2025-06-02

Tratamentele biologice în bolile inflamatorii intestinale

Autor: Dr. Alexandru Petraru, Medic Specialist Gastroenterolog

Ce este boala inflamatorie intestinală (BII)?

Bolile inflamatorii intestinale sunt afecțiuni autoimune în care sistemul imunitar al organismului reacționează în mod eronat împotriva propriilor celule de la nivelul tubului digestiv, declanșând o reacție inflamatorie cronică. Principalele forme de BII sunt boala Crohn și colita ulcerativă (numită și rectocolită ulcero-hemoragică).

Așa cum sugerează și numele, rectocolita ulcerativă afectează în principal rectul, însă inflamația se poate extinde, în funcție de caz, către colonul stâng sau chiar către întregul colon. Afectarea este continuă, ceea ce înseamnă că porțiunile inflamate sunt adiacente, fără zone sănătoase între ele.

În schimb, boala Crohn poate afecta orice segment al tractului digestiv, de la gură și până la orificiul anal. De regulă, apar porțiuni inflamate „în salturi”, alternate cu zone neafectate, iar rectul este adesea ocolit.

Pe lângă formele mai cunoscute de boală inflamatorie intestinală, există și forme mai rare, dar totuși importante, cum sunt colita microscopică și colita colagenoasă. Aceste afecțiuni se manifestă frecvent prin episoade persistente de diaree apoasă, în special la persoanele de vârstă mijlocie sau înaintată. Deși colonul poate părea normal la investigațiile imagistice sau endoscopice, diagnosticul se stabilește prin biopsie, care evidențiază modificări la nivel microscopic, de unde și denumirea acestor afecțiuni.

Acestea sunt boli cronice, ceea ce înseamnă că pot dura toată viața și evoluează cu perioade de acalmie și pusee (episoade de agravare a simptomelor).

Ce sunt tratamentele biologice sau inhibitorii de Janus-kinază (Inhibitorii JAK)?

Atunci când tratamentele convenționale nu reușesc să controleze suficient boala Crohn sau colita ulcerativă, iar pacienții au nevoie de multiple cure cu corticosteroizi sau prezintă rezistență la acestea, ghidurile medicale indică utilizarea terapiilor avansate: medicamente biologice și JAK-inhibitori.

Medicamentele biologice sunt compuse din proteine sau alte substanțe produse de celule vii și acționează foarte precis asupra unor componente ale sistemului imunitar implicate în inflamație. Acestea acționează țintit asupra sistemului imunitar, blocând doar anumite componente care declanșează inflamația în intestin. Ele sunt administrate prin injecții sub piele sau perfuzii intravenoase și reprezintă o revoluție în tratamentul bolilor inflamatorii intestinale, ajutând la reducerea inflamației și la vindecarea mucoasei intestinale.

Inhibitorii JAK sunt medicamente administrate pe cale orală, sub formă de pastile, care blochează anumite enzime implicate în procesul inflamator. Alegerea între tratamentul oral cu inhibitori JAK sau terapia biologică injectabilă se face întotdeauna împreună cu medicul, în funcție de nevoile și răspunsul fiecărui pacient.

Ambele tipuri de terapii sunt indicate în cazurile în care boala nu răspunde suficient la tratamentele clasice sau când utilizarea corticosteroizilor este prea frecventă sau produce efecte secundare semnificative.

Cum funcționează tratamentele biologice?

Aceste tratamente acționează țintit asupra unor molecule și procese cheie implicate în diferite faze ale inflamației, modulând răspunsul imun în mod specific. Astfel, ele ajută la controlul inflamației, reduc frecvența puseelor, previn complicațiile și contribuie la vindecarea mucoasei intestinale atât la nivel endoscopic, cât și microscopic, ceea ce permite pacienților o viață mai activă și mai confortabilă. Ele sunt administrate sub monitorizarea atentă a medicului curant, care urmărește eficacitatea și eventualele reacții adverse pentru a asigura siguranța pacientului.

