Categorie: Chirurgie Generala

Autor: Dr. Adelina Popescu, Medic Primar Gastroenterolog 

Cancerul de colon este, conform statisticilor mondiale Globoscan, al treilea cel mai comun cancer la bărbați și al doilea cel mai comun cancer la femei. Cea mai mare frecvență a cancerului de colon se întâlnește în Australia, Noua Zeelandă, Europa și America de Nord, iar cea mai scăzută incidență se găsește în Africa, Asia Centrală și de Sud. Aceste diferențe geografice se datorează factorilor de mediu și de dietă, statut socio-economic scăzut și rată mică de screening.

1. Ce este cancerul de colon?

Cancerul de colon este o proliferare aberantă de celule cu origine în mucoasa colonului care formează tumori de diverse forme și dimensiuni și au riscul de a disemina în întreg organismul. Incidența cancerului de colon variază foarte mult la nivel global, apărând predominant la bărbați. 

2. Factorii de risc pentru dezvoltarea cancerului de colon 

Factorii de risc pentru dezvoltarea cancerului de colon se împart în factori genetici și factori de mediu. Factorii genetici se referă la istoricul personal sau familial de boli genetice cu predispoziție pentru dezvoltarea cancerului de colon, precum:

• Polipoza adenomatoasă familială – aproximativ 1% dintre cazurile de cancer de colon sunt cauzate de această condiție, care se caracterizează prin prezența unui număr mare de polipi în colon, încă din copilărie, iar în 90% dintre cazurile netratate, cancerul colorectal apare în jurul vârstei de 45 ani. Polipoza colonică se mai întâlnește și în alte sindroame similare: sindromul Turcot, sindromul Gardner și polipoza atenuată familială;
• Sindromul Lynch – este o afecțiune genetică mai frecventă decât polipoza adenomatoasă familială și reprezintă circa 3% dintre cancerele de colon, cu localizare predominantă pe partea dreaptă. Se asociază și cu alte tipuri de cancer: endometrial, gastric, renal, ovarian, prostatic, mamar, cerebral;
• Istoric familial sau personal de cancer de colon sau polipi adenomatoși – persoanele care au suferit o rezecție de colon din cauza cancerului prezintă încă un risc de până la 3% de a dezvolta un alt cancer de colon în următorii 5 ani. În cazul indivizilor cu polipi colonici adenomatoși mai mari de 1 cm, riscul de a dezvolta cancerul de colon este de aproximativ 5%. Persoanele care au membri de familie de gradul întâi cu cancer de colon prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancerul de colon în comparație cu cei fără antecedente familiale de această boală.

Factorii de mediu cu risc pentru dezvoltarea cancerului de colon, sunt: 

• Vârsta de peste 45 ani;
• Sexul – bărbații sunt mai predispuși la această afecțiune;
• Fumatul;
• Consumul excesiv de alcool, de carne roșie și procesată, sedentarismul.

Boli cronice sau condiții medicale asociate cu riscul de apariție a cancerului la colon: 

• boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă);
• diabetul zaharat și rezistența la insulină;
• obezitatea;
• acromegalia;
• boli coronariene;
• fibroză chistică;
• transplantul renal;
• colecistectomia;
• iradierea abdomino-pelvină;
• anastomoze uretero-colonice.

3. Metode de screening pentru cancerul de colon 

Există 4 tipuri de teste prin care se poate face screeningul cancerului de colon:

• Testul de hemoragii oculte cantitativ cu guaiac (FOBT) – detectează prezența sângelui în fecale având două rezultate posibile: pozitiv sau negativ. Poate da rezultate fals pozitive dacă pacientul ia antiinflamatoare, vitamina C sau consumă carne roșie, astfel că este nevoie de întreruperea consumului cu 7 zile înainte.

