de burtă sunt întâlnite frecvent la copiii cu vârste între 4 și 6 ani, dar și în primii ani ai adolescenței. Intensitatea, localizarea, durata simptomelor și manifestările asociate oferă informații importante despre cauza disconfortului abdominal.

Printre cauzele frecvente se numără gastroenterocolita acută și constipația, însă nu trebuie ignorate nici febra înaltă, vărsăturile repetate, durerea localizată într-o anumită zonă a abdomenului sau alterarea stării generale, care pot indica necesitatea unui consult medical rapid.

Diagnosticul se stabilește pe baza istoricului medical, a examenului clinic și, atunci când este necesar, prin investigații suplimentare. Evaluarea corectă permite diferențierea între afecțiunile funcționale frecvente în copilărie și situațiile care necesită tratament specific sau monitorizare atentă.

Articolul integral poate fi consultat pe site-ul publicației.

Citește articolul

Interviu cu Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică
Sursa: Doctorul Zilei

De regulă, mulți părinți se alarmează și dau fuga la camera de gardă a spitalului atunci când un copil are vărsături și diaree. Dr. Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică, de la Clinica DigestMed, a explicat într-un interviu pentru Doctorul Zilei că debutul brusc al simptomelor nu trebuie să genereze neliniște și este important să privim situația cu calm.

Gastroenterita acută reprezintă inflamația mucoasei gastrointestinale, manifestată clinic prin febră, vărsături și apariția a cel puțin trei scaune apoase pe zi sau o creștere vizibilă a frecvenței acestora față de ritmul obișnuit al copilului.

În aproximativ 80% din cazuri, cauza este una virală, ceea ce înseamnă că afecțiunea este autolimitată și organismul are capacitatea de a se recupera prin propriile resurse imunitare. În acest proces, pilonul central al îngrijirii rămâne hidratarea adecvată, care asigură suportul necesar pentru prevenirea complicațiilor și susține refacerea naturală a echilibrului digestiv în deplină siguranță, explică medicul.

DZ: Cum gestionăm vărsăturile și diareea acasă?

Dr. Miruna Idu: Gestionarea corectă a acestor episoade la domiciliu se bazează pe trei piloni esențiali: hidratarea, nutriția adecvată și monitorizarea atentă a progresului.

1. Hidratarea și echilibrul mineral

Prioritatea absolută este menținerea unei hidratări optime prin administrarea constantă de lichide și săruri de rehidratare orală (SRO). Acestea sunt special concepute pentru a compensa pierderile de electroliți și sunt mult mai eficiente decât apa simplă sau ceaiurile în procesul de recuperare a organismului.

2. Nutriția adaptată și revenirea la dietă

Contrar vechilor recomandări de regim strict (tip BRAT: banane, orez, mere, pâine prăjită), care pot încetini vindecarea prin lipsa nutrienților necesari, noile protocoale pun accent pe revenirea cât mai rapidă la alimentația obișnuită. O dietă diversificată oferă energia necesară refacerii mucoasei intestinale.

• De evitat: Băuturile bogate în zahăr, sucurile carbogazoase, prăjelile și alimentele foarte grase, care pot accentua tranzitul accelerat.
• Sugari peste 6 luni: Se recomandă continuarea alăptării sau a formulei obișnuite, în cantități și concentrații normale.
• Sugari sub 6 luni: În cazul acestora, orice episod de diaree acută necesită o evaluare medicală promptă.

3. Monitorizarea riguroasă a simptomelor

Pentru a oferi medicului o imagine clară a evoluției, este de mare ajutor ca părintele să noteze într-un jurnal:

• Frecvența și aspectul scaunelor, precum și numărul episoadelor de vărsături în 24 de ore.
• Cantitatea totală de lichide și solide acceptate de copil.
• Evoluția febrei: valorile temperaturii, ora administrării antitermicului și durata de eficiență a acestuia.

DZ: Care este medicația specifică?