Deși există încă aspecte din modul lor de acțiune care sunt cercetate, terapiile biologice și inhibitorii JAK reprezintă în prezent cele mai moderne și eficiente opțiuni terapeutice, cu rezultate dovedite în ameliorarea bolilor inflamatorii intestinale.

Când este recomandat de medic un tratament biologic?

1. În formele moderate sau severe de boli inflamatorii intestinale.
2. Dacă tratamentele cu aminosalicilați, corticosteroizi sau imunosupresoare nu au fost eficiente.
3. Dacă pacientul a avut complicații sau prezintă risc crescut de afectare intestinală severă.
4. Se dorește prevenirea intervențiilor chirurgicale sau a altor complicații.

Ce tipuri de tratamente biologice sunt folosite în boala inflamatorie intestinală?

Există mai multe clase de tratamente biologice, fiecare acționând diferit:

• Anti-TNF (Infliximab, Adalimumab, Certolizumab pegol): Sunt anticorpi monoclonali care blochează o proteină inflamatorie numită TNF-alfa, cu rol essențial în cascada inflamatorie ce apare în bolile inflamatorii intestinale.
• Anti-integrine (Vedolizumab): Este un anticorp monoclonal cu acțiune selectivă la nivel intestinal. El funcționează prin blocarea migrației anumitor celule inflamatorii, cum sunt limfocitele, către zonele afectate din peretele intestinal. Astfel, reduce inflamația localizată fără a afecta restul sistemului imunitar.
• Anti-interleukine (Ustekinumab, Risankizumab): Ustekinumab este un anticorp monoclonal care blochează două molecule implicate în procesul inflamator, numite interleukina-12 (IL-12) și interleukina-23 (IL-23), iar Risankizumab blochează doar interleukina-23 (IL-23), ambele fiind citokine cu rol important în inflamație.
• Inhibitorii JAK (Tofacitinib, Upadacitinib, Filgotinib), deși nu sunt agenți biologici, au efecte similare acestora: acționează asupra semnalizării imune prin blocarea tirozin kinazelor (JAK1, JAK2, JAK3, TYK2), care mediază transmiterea semnalelor citokinelor implicate în patogeneza bolilor inflamatorii. Se administrează oral și intervin direct în procesul de semnalizare imună.

Medicul va alege tratamentul potrivit în funcție de istoricul medical, severitatea bolii și alte condiții asociate.

Cum se administrează tratamentele biologice:

• Intravenos (IV): la spital sau în clinică, prin perfuzie.
• Subcutanat: acasă, de către pacient, cu un stilou injector sau seringă preumplută.

Unele tratamente încep cu perfuzii, urmate de injecții regulate la domiciliu.

JAK-inhibtorii se administrează pe cale orală.

Care sunt beneficiile tratamentelor biologice?

• Control eficient al inflamației – reduc activitatea bolii prin blocarea citokinelor implicate în procesul inflamator (ex. TNF-α, IL-12/23).
• Inducerea și menținerea remisiunii – pot opri puseele de activitate și menține perioadele fără simptome pe termen lung.
• Vindecarea mucoasei intestinale – atunci când tratamentele convenționale nu sunt eficiente, biologicele pot duce la regenerarea țesutului afectat.
• Scăderea nevoii de corticosteroizi – reduc sau elimină necesitatea administrării de cortizon, limitând efectele adverse ale acestuia.
• Îmbunătățirea calității vieții – reducerea durerii abdominale, a diareei și a altor simptome cronice, cresc confortul zilnic al pacientului.
• Reducerea riscului de intervenții chirurgicale – tratamentul precoce cu biologice poate preveni complicațiile care necesită operație.
• Terapie personalizabilă – selecția medicamentului biologic poate fi adaptată în funcție de răspunsul individual și profilul pacientului.

Există efecte secundare sau contraindicații?

Ca orice tratament, și biologicele pot avea efecte adverse și sunt contraindicate în anumite situații.

