Ecografia tiroidiană

Pacienții din toate grupele de vârstă (atât copiii, gravidele, femeile care alaptează, vârstnicii) pot beneficia de această ecografie care este neiradiantă și nedureroasă, de asemenea nu necesită o pregătire prealabilă.

Ea poate fi repetată de câte ori este necesar, desigur, la recomandarea medicului.

Ecografia de înaltă rezoluție este metoda imagistică de primă intenție în explorarea tiroidei fiind considerată cea mai sensibilă metodă de investigare a acestei glande, dar și cea mai accesibilă.

Se efectuează cu pacientul în decubit dorsal, adică întins pe spate cu fața în sus și poziționându-i sub umeri o pernă subțire pentru a facilita poziția de extensie a gâtului și astfel etalarea glandei tiroide (lucru necesar mai ales la persoanele obeze sau cu gâtul mai scurt).

Medicii specialiști endocrinologi urmează un protocol de examinare a lojei tiroidiene astfel:

• scanare în plan transversal (plan orizontal) și măsurarea a două diametre pentru fiecare lob tiroidian în parte, respectiv pentru istm;
• scanarea longitudinală (plan vertical) cu măsurarea diametrului cranio-caudal maxim al fiecărui lob tiroidian;
• identificarea leziunilor focalizate și caracterizarea ecografică a acestora;
• examinarea color Doppler atât a parenchimului tiroidian global, dar și a leziunilor focalizate fiecare în parte;
• identificarea formațiunilor patologice extratiroidiene și a adenopatiilor latero-cervicale.

Ecografia tiroidiană este cea mai sensibilă și eficientă metodă de evaluare anatomică a tiroidei. Localizarea superficială a țesuturilor moi din regiunea anterioară a gâtului permite o foarte bună vizualizare a tiroidei, detectarea variațiilor anatomice și identificarea formațiunilor extratiroidiene.

În mod normal, glanda tiroidă este localizată în regiunea cervicală anterioară, cei doi lobi tiroidieni aflându-se de o parte și alta a traheei, uniți la nivel median prin istmul tiroidian situat la nivelul unui cartilaj proeminent al traheei (numit cartilaj cricoid). Lobii tiroidieni au o forma ovalară în plan vertical cu polul superior mai alungit si cel inferior mai rotunjit. La unul din trei indivizi normali poate fi identificat un lob suplimentar numit piramidal și situat pe linia mediană.

Dimensiunile normale ale glandei tiroide sunt: diametrul longitudinal al fiecărui lob mai mic sau egal cu 4 cm, iar diametrele antero-posterior si transversal fiecare mai mic sau egal cu 2 cm. Gușa sau hipertrofia tiroidiană o diagnosticăm la pacientul cu diametre mai mari decât cele mai sus menționate.

În cazuri selecționate patologice explorarea imagistică a tiroidei va fi completată cu computer tomograf în regiunea cervicală și toracică, rezonanța magnetică nucleară, respectiv scintigrafia tiroidiană care se efectuează în centre specializate de radiologie.

Beneficiile ecografiei tiroidiene

Informațiile oferite de ecografie vor fi corelate de medicul specialist endocrinolog cu analizele hormonale specifice și astfel va fi formulat un diagnostic corect și complet care va permite recomandarea unui tratament adecvat.

Nodulii tiroidieni sunt o patologie în care ecografia oferă informații absolut necesare unei decizii diagnostice si terapeutice corecte, informații ce nu pot fi obținute numai prin analizele de sânge.

Semnificația nodulilor tiroidieni este diferită în funcție de dimensiunile și caracteristicile lor ecografice, terenul autoimun pe care evoluează și funcția globală a tiroidei, respectiv nivelul markerului tumoral tiroidian.

Prevalența nodulilor clinic nepalpabili dar detectați ecografic este mare, fiind estimată la peste 50% la persoanele peste 50 ani, astfel că patologia nodulară tiroidiană este deci în jumătate din cazuri o descoperire ecografică, de multe ori in context asimptomatic.

Ecografia detectează cu acuratețe chiar și micronodulii tiroidieni de 3-4 mm, iar in cazul macronodulilor (nodulii cu diametru peste 10 mm) permite încadrarea acestora în categoria celor cu suspiciune de malignitate pe baza următoarelor caracteristici ecografice: aspectul țesutului din interiorul formațiunii nodulare, prezența microcalcificărilor, aspectul conturului periferic al nodulului, respectiv aspectul circulației atât la interiorul, cât și la periferia nodulului.

Ecografia lojei tiroidiene este necesară în următoarele situații:

• Pentru urmărirea nodulilor mici sub 1 cm diametru și cu caracteristici ecografice de benignitate, aflați sau nu sub tratament. Creșterea în dimensiuni intre două examinări, considerată semnificativă de către specialist și corelată cu analizele de sânge, ridică suspiciunea de malignitate și recomandă continuarea investigațiilor.
• Pentru un diagnostic precis al nodulilor peste 1 cm diametru și care asociază caracteristici ecografice suspecte de malignitate, medicul va recomanda PBAF = punctia biopsie cu ac fin (FNAB = fine needle aspiration biopsy), care se efectuează în servicii specializate, în vederea confirmării/infirmării suspiciunii de malignitate. Dacă această suspiciune este infirmată, pacientul va face ulterior controale ecografice și hormonale sistematice, iar daca este confirmată, el va fi adresat unui serviciu de chirurgie endocrină.
• Pentru o indicație de tratament radical (chirurgical sau iod radioactiv) la care se pretează nodulii voluminoși, eventual plonjanți in mediastin (a căror margine inferioară nu o putem vizualiza ecografic, deci nu putem caracteriza ecografic în întregime nodulul/țesutul tiroidian adiacent) și care pot prezenta fenomene compresive pe organele din jur.

De asemenea, în practica clinică, în tiroiditele cronice sau subacute, autoimune sau non-autoimune, ecografia este necesară pentru confirmarea diagnosticului, stabilirea stadiului, a formei de boală si a eventualelor complicații locale.