Dr. Miruna Idu: Medicația, la recomandarea medicului specialist, poate include soluții simptomatice adecvate cazului, precum antidiareicele cu formulă pediatrică, probioticele pentru refacerea florei sau antitermicele.

Această abordare integrată, bazată pe răbdare și observație, asigură copilului tot suportul necesar pentru o vindecare naturală și sigură în confortul căminului.

DZ: De ce apare diareea la copii?

Dr. Miruna Idu: Înțelegerea cauzelor care duc la apariția scaunelor modificate este esențială pentru a putea oferi copilului îngrijirea potrivită. Prima etapă în evaluare este distincția clară între episoadele acute și cele cronice, deoarece modul în care trebuie să acționăm diferă semnificativ.

Diareea Acută (Durată sub 14 zile)

Este cea mai frecventă formă întâlnită și reprezintă, de regulă, un răspuns de apărare al organismului:

• Infecția virală: Reprezintă aproximativ 80% din cazuri. Este o afecțiune autolimitată, cu o durată medie de 7-10 zile, care se vindecă prin forțele proprii ale sistemului imunitar, fără a fi nevoie de antibioterapie.
• Infecția bacteriană: Mult mai rară (sub 20%), se asociază frecvent cu febră ridicată și prezența sângelui sau a mucusului în scaun. Aceasta necesită o evaluare medicală atentă și antibioterapie specifică în funcție de agentul patologic identificat.
• Paraziții intestinali: Deși sunt o preocupare constantă a părinților, aceștia provoacă diaree într-un număr foarte mic de cazuri comparativ cu virusurile și bacteriile.

2. Diareea Cronică (Durată peste 14 zile)

Când simptomele persistă peste pragul de două săptămâni, acestea pot semnala afecțiuni care afectează absorbția nutrienților și dezvoltarea copilului. În toate aceste situații de lungă durată, evaluarea medicală de specialitate este imperativă pentru a identifica sursa problemei.

• Alergiile și intoleranțele alimentare: Pot provoca scaune modificate pe perioade lungi, fiind însoțite adesea de stagnare în greutate sau erupții pe piele.
• Cauze medicamentoase: Perturbarea echilibrului intestinal după o cură de antibiotice sau consumul excesiv de laxative pot declanșa acest simptom.
• Sindromul Colonului Iritabil: Este o tulburare funcțională în care organismul copilului reacționează intens la factori psiho-emoționali, apărând adesea în perioade de anxietate sau schimbări majore.
• Boala Celiacă (Alergia la gluten): O afecțiune autoimună declanșată și întreținută de ingestia de gluten, care se manifestă prin diaree cronică, balonare, dureri abdominale și, uneori, anemie sau oboseală.
• Bolile Inflamatorii Intestinale: Implică o inflamație cronică a peretelui intestinal, ducând la scaune diareice frecvente (inclusiv nocturne), adesea însoțite de sânge, anemie cronică și dureri abdominale intense.
• Diareea persistentă postenterică: Un episod de gastroenterită care începe acut, dar se prelungește peste 14 zile, apărând mai ales pe un fond de imunitate scăzută.

DZ: Care sunt principalele semnale de alarmă? Când devine situația o urgență medicală?

Dr. Miruna Idu:

• Semne de deshidratare severă: puls rapid sau foarte slab, tensiune arterială scăzută, diureză scăzută sau absentă, buze uscate, tegumente palide și reci, fontanela anterioară înfundată, globi oculari înfundați în orbite, cearcăne marcate, scădere în greutate.
• vărsături incoercibile
• vărsături cu sânge
• vărsături bilioase,
• apariția sângelui în scaun
• febră înaltă care nu cedează sau cedează greu la administrarea de antitermice
• febră care revine la mai puțin de 3 ore de la administrarea de antitermic
• stare generală alterată
• somnolență neobișnuită
• agitație psihomotorie marcată (sugari).

DZ: Cum evităm răspândirea virusului în familie?