• Testul imunochimic fecal cantitativ (FIT) – este mult mai precis decât cel anterior, măsoară cantitatea de sânge din scaun și, în funcție de rezultat, te poate orienta către diagnostic. Nu există restricții medicamentoase sau alimentare privind recoltarea.
• Rectosigmoidoscopie – se vizualizează rectul și colonul stâng prin intermediul colonoscopului, un tub flexibil cu cameră video în vârf. Rectul și colonul stâng sunt localizările cele mai frecvente pentru dezvoltarea cancerul colorectal.
• Colonoscopia – se examinează în totalitate colonul prin intermediul colonoscopului, tub utilizat și pentru rectosigmoidoscopie. Colonoscopia este o investigație imagistică minim invazivă care implică o pregătire cu o substanță purgativă cu rol în curățarea colonului de fecale pentru a permite vizualizarea corespunzătoare. Colonoscopia se indică de primă intenție atunci când avem istoric personal sau familial de cancer colorectal și atunci când apar semne de alarmă: anemie prin pierdere de fier, diaree cronică, constipație brusc instalată sau agravată, sânge în scaun sau scădere în greutate inexplicabilă. De altfel, în absența acestor semne de alarmă și a istoricului personal și familial semnificativ, se recomandă de primă intenție test hemocult de tip FIT.
  

4. Când și cum să vă programați pentru screening

În majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, depistarea cancerului de colon se realizează prin intermediul testului de hemoragii oculte de tip FIT, care se administrează anual în rândul populației cu vârste cuprinse între 50 și 74 de ani. În Statele Unite ale Americii acest test se efectuează în intervalul de vârstă 45-75 ani. Procedura implică colectarea unei probe de scaun într-un recipient special, după care proba este prelucrată cu ajutorul unui dispozitiv. În cazul în care rezultatul indică prezența sângelui în scaun, pacientului i se va recomanda să efectueze o colonoscopie pentru a identifica sursa sângerării.

Trebuie menționat faptul că un rezultat pozitiv la testul de hemoragii oculte poate fi cauzat și de o leziune sângerândă localizată în cavitatea bucală, esofag, stomac, duoden sau intestin subțire. De asemenea, un rezultat pozitiv poate apărea ca urmare a consumului de aspirină, anticoagulante sau antiinflamatoare. Din acest motiv, o anamneză detaliată cu pacientul poate fi de ajutor în diferențierea acestor situații.

5. Beneficiile detectării timpurii 

În cea mai mare parte a cazurilor, cancerul colorectal se dezvoltă din polipi. Polipii sunt excrescențe sau formațiuni care apar în interiorul tractului digestiv, în special în colon. Aceștia reprezintă stadiul premergător cancerului, însă doar 5-10% dintre polipi evoluează în cancer colorectal.

De-a lungul timpului s-a demonstrat că principalul factor de risc pentru apariția polipilor colonici este vârsta de peste 50 ani. Introducerea testelor de screening pentru cancerul de colon a facilitat descoperirea timpurie a acestor leziuni și tratarea lor prin rezecție endoscopică (polipectomie), care presupune tăierea polipilor printr-un instrument cu un fir metalic subțire prin care trece un curent electric și care se introduce prin canalul de lucru al colonoscopului. Polipii se rezecă folosind diverse tehnici, în funcție de forma și dimensiunea lor. După îndepărtare, aceștia sunt recuperați în majoritatea situațiilor și apoi trimiși pentru examinare histopatologică pentru a determina tipul de celule pe care le conțin. 

După obținerea acestui rezultat, medicul evaluează riscul de dezvoltare a cancerului și stabilește programul de monitorizare colonoscopică viitoare. În multe cazuri se descoperă celule canceroase în polipii îndepărtați, ceea ce poate conduce la recomandarea unei intervenții chirurgicale suplimentare pentru a minimiza riscul de recidivă. De obicei, o polipectomie completă elimină riscul de dezvoltare a cancerului de colon în zona respectivă, dar nu previne formarea de noi polipi în alte locuri.

6. Mituri și realități despre screeningul cancerului de colon 

– Un test de hemoragii oculte pozitiv nu înseamnă cancer, în majoritatea cazurilor fiind de fapt doar polipi care sângerează intermitent.

– Nu toți polipii devin maligni, ci doar un procent de 5-10% au potențial de evoluție către cancer.

– Polipii rezecați nu se „împrăștie” și în alte locuri – pacienții cu polipi colonici sunt predispuși să facă alții pe tot parcursul vieții, indiferent dacă sunt îndepărtați unii dintre ei.

7. Îngrijirea post screening 

Un test de hemoragii oculte pozitiv trebuie să fie urmat obligatoriu de colonoscopie. Dacă nu se depistează sursa de sângerare la nivelul colonului se investighează și restul tubului digestiv. În cazul în care testul de hemoragii oculte este negativ, atunci se repetă anual până la vârstă de 75 ani, când se încetează screeningul pentru cancerul de colon. Conform cercetărilor, dacă nu dezvoltați cancer de colon până la această vârstă, probabilitatea de a-l dezvolta ulterior scade semnificativ, ceea ce înseamnă că nu se mai justifică continuarea screeningului.

