Gastrita: simptome, diagnostic si tratament

Articol scris de Dr. Tudor Arbănaș, medic primar Gastroenterologie

De la bun început trebuie sa mentionam ca, adeseori, se produce o mare confuzie intre termenul de gastrita si cel de dispepsie. Dispepsia reuneste simptome cu originea la nivelul tubului digestiv superior, care pot aparea inclusiv in gastrita, dar si intr-o serie intreaga de alte boli. Cu toate acestea doar un sfert din pacientii cu dispepsie au o cauza organica a acestor simptome. Restul sufera de ceea ce numim dispepsie functionala, caz in care toate investigatiile efectuate nu pun in evidenta nicio leziune care sa explice simptomele.

Termenul de gastrita trebuie rezervat acelor cazuri in care a fost necesara endoscopia digestiva superioara, care, in urma prelevarii de probe (biopsii) din mucoasa gastrica, demonstreaza prezenta inflamatiei la acest nivel.

Ce este gastrita?

Gastrita este definita de prezenta inflamatiei la nivelul mucoasei gastrice, membrana care captuseste interiorul stomacului. Cand aceasta inflamatie apare brusc si se manifesta pe o perioada scurta de timp, medicii folosesc termenul de gastrita acuta. La pacientii cu manifestari care se intind pe luni sau ani, diagnosticul este de gastrita cronica.

Cand si de ce apare?

Aparitia inflamatiei mucoasei gastrice poate avea mai multe cauze. Cea mai frecventa este infectia cu o bacterie, numita Helicobacter pylori, intalnita la circa jumatate din populatia globului.

O altă cauza este reprezentata de consumul de medicamente numite antiinflamatorii non-steroidiene, printre care se numara aspirina, ibuprofenul, ketoprofenul, diclofenacul si altele, larg utilizate pentru tratamentul durerii sau inflamatiei.

Cateodata inflamatia mucoasei gastrice este generata de o reactie anormala a sistemului imun al organismului, care, in mod normal, ne apara de infectii dar care, in acest caz, ataca celulele invelisului intern al stomacului.

Gastrita mai poate fi consecinta unor boli severe ale altor organe, cum ar fi plamanul, ficatul, inima sau rinichii.

Gastrita: simptome

Marea majoritate a persoanelor cu gastrita, cum ar fi cele infectate cu Helicobacter pylori, nu au niciun simptom de gastrita si nu ajung niciodata la medic. Mai mult, chiar la pacientii cu manifestari dispeptice, simpla documentare a gastritei la endoscopia digestiva superioara nu inseamna neaparat ca aceasta este cauza suferintei lor digestive.

Principalul simptom al dispepsiei este disconfortul in etajul abdominal superior (pana la nivelul ombilicului), care poate avea caracter de arsura sau durere, plenitudine postprandiala (senzatie de preaplin dupa mese) sau satietate precoce (senzatia ca ne-am saturat dupa ingestia unei cantitati mici de alimente). Printre manifestarile asociate se pot numara si:

  • greata;
  • inapetenta (reducerea poftei de mancare);
  • varsaturile;
  • eructatiile (popular ragaieli);
  • arsurile retrosternale;
  • scaderea în greutate;
  • senzatia de oboseala (data de aparitia anemiei dupa pierderi cronice de sange); 
  • emisia de scaune negre, moi si lucioase (date de prezenta sangelui in tubul digestiv superior si care poarta numele de melena).

Gastrita: simptome specifice pentru diagnostic

Pe baza simptomelor enumerate mai sus se poate pune doar diagnosticul de dispepsie. Pentru gastrita, simptome specifice nu exista. Un diagnostic de gastrita poate fi sustinut doar dupa efectuarea unei endoscopii digestive superioare. Marea majoritate a pacientilor dispeptici nu trebuie, insa, evaluati endoscopic, pentru ca nu au o afectiune organica care sa necesite un tratament special (sufera de ce am numit anterior dispepsie functionala) si pentru ca simptomele lor dispar oricum la administrarea de medicamente care reduc aciditatea stomacului.

Decizia de a indica efectuarea unei endoscopii digestive superioare o ia medicul, pe baza mai multor criterii, cel mai important dintre acestea fiind varsta pacientului. Datorita frecventei relativ ridicate a cancerului gastric in tara noastra, pacientii dispeptici de peste 45 de ani ar trebui de la început investigati endoscopic.