Dr. Miruna Idu: Prevenirea răspândirii virusului care provoacă gastroenterita este la fel de importantă ca tratamentul în sine, deoarece aceste microorganisme sunt extrem de contagioase în mediul familial.

Igiena riguroasă a mâinilor cu apă și săpun este cea mai eficientă barieră, fiind esențială după fiecare schimbare a scutecului cu scaun diareic sau după acordarea îngrijirii copilului bolnav. De asemenea, dezinfectarea constantă a suprafețelor de contact și manevrarea atentă a scutecelor utilizate sunt măsuri critice pentru a limita focarul infecțios.

DZ: Ce recomandări aveți pentru părinți și aparținători?

Dr. Miruna Idu: Gestionarea gastroenteritei acasă necesită, înainte de toate, multă răbdare și o monitorizare atentă a stării copilului. Iată principalele puncte de reținut:

• Hidratarea este cheia: Administrarea sărurilor de rehidratare în doze mici și dese este cea mai sigură metodă de a preveni complicațiile.

• Alimentația fără restricții dure: Revenirea rapidă la dieta obișnuită, imediat ce vărsăturile s-au oprit, oferă organismului energia necesară vindecării.

• Fără medicamente „de adulți”: Orice tratament trebuie să fie adaptat greutății copilului și aprobat de medicul pediatru.

• Atenție la semnele de alertă

• Igienă riguroasă

„Deși o săptămână de boală poate părea epuizantă, amintiți-vă că majoritatea episoadelor sunt virale și se rezolvă cu succes acasă, prin hidratare corectă și multă grijă. Nu ezitați să contactați medicul pentru orice nelămurire legată de evoluția celui mic”, conchide medicul.

Articol de Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică
Sursa: Csid.ro

Statisticile ne arată că această problemă este surprinzător de comună, afectând între 3% și 30% dintre copii la nivel global.

Constipația în lumea celor mici este mult mai mult decât o simplă întârziere a vizitelor la toaletă; este o provocare care afectează liniștea întregii familii și care, netratată corect, poate lăsa urme profunde asupra încrederii copilului. Chiar dacă este percepută adesea ca o afecțiune trecătoare, ghidurile actuale o definesc printr-un set de criterii riguroase, cunoscute sub numele de „Roma IV”. Conform acestora, nu numărăm doar zilele fără scaun, ci urmărim un tablou mai complex: dacă cel mic are mai puțin de două defecații pe săptămână, dacă elimină scaune de dimensiuni neobișnuit de mari sau dureroase, ori dacă prezintă comportamente evidente de reținere. Dr. Miruna Idu, medic specialist gastroenterologie pediatrică, ne-a explicat că atunci când aceste manifestări persistă mai mult de o lună, nu mai vorbim despre un episod izolat, ci despre o stare cronică ce necesită o strategie medicală bine pusă la punct.

Statisticile ne arată că această problemă este surprinzător de comună, afectând între 3% și 30% dintre copii la nivel global. Există trei momente critice în viața unui copil când riscul de a dezvolta constipație crește semnificativ: trecerea la hrana solidă, perioada de renunțare la scutec și începerea grădiniței sau a școlii. În aceste etape, sistemul digestiv și cel emoțional sunt intens solicitate. Totul pornește, de cele mai multe ori, de la un singur scaun mai tare care provoacă durere. Speriat de senzația neplăcută, copilul începe să se abțină voluntar. Această reținere duce la deshidratarea masei fecale în interiorul intestinului, făcând-o și mai greu de eliminat data viitoare. Astfel, se instalează un „cerc vicios al durerii”: cu cât se abține mai mult, cu atât durerea va fi mai mare, iar frica de toaletă se va accentua.