1. Infliximab, Adalimumab, Certolizumab pegol (Anti-TNF)

• Contraindicații: infecții active (tuberculoză, abcese), hepatită virală activă, insuficiență cardiacă severă, boli demielinizante, istoric de neoplazii limfoproliferative.
• Reacții adverse: infecții oportuniste, reacții alergice, reacții imune paradoxale (lupus, psoriazis), risc rar de limfoame (inclusiv limfom hepato-splenic, la bărbați tineri tratați cu anti-TNF și tiopurine) sau de agravare a insuficienței cardiace.

2. Vedolizumab (Anti-Integrină)

• Contraindicații: infecții active, hipersensibilitate.
• Reacții adverse: infecții respiratorii ușoare, reacții alergice.

3. Ustekinumab (Anti-IL12/23)

• Contraindicații: infecții active severe, hipersensibilitate la substanță sau excipienți.
• Reacții adverse: infecții respiratorii ușoare (răceală, sinuzită), reacții la locul injectării, cefalee.

4. Risankizumab (Anti-IL23)

• Contraindicații: infecții active, hipersensibilitate.
• Reacții adverse: infecții respiratorii superioare, reacții la locul injectării, cefalee, rare cazuri de infecții grave.

5. Tofacitinib (Inhibitor JAK)

• Contraindicații: infecții active (inclusiv zoster), dislipidemie severă, afecțiuni cardiace severe, risc tromboembolic, sarcină.
• Reacții adverse: infecții virale (zoster), creșterea colesterolului, risc tromboembolic, modificări hematologice.

6. Upadacitinib (Inhibitor JAK1 selectiv)

• Contraindicații: infecții active, sarcină, risc tromboembolic.
• Reacții adverse: similare cu tofacitinib, dar cu risc tromboembolic mai scăzut, infecții respiratorii, creștere moderată a lipidelor.

Este important ca pacientul să fie monitorizat regulat de medicul gastroenterolog, să anunțe orice simptom nou și să facă vaccinurile recomandate (înainte de începerea tratamentului, dacă este posibil).

Cum este monitorizat tratamentul?

Pe parcursul tratamentului biologic, medicul va solicita:

• Analize de sânge pentru evaluarea inflamaței, funcției hepatice, excluderea infecțiilor sau a anemiei.
• Teste de scaun pentru evaluarea inflamației intestinale (calprotectina fecală sau lactoferina fecală) sau efectuarea screeningului infecțios.
• Endoscopii sau examene imagistice: ecografie intestinală, examene entero-CT/Entero-RM.

Scopul este de a verifica dacă tratamentul funcționează și este sigur pentru pacient.

Întrebări frecvente

Tratamentul trebuie administrat toată viața?

Răspuns scurt: Depinde de situație.

Unii pacienți cu boli inflamatorii intestinale pot obține remisiune clinică, endoscopică și chiar histologică prin tratamente convenționale. În anumite situații bine selectate, intervenția chirurgicală precoce poate înlocui tratamentul biologic, evitându-se astfel introducerea acestuia.

De asemenea, pentru pacienții aflați în remisiune de mai mult timp, întreruperea tratamentului biologic este posibilă, dar trebuie subliniat că această decizie se asociază cu un risc crescut de recădere, conform datelor obținute din studii.

Reluarea terapiei în caz de recădere este adesea eficientă, dar necesită supraveghere medicală strictă și monitorizare continuă a bolii.

În final, toate aceste decizii trebuie luate împreună cu medicul curant, pe baza unei evaluări individualizate, adaptate fiecărui pacient.

Pot merge la serviciu sau călători?

Da! Majoritatea pacienților pot duce o viață normală. Aceștia trebuie să se asigure că au acces la medicamente la intervalele stabilite împreună cu medicul curant.

Ce se întâmplă dacă pacienta rămâne gravidă?

Unele biologice pot fi folosite în sarcină, dar este importantă discuția cu medicul înainte de concepție.