Concluzii 

Cancerul de colon poate fi gestionat cu succes când este depistat în stadiile incipiente, permițând intervenții terapeutice eficace. Screeningul joacă un rol crucial în identificarea precoce a cancerului colorectal, ceea ce facilitează aplicarea tratamentelor adecvate. Educația publicului cu privire la prevenția medicală este un element cheie în lupta împotriva acestei afecțiuni.

Pentru consult de specialitate, tratament adecvat și monitorizare, efectuați o programare la una dintre locațiile centrului medical DigestMed, unde veți primi ajutor din partea specialiștilor. Puteți efectua programarea prin apel telefonic, la numărul 021 9306 sau prin intermediul platformei online.

 

Autor: Dr. Cătălin Pîrîianu, Medic Specialist Chirurgie Generală

Cancerul pancreatic este unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer, cu prognostic nefavorabil și puține variante de tratament. Pancreasul este un organ situat în profunzimea abdomenului superior, cu două mari funcții esențiale în organism: asigură digestia alimentelor ingerate și reglează nivelul zahărului din sânge. 

Cancerul de pancreas se diagnostichează în majoritatea cazurilor tardiv din cauza vizualizării sale dificile la evaluarea ecografică abdominală obișnuită și din cauza extensiei rapide. 

Cercetările actuale se concentrează în principal pe identificarea acestei boli într-un stadiu incipient, folosind teste genetice și tehnici imagistice noi. 

1. Tipuri

 

Există diverse moduri de a clasifica afecțiunea. În linii mari, cancerul pancreatic poate fi împărțit în 2 categorii primare:

1. Tumorile exocrine reprezintă cea mai mare parte, cu o proporție de peste 90% din totalul cazurilor. Cea mai comună formă de cancer exocrin pancreatic este adenocarcinomul.
2. Tumorile neuroendocrine (NET) constituie o minoritate, reprezentând mai puțin de 10% din totalul de cazuri.

 

2. Simptome

În faza incipientă a bolii este posibil ca simptomele să nu fie vizibile sau chiar să nu apară. Însă, atunci când se manifestă, pot apărea:

• Mâncărime a pielii;
• Durere în partea superioară a abdomenului și în zona spatelui, care se poate agrava în momentul mesei sau atunci când ești întins pe pat;
• Urină închisă la culoare;
• Scaun diareic, deschis la culoare și gras;
• Lipsa apetitului;
• Oboseală continuă;
• Febră și frisoane;
• Scădere în greutate involuntară;
• Balonare;
• Apariție bruscă sau agravarea simptomelor diabetului;
• Îngălbenirea tegumentelor și sclerelor (icter);
• Vărsături recurente.

Un număr semnificativ de pacienți au raportat că primele simptome ale cancerului pancreatic pe care le-au resimțit au inclus dureri de spate sau disconfort abdominal. 

Inițial, aceste simptome pot avea caracter intermitent, însă există potențialul ca ele să se agraveze după mese sau în timpul decubitului. 

3. Factori de risc

Etiologia exactă a cancerului pancreatic rămâne incertă. Cu toate acestea, oamenii de știință au descoperit câțiva factori comuni de risc care cresc șansele de a dezvolta acest tip de cancer: 

• Fumatul de țigări, trabucuri și folosirea altor forme de tutun;
• Obezitatea;
• Diabetul, în special diabetul de tip 2. Diabetul cu debut brusc ar putea fi un semn al cancerului pancreatic; 
• Expunerea la anumite substanțe chimice, cum ar fi pesticidele și petrochimicele;
• Pancreatita cronică etanolică – o inflamație permanentă a pancreasului apărută în urma consumului cronic de alcool;
• Pancreatita cronică ereditară datorată modificărilor genetice (mutații) transmise de la părinte biologic la copil;
• Sindroame ereditare cu modificări (mutații) ale genelor, cum ar fi genele BRCA1 sau BRCA 2;
• Vârsta înaintată – după vârsta de 65 de ani, pacienții sunt mai predispuși la dezvoltarea de cancer de pancreas.