Constipația funcțională versus constipația organică

Este esențial să înțelegem diferența dintre constipația funcțională, care reprezintă 95% din cazuri și este legată de comportament și dietă, și cea de cauză organică, mult mai rară, dar care necesită investigații imediate. În timp ce forma funcțională apare adesea după un eveniment stresant sau o schimbare în alimentație, cauzele organice pot fi prezente încă de la naștere, motiv pentru care este necesar să fim atenți la următoarele aspecte: dacă bebelușul nu a eliminat primul scaun (meconiul) în primele 48 de ore de viață, dacă nu ia în greutate, dacă burtica este permanent umflată și tare sau dacă apar vărsături verzi (bilioase). Aceste semne pot indica probleme anatomice, cum este boala Hirschsprung, sau afecțiuni metabolice și alergii care necesită un tratament specific.

Constipația cronică: simptome

Simptomele constipației cronice depășesc sfera fizică. Pe lângă durerile abdominale care apar adesea în jurul buricului, copilul poate deveni iritabil, își poate pierde pofta de mâncare sau poate prezenta posturi de retenție ciudate – se ascunde, se încordează sau stă pe vârfuri – gesturi pe care părinții le confundă frecvent cu efortul de a ieși afară, când de fapt copilul face tot posibilul să se „țină”. O complicație frecventă este encoprezisul, acele „accidente” în care lenjeria se murdărește involuntar. Acest lucru se întâmplă deoarece intestinul, fiind prea plin și dilatat, își pierde sensibilitatea, iar scaunul mai moale se scurge pe lângă dopul fecal masiv, fără ca cel mic să simtă sau să poată controla procesul.

Diagnosticul pornește întotdeauna de la o discuție detaliată cu părinții și un examen clinic atent. Ecografia abdominală este adesea utilizată ca o metodă neinvazivă și rapidă pentru a evalua cât de încărcat este intestinul și pentru a măsura gradul de dilatare a rectului. Odată ce am confirmat prezența constipației cronice, tratamentul trebuie să fie unul de lungă durată, nu o soluție de moment. Prima etapă este adesea „dezimpactarea”, adică eliberarea burticii de masa fecală adunată, pentru a elimina sursa durerii. Ulterior, se trece la tratamentul de menținere.

Recuperarea completă depinde însă de răbdare și de reeducarea obiceiurilor. Alături de hidratarea corectă, care este absolut obligatorie pentru ca tratamentul să funcționeze, și o dietă bogată în fibre naturale, este nevoie de „antrenamentul la toaletă”. Recomandăm ca, după mesele principale, copilul să petreacă câteva minute pe toaletă, într-o poziție relaxată, cu picioarele sprijinite pe un înălțător pentru a facilita eliminarea naturală. Este un proces care poate dura luni de zile, deoarece intestinul are nevoie de timp să „uite” trauma și să funcționeze din nou corect. Nu uitați că oprirea prea devreme a tratamentului, imediat ce scaunul pare normal, este principala cauză a recidivelor. Succesul vine din constanță, sprijin emoțional și o colaborare strânsă cu medicul gastroenterolog.

Ghidul alimentar în constipația pediatrică

Pentru ca planul alimentar să funcționeze, trebuie să înțelegem că fibrele nu sunt un medicament magic, ele au nevoie de aport hidric adecvat. Fără hidratare, fibrele se transformă într-un “ciment” intestinal greu de eliminat, întreținând paradoxal constipația.

Alimente ce stimulează tranzitul

Acestea trebuie introduse treptat pentru a evita balonarea excesivă:

• Fructe cu „efect laxativ”: Perele (cu coajă), prunele (proaspete sau uscate, hidratate în prealabil), kiwi (excelent pentru motilitate) și strugurii.
• Legume verzi (Fibre insolubile): Broccoli, spanac, dovlecei și fasole verde. Acestea adaugă volum scaunului.
• Cereale integrale: Ovăzul (terci de ovăz), pâinea integrală sau neagră și pastele din grâu dur.
• Leguminoase: Lintea și năutul, care oferă o densitate mare de fibre per porție.
• Grăsimi sănătoase: Uleiul de măsline adăugat crud în mâncare ajută la „lubrifierea” tranzitului.