In cazul pacientilor mai tineri, indicatia de endoscopie digestiva superioara se ia in functie de prezenta unor semne sau simptome ”de alarma”, care pot semnaliza prezenta unor boli organice grave. Printre acestea se numara:

  • scaderea ponderala neintentionata semnificativa (peste 5% din greutatea obisnuita, intr-un interval de 6-12 luni);
  • senzatia ca alimentele se opresc undeva la inghitire sau durerea la inghitit;
  • varsaturile persistente;
  • existenta in familie a unor cazuri de cancer de tub digestiv superior;
  • exteriorizarea unei sangerari digestive, fie prin varsaturi cu sange proaspat sau digerat (ca ”zatul de cafea”) fie prin scaune melenice reclama efectuarea de urgenta a unei endoscopii digestive superioare, insa in centre capabile sa efectueze si tratament endoscopic, de oprire a hemoragiei;
  • prezenta unei anemii prin lipsa de fier, evidentiata de analizele de rutina. In acest caz, la femei, din cauza pierderilor menstruale de sange, endoscopia se ia in considerare doar dupa efectuarea unui consult ginecologic;
  • daca la examenul clinic al unui pacient dispeptic medicul remarca prezenta unei mase tumorale palpabile in abdomenul superior sau a unor ganglioni anormali, el ii va indica de regula acestuia si efectuarea unei endoscopii digestive superioare.

In cazul in care este indicata endoscopia digestiva superioara, este intotdeauna util sa fie prelevate biopsii din mucoasa gastrica, atat din zonele vizibil diferite ca aspect, cat si din zonele aparent normale. Acest lucru permite, pe de o parte, stabilirea diagnosticului de gastrita, daca examenul la microscop dovedeste prezenta inflamatiei, dar si determinarea cauzei probabile, cum ar fi identificarea bacteriei Helicobacter pylori. Mai mult, acest examen microscopic permite identificarea unor leziuni ale stomacului care necesita monitorizare endoscopica ulterioara, intervalul dintre examinari fiind stabilit de medicul specialist.

Tratament pentru gastrita

Marea majoritate a pacietilor care se prezinta la medic pentru simptome dispeptice prezinta o ameliorare semnificativa a acestora la administrarea de medicamente care scad aciditatea la nivelul stomacului. 

Cele mai eficiente dintre acestea sunt inhibitorii de pompa de protoni (cunoscuti dupa acronimul IPP), din care fac parte omeprazolul, esomeprazolul, pantoprazolul, lansoprazolul si rabeprazolul. 

Printre medicamentele mai putin eficiente se numara blocantii receptorilor de histamina, de tipul famotidinei sau antiacidele directe, care neutralizeaza aciditatea gastrica intr-un mod similar bicarbonatului de sodiu. O alta categorie de medicamente utilizate sunt cele care creeaza o bariera mecanica la suprafata mucoasei gastrice, cum ar fi sucralfatul.

Pe langa medicatia specifica, pacientul o sa primeasca si niste recomandari de dieta. Printre acestea se numara reducerea consumului de grasimi alimentare (carne grasa, prajeli in ulei, unt, maioneza, branzeturi grase), dar si luarea unor mese mai dese, de volum mic. Evident ca mancarurile care exacerbeaza manifestarile dispeptice trebuie evitate.

Daca simptomele pacientului dispar, nu este necesara o investigatie suplimentara. Persistenta acestora poate determina medicul curant sa ceara testarea pacientului pentru prezenta infectiei cu Helicobacter pylori, cele mai recomandate metode fiind testul respirator sau identificarea antigenului H. pylori in materiile fecale. Daca aceste teste sunt pozitive, se va indica un tratament de eradicare a infectiei care, de multe ori, va duce la disparitia simptomelor. Lipsa de raspuns la acest tip de tratament justifica, in cele de urma, efectuarea unei endoscopii digestive superioare.

In cazul in care cauza gastritei este medicamentoasa, se recomanda evitarea utilizarii medicamentelor incriminate, cum ar fi antiinflamatoarele non-steroidiene. De asemenea, daca consumul excesiv de alcool este considerat drept potentiala cauza, acesta va fi contraindicat.

Pentru orice problema digestiva persistenta sau suparatoare va asteptam la Clinica DigestMed.

Articole Similare