4. Complicațiile cancerului pancreatic 

Cancerul pancreatic are tendința de a se extinde (metastaza) cel mai frecvent la nivelul căilor biliare hepatice, vaselor de sânge din apropiere,  ganglionilor limfatici și apoi la nivelul ficatului, peritoneului și plămânilor. Când se extinde regional, poate da tromboze în vasele de sânge (adică cheaguri de sânge) din adiacenta, compresie pe căile biliare intra și extrahepatice, împiedicând sucul biliar secretat de ficat să mai ajungă în intestine și determinând îngălbenirea pielii (icterul mecanic), compresie la nivelul duodenului, prima parte a intestinului subțire, creând vărsături recurente și imposibilitatea alimentației pe cale orală. De asemenea, poate invada plexurile nervoase din zonă, cauzând dureri abdominale severe, cu iradiere în coloana vertebrală, dureri care se ameliorează, în general, doar la opioide. Cancerul de pancreas se poate complica și cu episoade de pancreatită acută, asociate la rândul lor cu alte complicații severe.

5. Diagnostic – cancerul pancreatic  

Diagnosticul cancerului de pancreas pornește de la simptomatologia pacientului, urmată, de cele mai multe ori, de o ecografie abdominală simplă, în urma căreia se poate ridica suspiciunea de o patologie pancreatică. Dacă se decelează formațiuni tumorale sau alte anomalii de structură la nivelul pancreasului, se recomandă investigații imagistice suplimentare, precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică cu contrast. Tabloul diagnosticului trebuie să fie completat de teste de sânge uzuale și specifice, cum sunt markerii tumorali, și de investigații speciale:

• Markerii tumorali – Un marker tumoral este o biomoleculă sau o substanță care are potențialul de a servi ca un indicator al existenței cancerului la un individ. Niveluri crescute de antigen carbohidrat (CA) 19-9, o proteină specifică secretată de celulele pancreatice maligne, poate servi ca un potențial biomarker pentru prezența unei tumori pancreatice. Un alt marker tumoral ce poate crește în cancerul de pancreas, este antigenul carcinoembrionar (CEA), care însă nu este specific doar acestui tip de tumori maligne. Trebuie menționat faptul că markerii tumorali nu cresc întotdeauna în cancerul de pancreas, existând multe forme în care nivelul lor este normal, astfel că nu ne putem baza doar pe rezultatul lor în diagnosticul cancerului.
• Laparoscopie de stadializare – Procedura cunoscută sub numele de laparoscopie de stadializare reprezintă o tehnică chirurgicală minim invazivă care se utilizează frecvent în anumite situații. Medicii recurg la laparoscopie ca instrument de diagnostic pentru a investiga extinderea cancerului pancreatic și pentru a determina fezabilitatea intervenției chirurgicale, având în vedere că permite efectuarea de biopsii în timpul procedurii.
• Testare genetică – Testarea genetică implică analiza ADN-ului individului pentru a depista variații sau mutații în structura sa genetică. Dacă ești diagnosticat cu cancer pancreatic, ar putea fi util să consideri efectuarea unui test genetic. Acesta poate oferi informații cu privire la posibilele componente ereditare ale cancerului pancreatic și ajuta medicii să stabilească planul optim de tratament. Unele persoane diagnosticate cu cancer pancreatic pot avea mutații în genele BRCA1 și BRCA2, cunoscute sub numele de “gene ale cancerului de sân,” care pot, de asemenea, sugera un risc crescut pentru alte tipuri de cancer, precum cel ovarian sau de prostată. Dacă există antecedente familiale de cancer, în special în rândul rudelor de gradul întâi (părinți, frați sau copii), efectuarea unui test genetic ar putea fi o considerație importantă. Rezultatele pot indica prezența mutațiilor BRCA1 sau BRCA2, deși este important să se înțeleagă că prezența unei mutații nu garantează dezvoltarea cancerului, dar poate indica un risc crescut.