Alimente care favorizează constipația

Acestea ar trebui limitate sau echilibrate cu un aport suplimentar de lichide:

• Produse rafinate: Pâinea albă, orezul alb, pastele făinoase clasice și biscuiții din făină albă.
• Lactate în exces: Brânzeturile tari, laptele de vacă în cantități mari (pot cauza constipație prin mecanism alergic sau pur și simplu prin lipsa fibrelor).
• Fructe care „strâng”: Bananele verzi (necoapte) și merele decojite (pectina din mărul fără coajă poate încetini tranzitul).
• Dulciurile procesate: Ciocolata și produsele cu mult zahăr rafinat încetinesc motilitatea intestinală.

Articol de Dr. Ioana Alexe, medic specialist pediatru
Sursa: Garbo.ro

Febra reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medic în pediatrie și, în același timp, una dintre cele mai mari surse de anxietate pentru părinți. Deși în majoritatea cazurilor are o cauză benignă, febra la sugar și copil mic necesită o evaluare atentă, deoarece poate fi uneori singura manifestare a unei infecții severe.

Conform ghidurilor internaționale, abordarea modernă nu se bazează doar pe valoarea temperaturii, ci mai ales pe vârsta copilului, contextul clinic și semnele asociate.

Ce este febra și când devine relevantă clinic

Febra este definită ca o temperatură corporală ≥38°C măsurată corect (preferabil rectal la sugar). Este un mecanism fiziologic de apărare, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor.

Cauze frecvente ale febrei la sugar și copilul mic

Cele mai frecvente cauze sunt infecțiile, predominant virale: infecții respiratorii virale (răceală, gripă, bronșiolită), infecții digestive virale, infecții urinare, otite medii acute. Mai rar, dar esențial de exclus sunt infecțiile bacteriene severe (sepsis, meningită, pneumonie).

La sugarul mic, mai ales sub 3 luni, diferențierea clinică între infecțiile virale și cele bacteriene este dificilă, motiv pentru care abordarea este mai precaută.

Factori de risc pentru infecții severe

Conform ghidurilor American Academy of Pediatrics și National Institute for Health and Care Excellence, există câteva categorii de risc crescut: vârsta sub 3 luni (în special sub 28 de zile), prematuritatea, lipsa vaccinărilor conform vârstei, imunodeficiențe, afecțiuni cronice, aspect general alterat (copil „toxic”).

Algoritmi actuali de evaluare

Abordarea modernă este structurată în funcție de vârstă:

1. Sugar < 28 zile (nou-născut): orice febră ≥38°C este considerată urgență medicală.

Conduita: internare obligatorie, investigații complete: hemoleucogramă, CRP/procalcitonină, hemocultură, urocultură, puncție lombară, inițiere rapidă de antibiotic intravenos

2. Sugar 1–3 luni: Evaluarea se face folosind scoruri de risc (ex: Rochester, PECARN): dacă copilul este bine clinic și analizele sunt normale → monitorizare atentă, dacă există modificări → internare și tratament
3. Copil >3 luni: Evaluarea este predominant clinică: se caută focarul de infecție, investigațiile sunt ghidate de simptomatologie, iar majoritatea cazurilor sunt virale și autolimitate

Semne de alarmă (Red Flags)

Identificarea rapidă a semnelor de alarmă este esențială. Conform ghidului NICE, acestea includ: aspectul general (letargie sau dificultate de trezire, iritabilitate inconsolabilă, hipotonie), semne respiratorii (respirație rapidă sau dificilă, geamăt expirator, tiraj), semne circulatorii (timp de recolorare capilară >3 secunde, extremități reci, marmorate), semne neurologice (convulsii, privire fixă, alterarea stării de conștiență). Alte semne care impun evaluare medicală de urgență: refuzul alimentației, vărsături persistente, scăderea diurezei precum și erupțiile cutanate peteșiale sau purpurice.

Diagnosticul este întotdeauna orientat de vârstă și context.