Medicamentele Anti-TNF (Infliximab, Adalimumab) pot fi utilizate în condiții de siguranță în timpul sarcinii, în special în primul și al doilea trimestru. Dacă pacienta se află în remisiune, oprirea lor poate fi luată în considerare după săptămâna 24 de sarcină, pentru a evita traversarea placentei.

Anti-integrinele (Vedolizumab) și anti-interleukine (Ustekinumab, Risankizumab) – Studiile recente sugerează că aceste tratamente au un profil de siguranță similar cu cel al anti-TNF în sarcină, fără a crește riscurile de avort spontan, naștere prematură sau malformații congenitale, dar sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma acest lucru.

Inhibitorii JAK (Tofacitinib, Upadacitinib, Filgotinib) sunt contraindicați în timpul sarcinii din cauza riscului potențial teratogen evidențiat în studiile preclinice. Se recomandă oprirea tratamentului cu cel puțin 6 săptămâni înainte de concepție, iar femeile aflate la vârstă fertilă ar trebui să utilizeze metode contraceptive eficiente pe durata tratamentului și în perioada imediat următoare întreruperii acestuia.

Vaccinurile vii atenuate (ROR, varicelă, adenovirus, rotavirus, influenza intranasal, BCG, febră tifoidă, holeră) sunt contraindicate în primul an de viață la copiii expuși în uter la tratamente biologice, din cauza riscului de infecții severe prin reactivarea virusurilor atenuate.

În schimb, vaccinurile inactivate (cum ar fi unele pentru gripă, hepatita B, poliomielită inactivată) pot fi administrate conform calendarului național de vaccinare, inclusiv în perioada postpartum, cu acordul medicului curant.

În concluzie, tratamentele biologice reprezintă opțiuni terapeutice moderne și eficiente pentru pacienții cu boli inflamatorii intestinale, contribuind semnificativ la controlul bolii și la îmbunătățirea calității vieții. Deoarece fiecare pacient are particularități individuale, alegerea și ajustarea tratamentului trebuie realizate în mod personalizat.

Având în vedere că aceste terapii influențează sistemul imunitar, este important ca pacientul să fie monitorizat regulat pentru a preveni și identifica eventualele reacții adverse. Riscul de infecții oportuniste este prezent, însă poate fi gestionat eficient prin respectarea recomandărilor medicale, inclusiv prin vaccinarea corespunzătoare și menținerea unui dialog constant cu echipa medicală.

Astfel, cu o supraveghere adecvată, tratamentele biologice sunt soluții sigure și benefice în gestionarea bolilor inflamatorii intestinale.

Vă invităm să discutați cu specialiștii noștri în oricare dintre centrele medicale DigestMed Aviației sau DigestMed Militari. De asemenea, aveți posibilitatea să vă programați vizita fie utilizând platforma online, fie apelând la numărul 021 9306.

Resurse utile pentru pacienți:

1. Asociaţia Persoanelor cu Boli Inflamatorii Intestinale din România (ASPIIR) – https://aspiir.ro/
2. Crohn’s & Colitis Foundation – https://www.crohnscolitisfoundation.org/
3. Crohn’s and Colitis Companion. Takeda Pharmaceuticals U.S.A. https://www.crohnsandcolitis.com/ulcerative-colitis