6. Cancerul pancreatic rezecabil vs. nerezecabil 

Din punct de vedere al indicației operatorii, cancerele pancreatice sunt clasificate în 4 tipuri distincte: 

• Rezecabil: neoplasmul este limitat doar la pancreas și nu prezintă nicio implicare cu vasele de sânge  adiacente sau cu organele învecinate;
• Rezecabil la limită: tumora situată în pancreas are rezecabilitate limită, ceea ce indică faptul că este asociată cu implicarea parțială a arterelor sanguine adiacente. Cu toate acestea, rămâne fezabil ca un  chirurg să facă o rezecție cu succes și să îndepărteze tumora;
• Avansat local: tumora este situată în pancreas și are o invazie substanțială a arterelor sanguine  adiacente, indicând un stadiu avansat local. În anumite cazuri, fezabilitatea sau siguranța îndepărtării chirurgicale poate fi compromisă;
• Metastatic: se referă la diseminarea celulelor canceroase către locuri anatomice îndepărtate din  interiorul corpului, inclusiv, dar fără a se limita la ficat, plămâni sau cavitatea abdominală. Există un potențial de diseminare către organele adiacente, țesuturile sau ganglionii limfatici fiind în imediata apropiere  a pancreasului.

7. Management si tratament – cancerul pancreatic

În ciuda ratei scăzute de supraviețuire asociată cu cancerul pancreatic, este important de menționat că descoperirea și tratamentul precoce pot duce la posibilitatea de a obține o remisiune completă. Abordarea exclusivă de a trata eficient cancerul pancreatic presupune excizia chirurgicală completă a malignității. 

Alegerea modalităților de tratament adecvate depinde de diferite aspecte care pot include: 

• Localizarea precisă a neoplasmului;
• Stadiul și determinarea prezenței metastazelor;
• Bunăstarea generală și starea fizică a pacientului. 

8. Opțiuni de terapie pentru gestionarea cancerului pancreatic: 

A. Intervenția chirurgicală

Cancerul pancreatic poate fi tratat eficient prin intervenție chirurgicală, fiind cea mai viabilă abordare pentru obținerea unei vindecări. 

Există mai multe proceduri chirurgicale care variază în funcție de caracteristicile specifice ale tumorii, inclusiv de localizarea și dimensiunea acesteia. 

• Operație pentru tumorile situate în „capul” pancreasului (duodenopancreatectomie);
• Operație pentru tumorile situate în corpul pancreasului și în „coadă” (partea inferioară) – poartă  numele de pancreatectomie distală și este posibil să fie necesară eliminarea splinei (splenectomie); 
• Operație pentru a îndepărta tot pancreasul – în unele cazuri, chirurgul poate propune eliminarea pancreasului (pancreatectomie totală). Se poate duce o viață normală fără pancreas, însă pacientul va avea nevoie de insulină și enzime pancreatice pentru tot restul vieții.

B. Chimioterapia 

Chimioterapia implică utilizarea substanțelor chimice care pot distruge celulele maligne și este adesea folosită ca tratament singular, mai ales în cazul pacienților cu cancer pancreatic avansat. Medicii oncologi administrează aceste medicamente fie oral, fie prin injectare intravenoasă. În anumite situații, se poate recomanda chimioterapia înainte de intervenția chirurgicală pentru a reduce dimensiunea tumorii sau după intervenție pentru a eradica eventualele celule canceroase rămase.

C. Radioterapia 

Radioterapia folosește radiații ionizante, în special raze X de înaltă energie, pentru a induce leziuni letale celulelor maligne. Adesea, medicii decid să combine radioterapia cu chimioterapia, această abordare terapeutică fiind cunoscută sub denumirea de chimioradioterapie. Aceasta poate fi prescrisă ca terapie înainte de intervenția chirurgicală, după operație sau ca parte a tratamentului adjuvant pentru cancer. Radioterapia poate oferi alinare simptomatică pacienților cu cancer pancreatic avansat care nu sunt candidați pentru intervenția chirurgicală.

D. Terapia Țintită 

Terapia țintită a cancerului sau imunoterapia este reprezentată de droguri sau substanțe care interferează cu molecule specifice implicate în creșterea și supraviețuirea celulelor canceroase. Este o terapie relativ nouă, cu rezultate bune, însă fără prea mare succes în creșterea supraviețuirii.

9. Prevenție

Prevenirea cancerului pancreatic nu este posibilă momentan, însă există măsuri pe care le puteți adopta pentru a reduce riscul:

• Nu fumați;
• Limitați consumul de alcool;
• Consumați fructe și legume proaspete și cereale integrale;
• Reduceți aportul de carne roșie, băuturi dulci și alimente procesate;
• Limitați expunerea la substanțe chimice dăunătoare, cum ar azbest, pesticide și petrochimice;
• Mențineți o greutate sănătoasă pentru dvs.;
• Screening biologic și ecografic abdominal periodic.