Tratamentul depinde de cauza febrei: fiind în marea majoritate infecții virale, oferim tratament simptomatic (antitermice la nevoie, hidratare adecvată) și monitorizăm copilul. Tratamentul etiologic, și anume antibioterapia, se administrează doar în suspiciune / confirmare de infecție bacteriană și NU se administrează preventiv.

Statistici relevante: aproximativ 20–30% dintre prezentările pediatrice sunt pentru febră, la copiii sub 3 luni, riscul de infecție bacteriană serioasă este estimat la 5–15%, iar infecțiile urinare reprezintă până la 7% din cazurile de febră fără focar la sugari.

Mesaj cheie pentru părinți

Febra în sine nu este periculoasă, însă contextul în care apare este esențial. Vârsta copilului și starea generală sunt mai importante decât valoarea temperaturii.

Evaluarea corectă și recunoașterea semnelor de alarmă pot face diferența între o evoluție benignă și o situație care necesită intervenție rapidă.

Interviu cu Dr. Adela Stanciu, medic specialist gastroenterolog
Sursa articolului AICI

În România se estimează că aproape 14% din populație suferă de sindromul de intestin iritabil, femeile fiind mai frecvent afectate. Medicul gastroenterolog Adela Stanciu a explicat într-un interviu pentru Doctorul Zilei principalele cauze, simptome și strategii terapeutice pentru această afecțiune complexă.

„Deși cauza exactă a sindromului de intestin iritabil rămâne în continuare incomplet înțeleasă, astăzi cunoaștem mai mulți factori care ar putea contribui la dezvoltarea acestuia: alterarea axei intestin-creier, hipersenzitivitatea viscerală, dismotilitatea gastrointestinală, disbioza, intoleranțele alimentare, inflamația mucoasei intestinale, permeabilitatea intestinală crescută, dar și factorii psihosociali. Observăm că evenimentele stresante, sindromul anxios și cel depresiv sunt frecvent întâlnite în rândul pacienților cu S.I.I.

Cu toate că sindromul de intestin iritabil nu este nici grav, nici cu risc vital, acesta scade uneori important calitatea vieții, asemenea unor boli organice cronice și severe”, declară dr. Adela Stanciu.

DZ: Cum se pune diagnosticul de sindrom de colon iritabil? Când trebuie să ne alarmăm și să mergem la medic?

Dr. Adela Stanciu: Anamneza detaliată rămâne esențială în diagnosticul pacienților cu sindrom de intestin iritabil. Astfel, se stabilește subtipul sindromului, se realizează diagnosticul diferențial pentru a elimina alte patologii potențiale și se monitorizează semnele de alarmă.

Criteriile de diagnostic sunt reprezentate de criteriile Roma IV (publicate în 2016 de către Rome Foundation):

• Durere abdominală recurentă cel puțin 1 zi pe săptămână, în ultimele 3 luni, cu debutul simptomelor cu cel puțin 6 luni înainte de diagnostic
• Asociată cu cel puțin două dintre următoarele: legată de defecație (ameliorarea sau agravarea durerii după defecație), modificarea frecvenței scaunului, modificarea formei (aspectului) scaunului.

Clinicianul va stabili subtipul sindromului prin scala Bristol, un instrument care evaluează tranzitul pacientului în funcție de predominanța constipației sau diareei.

Având în vedere că diagnosticul este unul clinic, așadar stabilit în funcție de simptome pentru care nu există teste care să le certifice, ghidurile actuale recomandă stabilirea diagnosticului de S.I.I. oricând pacientul întrunește criteriile acestuia.

Excepția de la diagnosticul imediat al S.I.I. o vor da « semnele de alarmă », în cazul cărora sunt necesare investigații mai amănunțite, precum: endoscopia digestivă superioară și/sau inferioară, analize de laborator atât din sânge (ex. anticorpii pentru detecția bolii celiace) cât și din materiile fecale (ex. calprotectina) sau examene imagistice complementare.

DZ: Care sunt principalele semnale de alarmă, când trebuie să mergem la medic?