Bilbiografie

1. Raine, Tom, Stylianos Bonovas, Jesper Burisch, Thomas Kucharzik, Maurizio Adamina, Vittorio Annese, et al. “ECCO Guidelines on Therapeutics in Ulcerative Colitis: Medical Treatment.” Journal of Crohn’s and Colitis 16, no. 1 (2022): 2–17. https://doi.org/10.1093/ecco-jcc/jjab178.
2. Gordon, Hannah, Silvia Minozzi, Uri Kopylov, Bram Verstockt, María Chaparro, Christianne Buskens, et al. “ECCO Guidelines on Therapeutics in Crohn’s Disease: Medical Treatment.” Journal of Crohn’s and Colitis 18, no. 10 (2024): 1531–1555. https://doi.org/10.1093/ecco-jcc/jjae091.
3. Crohn’s & Colitis Foundation. “Fact Sheet Biologics.” Last modified 2024. https://www.crohnscolitisfoundation.org/WorldIBDDay?trackBlock=true&blockTitle=&referencedPageTitle=homepage.
4. UpToDate. „Anti-TNF Therapy in Inflammatory Bowel Disease.” , 2025. Shttps://www.uptodate.com/contents/anti-tumor-necrosis-factor-alpha-agents-in-inflammatory-bowel-disease.
5. Moreno, Lorena Ortega, Samuel Fernández-Tomé, and Raquel Abalo. 2021. „Biological Treatments in Inflammatory Bowel Disease: A Complex Mix of Mechanisms and Actions” Biologics 1, no. 2: 189-210. https://doi.org/10.3390/biologics1020012
6. Avedillo-Salas, Ana, Sara Corral-Cativiela, Ana Fanlo-Villacampa, and Jorge Vicente-Romero. “The Efficacy and Safety of Biologic Drugs in the Treatment of Moderate–Severe Crohn’s Disease: A Systematic Review.” Pharmaceuticals 16, no. 11 (2023): 1581. https://doi.org/10.3390/ph16111581.
7. Colombel, Jean-Frederic, et al. „Safety of Vedolizumab for Ulcerative Colitis and Crohn’s Disease.” Alimentary Pharmacology & Therapeutics 43, no. 4 (2016): 409–421. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26872718/.
8. Felisiak-Goląbek A, Inaguma S, Kowalik A, Wasąg B, Wang ZF, Zięba S, Pięciak L, Ryś J, Kopczynski J, Sarlomo-Rikala M, Góźdź S, Lasota J, Miettinen M. SP174 Antibody Lacks Specificity for NRAS Q61R and Cross-Reacts With HRAS and KRAS Q61R Mutant Proteins in Malignant Melanoma. Appl Immunohistochem Mol Morphol. 2018 Jan;26(1):40-45. doi: 10.1097/PAI.0000000000000500. PMID: 29206715; PMCID: PMC5719500.
9. Park SC, Jeen YT. Anti-integrin therapy for inflammatory bowel disease. World J Gastroenterol. 2018 May 7;24(17):1868-1880. doi: 10.3748/wjg.v24.i17.1868. PMID: 29740202; PMCID: PMC5937204. https://doi.org/10.3748/wjg.v24.i17.1868
10. Peyrin-Biroulet L, Chapman JC, Colombel JF, Caprioli F, D’Haens G, Ferrante M, Schreiber S, Atreya R, Danese S, Lindsay JO, Bossuyt P, Siegmund B, Irving PM, Panaccione R, Cao Q, Neimark E, Wallace K, Anschutz T, Kligys K, Duan WR, Pivorunas V, Huang X, Berg S, Shu L, Dubinsky M; SEQUENCE Study Group. Risankizumab versus Ustekinumab for Moderate-to-Severe Crohn’s Disease. N Engl J Med. 2024 Jul 18;391(3):213-223. doi: 10.1056/NEJMoa2314585. PMID: 39018531.
11. Peyrin-Biroulet, L., J.C. Chapman, J.-F. Colombel, F. Caprioli, G. D’Haens, M. Ferrante, S. Schreiber, et al. „Risankizumab versus Ustekinumab for Moderate-to-Severe Crohn’s Disease.” New England Journal of Medicine 391, no. 3 (2024): 213–23. https://doi.org/10.1056/NEJMoa2314585.