Concluzii

Dacă experimentați simptome cum ar fi dureri abdominale, pierdere în greutate inexplicabilă sau icter, este important să căutați imediat asistență medicală. Detectarea cancerului pancreatic în stadiile incipiente poate îmbunătăți semnificativ șansele de supraviețuire. Nu ignorați simptomele și consultați un medic pentru evaluare, deoarece există multiple opțiuni de tratament.

Dacă aveți îndoieli legate de starea dvs. de sănătate, nu ezitați să apelați la specialiștii DigestMed. Efectuați o programare într-una dintre locațiile centrului medical DigestMed (Aviației sau Militari), atât prin intermediul platformei online, cât și prin apel telefonic la numărul 021 9306.

 

Autor: Dr. Cătălin Pîrîianu, Medic Specialist Chirurgie Generală

Cancerul de colon, cunoscut și sub denumirea de cancer colorectal, este o afecțiune malignă care afectează colonul sau rectul. Este una dintre cele mai comune forme de cancer și poate avea consecințe grave asupra sănătății. Intervenția chirurgicală pentru cancerul de colon este, adesea, prima linie de tratament.

Ocazional, în colon sau la nivelul rectului apar proliferări atipice cunoscute sub numele de polipi. Odată cu trecerea timpului, unele dintre aceste formațiuni au potențialul de a se transforma în tumori maligne. Utilizarea testelor de screening poate facilita detectarea polipilor, permițând astfel îndepărtarea lor rapidă înainte de progresia în excrescențe canceroase. Procesul de screening este esențial în depistarea cancerului colorectal în stadiile sale incipiente, sporind eficacitatea tratamentului.

1. Cauzele cancerului de colon

Cancerul de colon se dezvoltă atunci când celulele cresc și se divid necontrolat, la fel ca toate celelalte forme de cancer. Toate celulele din corp se împart, se dezvoltă și mor continuu. În acest fel, corpul rămâne sănătos și funcționează normal. În cazul cancerului de colon, celulele care căptușesc colonul și rectul și care continuă să crească și să se dividă în ciuda faptului că ar trebui să moară, pot proveni din polipii din colon.

Cercetătorii nu cunosc cu exactitate motivul pentru care anumite persoane dezvoltă polipi de colon precanceroși care pot progresa către cancerul de colon. Cu toate acestea, sunt conștienți de faptul că există anumiți factori de risc care cresc probabilitatea apariției acestor polipi și a dezvoltării afecțiunii.

2. Factorii de risc ai cancerului de colon

Factorii de risc constau în anumite afecțiuni medicale, inclusiv afecțiuni moștenite și decizii legate de stilul de viață. Manifestarea unuia sau a mai multor factori de risc ai cancerului de colon nu certifică dezvoltarea bolii, ci pur și simplu atrage atenția asupra riscului crescut. Cunoașterea și înțelegerea factorilor de risc, vă poate îndruma către o discuție cu medicul dumneavoastră privind riscul de a dezvolta cancer colorectal.

Au fost identificați mai mulți factori care ar putea crește susceptibilitatea unei persoane de a dezvolta cancer de colon:

– Vârsta înaintată. Deși cancerul de colon poate fi depistat la orice vârstă, majoritatea persoanelor diagnosticate cu această afecțiune au peste 50 de ani. Recent, incidența cancerului de colon în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 49 de ani a crescut cu aproximativ 1,5% pe an.

– Persoanele cu antecedente de cancer de colon sau polipi necanceroși ai colonului prezintă un risc crescut de a dezvolta cancer colorectal în perioadele ulterioare.

– Prezența unei afecțiuni inflamatorii cronice la nivelul colonului, cum ar fi colita ulcerativă sau boala Crohn, a fost asociată cu o susceptibilitate crescută de a dezvolta cancer de colon.

– Mutațiile genetice moștenite sau sindroamele ereditare. Polipoza adenomatoasă familială (FAP) şi cancerul ereditar nonpolipozic (HNPCC) sunt considerate astăzi cele mai comune modificări genetice asociate cu cancerul colorectal.

– Persoanele cu antecedente familiale de cancer de colon prezintă un risc crescut de a dezvolta boala. Dacă aveți mai mulți membri ai familiei diagnosticați cu această afecțiune, probabilitatea ca și dvs. să vă confruntați cu ea este mai ridicată.