Dr. Adela Stanciu: Consultația medicală de specialitate se impune atunci când pacientul prezintă anumite semne și simptome specifice, însoțite de factori de risc:

• Vârsta debutului simptomelor peste 50 de ani, istoricul familial de cancer colorectal, boli inflamatorii intestinale, boală celiacă,
• Hemoragia digestivă/testul hemoragiilor oculte în materiile fecale pozitiv, anemia,
• Scădere ponderală neintențională, febră, simptome nocturne, precum și senzația de defecație imperioasă.

DZ: Cum tratăm sindromul de intestin iritabil

Dr. Adela Stanciu: Terapia va ține cont de particularitățile pacientului, dar și de subtipul sindromului de care acesta suferă. Dispunem de două tipuri de intervenții : farmacologice și non-farmacologice.

Tratamentul non-farmacologic vizează modificarea stilului de viață, prin intervenții dietetice (identificarea alimentelor cu potențial agravant, respectarea orarului regulat al meselor și hidratare adecvată) și prin încurajarea activității fizice regulate, prin manipularea microbiomului intestinal și prin terapia psiho-comportamentală, hipnoza sau acupunctura.

Printre cele mai studiate intervenții non-farmacologice este dieta low-FODMAP, acronim derivat din engleză pentru un grup de carbohidrați fermentabili: Fermentable Oligo-, Di-, Mono-saccharides and Polyols. Acești carbohidrați se absorb greu în intestinul subțire, sunt fermentați excesiv de bacteriile din colon și produc astfel flatulență, senzație de balonare, crampe sau modificări ale tranzitului intestinal.

Dieta presupune inițial eliminarea tuturor alimentelor bogate în FODMAP din dieta zilnică pe o perioadă de 3-4 săptămâni, cu reintroducerea lor treptată ulterior. Astfel, se identifică alimentele incriminate în simptomatologie și se adaptează dieta.

Probioticele și-au demonstrat și ele eficacitatea în ameliorarea simptomatologiei în S.I.I. în numeroase studii, iar dintre cele mai eficiente sunt: bifidobacterium infantis, lactobacillus rhamnosus, lactobacillus plantarum, saccharomyces cerevisiae. Deși nu există un probiotic universal pentru toți pacienții cu sindrom de intestin iritabil, se recomandă proba terapeutică de aproximativ 3-4 săptămâni, timp în care se evaluează răspunsul și se întrerup sau schimbă dacă nu există un beneficiu în urma administrării.

Terapia farmacologică trebuie să controleze durerea și să fie individualizată în funcție de subtip. Atunci când predomină diareea, apelăm la antibiotice neabsorbabile (rifaximina), la antagoniști opiozi periferici (loperamida), la chelatorii de acizi biliari (colestiramina), la antagoniștii de receptor 5-HT3 (ondansetron) și la agenții miști antagoniști / agoniști opioizi (eluxadolin). În cazul în care predomină constipația, utilizăm fibre solubile (psyllium), laxative, activatori de canal de clor tip 2 (lubiprostonă) sau de guanilat ciclaza-C (linaclotidă).

DZ: Ce le recomandați pacienților mai ales ca măsuri de prevenție?

Dr. Adela Stanciu: Sindromul de intestin iritabil presupune mai mulți factori, unii dintre ei rămânând în continuare necunoscuți. Beneficiază de tratament individualizat, farmacologic și non-farmacologic și deși nu este o patologie organică structurală, calitatea vieții pacientului poate suferi.

Cu toate că nu dispunem de măsuri pentru prevenția primară, menținerea unui stil de viață echilibrat, gestionarea stresului cotidian, alături de recunoașterea precoce a semnelor de alarmă și adresarea precoce către medic pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, atât pe termen scurt cât și pe termen lung.

Prin urmare, bineînțeles că nu suntem neputincioși, ci dispunem pentru S.I.I. de o paletă largă de intervenții care să permită oamenilor o calitate a vieții cât mai înaltă.