12. Chikhoune, Liticia, Claire Poggi, Julie Moreau, Sylvain Dubucquoi, Eric Hachulla, Aurore Collet, and David Launay. „JAK Inhibitors (JAKi): Mechanisms of Action and Perspectives in Systemic and Autoimmune Diseases.” La Revue de Médecine Interne 46, no. 2 (2025): 89–106. https://doi.org/10.1016/j.revmed.2024.10.452.
13. Honap S, Irving PM, Samaan MA. JAK inhibitors for the treatment of inflammatory bowel disease: results of an international survey of perceptions, attitudes, and clinical practice. Eur J Gastroenterol Hepatol. 2023 Nov 1;35(11):1270-1277. doi: 10.1097/MEG.0000000000002650. Epub 2023 Sep 17. PMID: 37724470; PMCID: PMC10659244.
14. Reenaers C, Mary JY, Nachury M, Bouhnik Y, Laharie D, Allez M, Fumery M, Amiot A, Savoye G, Altwegg R, Devos M, Malamut G, Bourreille A, Flourie B, Marteau P, Vuitton L, Coffin B, Viennot S, Lambert J, Colombel JF, Louis E; Groupe d’Etude Therapeutique des Affections Inflammatoires du tube Digestif. Outcomes 7 Years After Infliximab Withdrawal for Patients With Crohn’s Disease in Sustained Remission. Clin Gastroenterol Hepatol. 2018 Feb;16(2):234-243.e2. doi: 10.1016/j.cgh.2017.09.061. Epub 2017 Oct 7. PMID: 28993262.
15. Buhl, Sine, Casper Steenholdt, Jørn Brynskov, Katrine Risager Christensen, Maria Dorn-Rasmussen, Ole Østergaard Thomsen, Klaus Bendtzen, and the STOP-IT Study Group. „Discontinuation of Infliximab Therapy in Patients with Crohn’s Disease.” The New England Journal of Medicine Evidence, 2023. https://evidence.nejm.org/doi/full/10.1056/EVIDoa2200061.
16. Massano, Alessandro, Edoardo Vincenzo Savarino, Simone Saibeni, Cristina Bezzio, Lorenzo Bertani, Gian Paolo Caviglia, Marta Vernero, Angelo Armandi, and Davide Giuseppe Ribaldone. 2025. „Relapse Rates and Predictors for Relapse in Ulcerative Colitis and Crohn’s Disease Patients After Discontinuation of Vedolizumab or Ustekinumab: The REVEUS Study” Journal of Clinical Medicine 14, no. 6: 1793. https://doi.org/10.3390/jcm14061793.
17. Meyer A, Miranda S, Drouin J, Weill A, Carbonnel F, Dray-Spira R. Safety of Vedolizumab and Ustekinumab Compared With Anti-TNF in Pregnant Women With Inflammatory Bowel Disease. Clin Gastroenterol Hepatol. 2025 Jan;23(1):144-153.e22. doi: 10.1016/j.cgh.2023.12.029. Epub 2024 Jan 8. PMID: 38199301.
18. Puchner A, Gröchenig HP, Sautner J, Helmy-Bader Y, Juch H, Reinisch S, Högenauer C, Koch R, Hermann J, Studnicka-Benke A, Weger W, Puchner R, Dejaco C. Immunosuppressives and biologics during pregnancy and lactation : A consensus report issued by the Austrian Societies of Gastroenterology and Hepatology and Rheumatology and Rehabilitation. Wien Klin Wochenschr. 2019 Jan;131(1-2):29-44. doi: 10.1007/s00508-019-1448-y. Epub 2019 Jan 14. PMID: 30643992; PMCID: PMC6342891.
19. Wieringa, J.W., and C.J. van der Woude. 2020. „Effect of Biologicals and JAK Inhibitors during Pregnancy on Health-Related Outcomes in Children of Women with Inflammatory Bowel Disease.” Best Practice & Research Clinical Gastroenterology 44–45: 101665. https://doi.org/10.1016/j.bpg.2019.101665.
20. Trifan, Anca, Cristian Gheorghe, Dan Dumitrașcu, Mircea Diculescu, Liana Gheorghe, Ioan Sporea, Marcel Tanțău și Tudorel Ciurea. Gastroenterologie și hepatologie clinică. Ediția revizuită și completată. București: Editura Medicală, 2024. ISBN 978-973-39-0944-6.