– O dietă bogată în grăsimi și săracă în fibre. Consumul unei diete occidentale caracterizate printr-un conținut scăzut de fibre și niveluri ridicate de grăsimi și calorii, poate fi legat de dezvoltarea cancerului de colon și de rect. Mai multe studii au raportat o predispoziție crescută în rândul persoanelor care consumă diete bogate în carne roșie și carne procesată.

– Un stil de viață caracterizat prin lipsa activității fizice sau a exercițiilor fizice. Persoanele cu un stil de viață sedentar prezintă o predispoziție mai mare pentru apariția cancerului de colon.

– Diabet – Persoanele afectate de diabet prezintă o predispoziție crescută în a dezvolta cancer colorectal.

– Obezitate – Persoanele care prezintă obezitate au o probabilitate mai mare de mortalitate din cauza cancerului de colon în comparație cu cei care sunt catalogați ca având o greutate corporală normală.

– Fumatul – Utilizarea produselor din tutun, incluzând tutun de mestecat și țigări electronice, crește probabilitatea de a dezvolta această boală.

– Alcoolul – Consumul excesiv de alcool este asociat cu șanse mai mari de apariție a acestui tip de cancer.

– Utilizarea radioterapiei în tratamentul cancerului. S-a constatat că efectuarea de radioterapie care vizează regiunea abdominală în scopul tratării unor tumori maligne anterioare crește probabilitatea de apariție a cancerului de colon.

3. Semne și simptome în cancerul de colon

Printre simptomele și semnele cancerului de colon se numără:

• Tulburări de tranzit, cum ar fi: diareea, constipația sau modificarea consistenței scaunului;
• Prezența de sânge în scaun sau sânge roșu / închis în toaletă sau pe hârtia igienică;
• Suferință abdominală constantă, inclusiv crampe, gaze sau durere;
• O senzație de defecație incompletă;
• Slăbiciune sau oboseală ca urmare a unei anemii;
• Scădere inexplicabilă în greutate.

În fazele incipiente ale bolii, multe persoane cu cancer de colon nu prezintă simptome. În funcție de amploarea și localizarea cancerului la nivelul intestinului gros, debutul simptomelor poate varia.

4. Modalități de prevenție

Câteva schimbări de stil de viață pot preveni apariția cancerului colonic:

– O alimentație sănătoasă care să includă o cantitate mare de fructe, legume și cereale integrale;

– Screening regulat;

– Limitarea consumului de alcool;

– Evitarea fumatului;

– Angajarea într-o activitate fizică constantă cu potențial de a reduce probabilitatea de a dezvolta această afecțiune;

– Menținerea unei greutăți optime;

– Administrarea de suplimente de Calciu și vitamina D.

 

5. Screening

În jurul vârstei de 45 de ani, medicii îi sfătuiesc pe cei cu un risc mediu de dezvoltare a cancerului de colon să ia în considerare screening-ul aferent depistării bolii. Cu toate acestea, pacienții cu risc mai mare, cum ar fi cei cu antecedente familiale de cancer de colon, ar trebui să ia în considerare efectuarea screening-ului mai devreme.

Există numeroase alternative ale acestei proceduri, fiecare cu propriile sale avantaje și dezavantaje. Discutați opțiunile pe care le aveți cu medicul curant și determinați împreună ce teste sunt potrivite pentru dumneavoastră.

6. Diagnostic

În cazul în care simptomele sugerează posibilitatea apariției cancerului de colon, medicul vă poate recomanda efectuarea de teste și proceduri, cum ar fi:

• Colonoscopia;
• Testul imunochimic fecal (FIT);
• Testul hemoragiei oculte fecale (FOBT) cu guaiac;
• Test ADN din materiile fecale;
• Colonoscopia virtuală;
• Irigografia;
• Sigmoidoscopia.

Cel mai răspândit examen de screening pentru cancerul de colon este colonoscopia.

Dacă ați fost diagnosticat cu cancer de colorectal, medicul dumneavoastră vă poate prescrie teste pentru a determina stadiul (extinderea) bolii. Stadializarea unei boli ajută la determinarea celor mai eficiente tratamente.
Procedurile imagistice, cum ar fi efectuarea unui Computer Tomograf al abdomenului, pelvisului și toracelui, pot fi utilizate în procedurile de stadializare. În multe cazuri, stadiul exact al bolii nu poate fi determinat decât după intervenția chirurgicală.

Progresia cancerului de colon este clasificată utilizând cifre romane, de la stadiul 0 la stadiul IV. Stadiile inferioare arată cancerul care este limitat la stratul mucos al colonului. Pe măsură ce cancerul evoluează, ajungem la stadiul IV, când boala este considerată avansată, observându-se prezența metastazelor, adică răspândirea celulelor canceroase în alte regiuni ale corpului.

7. Tratament 

Cea mai importantă abordare pentru tratarea cancerului de colon o reprezintă intervenția chirurgicală.

Cazurile de cancer colorectal trebuie analizate de o echipă multidisciplinară (Tumor Board). Cu cât cancerul este detectat mai timpuriu, cu atât șansele de vindecare cresc.

Eficacitatea tratamentului depinde de circumstanțe individuale, cum ar fi: locul anatomic al cancerului, stadiul acestuia și orice probleme de sănătate concomitente. Abordarea standard pentru gestionarea acestei afecțiuni implică, de obicei, o intervenție chirurgicală care vizează excizia formațiunii tumorale. Intervenții terapeutice suplimentare precum radioterapia, imunoterapia și chimioterapia, pot fi, de asemenea, recomandate.

Tipuri de intervenții chirurgicale pentru cancerul de colon în stadiile incipiente:

• Polipectomie (efectuată în timpul colonoscopiei);
• Rezecție endoscopică a mucoasei (care implică rezecția polipului și a regiunii de inserție pe mucoasa colonică);
• Chirurgie minim invazivă (rezecția laparoscopică a formațiunilor tumorale care nu pot fi rezecate în timpul colonoscopiei).

Tratamentul chirurgical pentru cancerul colonic avansat poate avea mai multe abordări:

• Hemicolectomia dreapta;
• Hemicolectomia stânga;
• Colectomia subtotală;
• Rezecția anterioară de rect;
• Rezecția abdominoperineală a rectului (amputația de rect).

Tipul de intervenție chirurgicală care se efectuează depinde de fiecare caz în parte. Aceasta poate fi efectuată fie tradițional, fie pe cale laparoscopică.

8. Riscuri și complicații

Deși intervenția chirurgicală este abordarea standard de tratament pentru cancerul de colon, există riscuri și complicații asociate cu acest tip de procedură. Este important ca pacienții să fie conștienți de aceste aspecte și să discute cu medicul specialist despre potențialele riscuri și beneficii înainte de a lua decizia de a se supune intervenției chirurgicale.

 

Dintre riscuri și complicații posibile asociate intervenției chirurgicale a cancerului colorectal putem enumera:

• Sângerare;
• Infecție de plagă;
• Leziune a organelor adiacente; /li>
• Fistula de anastomoză;
• Obstrucție intestinală;
• Complicații generale ale intervenției chirurgicale.

9. Îngrijire și recuperare postoperatorie în cancerul de colon 

Îngrijirea postoperatorie și recuperarea sunt elemente esențiale pentru a asigura un rezultat de succes. Aceasta include: o perioadă de spitalizare cu supraveghere atentă, dietă specială, întâlniri regulate cu medicul pentru a monitoriza progresul și pentru a detecta eventualele complicații potențiale, controlul durerii și administrarea medicamentelor, activitate fizică și recuperare, toaleta atentă a plăgii.

De asemenea, este necesar ca pacientul să aibă un sistem de sprijin adecvat din partea familiei și prietenilor și să comunice deschis cu echipa medicală în legătură cu orice nelămuriri, întrebări sau preocupări.

Concluzii

Cancerul de colon poate fi tratat cu succes atunci când este detectat în stadii incipiente. Efectuarea regulată a testelor de screening poate depista prezența leziunilor sau a polipilor în colon înainte ca acestea să devină canceroase. Recunoașterea semnelor și simptomelor asociate acestei boli și efectuarea screeningului periodic pot contribui la diagnosticarea timpurie și tratamentul eficient al cancerului de colon.

Pentru pacienții care prezintă semne și simptome specifice, amintite anterior, recomandăm efectuarea unui consult de specialitate în una dintre locațiile centrului medical DigestMed (DigestMed Aviației sau DigestMed Militari), cât mai curând posibil. Consultul chirurgical este crucial pentru obținerea unui diagnostic precis și pentru inițierea unui plan de tratament adecvat. Puteți efectua programarea prin intermediul platformei online sau prin apel telefonic la numărul 021 9306.