2026-09-01

Diareea persistentă: cauze frecvente și când trebuie să mergi la medic

Autor: Dr. Adelina Mușa, medic specialist gastroenterolog

Diareea reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la medicul de familie sau la medicul gastroenterolog. De cele mai multe ori este consecința unei infecții digestive acute și se remite spontan în câteva zile, fără tratament specific. Tocmai din acest motiv, mulți pacienți tind să considere că orice episod de diaree va trece de la sine.

În practica gastroenterologică însă, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple. Atunci când diareea persistă, reapare frecvent sau este însoțită de alte simptome precum dureri abdominale, scădere în greutate sau sânge în scaun, probabilitatea existenței unei afecțiuni digestive care necesită investigații suplimentare crește semnificativ.

Pacienții descriu frecvent simptome precum „am diaree de mai multe zile”, „scaune moi frecvente care nu se opresc” sau „diaree care nu trece indiferent ce mănânc”. Aceste manifestări pot avea numeroase cauze, iar stabilirea diagnosticului necesită o abordare sistematică, bazată pe istoricul medical, examenul clinic și investigațiile recomandate de ghidurile actuale.

Un aspect important este faptul că diareea nu reprezintă o boală în sine, ci un simptom. De aceea, obiectivul principal nu este doar oprirea temporară a scaunelor diareice, ci identificarea cauzei care le produce. Administrarea repetată a medicamentelor antidiareice fără un diagnostic poate întârzia depistarea unor afecțiuni importante și, în anumite situații, poate chiar agrava evoluția bolii.

Când este considerată diareea persistentă?

Din punct de vedere medical, diareea este definită prin eliminarea a trei sau mai multe scaune moi sau apoase într-un interval de 24 de ore sau prin creșterea semnificativă a frecvenței scaunelor față de tranzitul intestinal obișnuit al pacientului.

Durata simptomelor este esențială deoarece orientează medicul asupra celor mai probabile cauze.

• Diareea acută durează până la 14 zile și este cel mai frecvent determinată de infecții virale, bacteriene sau de toxiinfecții alimentare.
• Diareea persistentă durează între 14 și 30 de zile și necesită de cele mai multe ori investigații suplimentare.
• Diareea cronică durează peste 4 săptămâni și impune evaluare gastroenterologică, deoarece poate ascunde o afecțiune inflamatorie, de malabsorbție, o boală funcțională intestinală, dar și o afecțiune neoplazică.

Durata nu este însă singurul criteriu important. Există situații în care pacientul trebuie evaluat de urgență chiar dacă simptomele au debutat recent. Printre acestea se numără apariția sângelui în scaun, febra înaltă, durerile abdominale intense, deshidratarea severă sau alterarea stării generale.

În schimb, un pacient care prezintă scaune moi de două-trei săptămâni, fără semne de gravitate, necesită o evaluare organizată pentru identificarea cauzei, fără ca aceasta să reprezinte neapărat o urgență medicală.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale diareei persistente?

Una dintre cele mai importante etape ale consultației gastroenterologice este diferențierea dintre diareea funcțională și cea produsă de o boală organică. Această diferențiere influențează atât investigațiile recomandate, cât și tratamentul ulterior.

Infecțiile digestive

Deși majoritatea gastroenteritelor acute se remit spontan, anumite bacterii, virusuri sau paraziți pot determina simptome persistente, în special după călătorii în zone cu risc crescut, consumul de apă contaminată sau administrarea recentă de antibiotice.

Infecția cu Clostridioides difficile trebuie avută în vedere la pacienții care dezvoltă diaree după tratamente antibiotice sau în urma spitalizării. Această infecție necesită diagnostic și tratament specific și nu răspunde la antidiareicele utilizate în mod obișnuit.

Sindromul de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil cu predominanța diareei reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale diareei cronice. Pacienții descriu alternanța episoadelor de diaree cu perioade de tranzit normal, asociate frecvent cu balonare și disconfort abdominal care se ameliorează după defecație.

Boala inflamatorie intestinală

Boala Crohn și colita ulcerativă sunt afecțiuni inflamatorii cronice ale tubului digestiv care apar frecvent la adulții tineri, dar pot debuta la orice vârstă. Pe lângă diareea persistentă, pacienții pot prezenta sânge în scaun, dureri abdominale, febră, anemie, oboseală și scădere ponderală. În aceste situații, colonoscopia cu biopsii reprezintă investigația esențială pentru stabilirea diagnosticului.

Boala celiacă

Boala celiacă este o afecțiune autoimună declanșată de consumul de gluten la persoanele cu predispoziție genetică. Manifestările nu sunt întotdeauna spectaculoase. Unii pacienți prezintă doar diaree persistentă și balonare, în timp ce alții dezvoltă anemie feriprivă, osteoporoză sau deficit de vitamine fără simptome digestive importante. Din acest motiv, ghidurile actuale recomandă testarea serologică pentru boala celiacă la pacienții cu diaree cronică atunci când suspiciunea clinică este justificată.

Intoleranțele alimentare și malabsorbția

Intoleranța la lactoză, malabsorbția fructozei sau alte tulburări de digestie pot determina scaune moi recurente, balonare și exces de gaze intestinale. În aceste situații, simptomele apar de obicei după consumul anumitor alimente și se ameliorează odată cu evitarea lor, însă diagnosticul trebuie confirmat înainte de instituirea unor restricții alimentare permanente.

Medicamentele

Numeroase medicamente utilizate frecvent pot avea diareea ca reacție adversă. Printre cele mai cunoscute se numără antibioticele, metforminul utilizat în diabetul zaharat, inhibitorii pompei de protoni, antiinflamatoarele nesteroidiene, preparatele cu magneziu și unele medicamente oncologice.

Revizuirea atentă a tratamentului cronic face parte din evaluarea fiecărui pacient cu diaree persistentă și poate evita investigații inutile.

Ce simptome asociate trebuie urmărite?

În evaluarea unui pacient cu diaree persistentă, nu doar durata simptomelor este importantă, ci și manifestările asociate. Acestea pot orienta medicul către o cauză funcțională sau, dimpotrivă, către o afecțiune organică ce necesită investigații suplimentare.

Există câteva semne de alarmă care justifică prezentarea cât mai rapidă la medic:

• prezența sângelui în scaun sau a scaunelor negre;
• febră persistentă;
• dureri abdominale intense sau progresive;
• scădere involuntară în greutate;
• diaree care trezește pacientul în timpul nopții;
• anemie diagnosticată la analize;
• semne de deshidratare (sete intensă, amețeli, uscăciunea mucoaselor, reducerea cantității de urină);
• apariția simptomelor după vârsta de 50 de ani, fără o cauză evidentă;
• antecedente familiale de boală inflamatorie intestinală sau cancer colorectal.

În practica gastroenterologică, aceste manifestări sunt denumite „semne de alarmă” deoarece cresc probabilitatea existenței unei patologii organice și impun un algoritm de investigații mai complex.

Pe de altă parte, balonarea, disconfortul abdominal care se ameliorează după defecație și alternanța dintre diaree și constipație, în absența semnelor de alarmă, sugerează mai frecvent o tulburare funcțională, precum sindromul de intestin iritabil. Totuși, acest diagnostic trebuie stabilit doar după excluderea cauzelor importante.

Când trebuie să mergi la medic?

O întrebare frecventă este: „De câte zile este normal să am diaree înainte să merg la medic?”

În general, dacă diareea persistă mai mult de două săptămâni, este recomandată o evaluare medicală. Nu este indicat ca pacientul să continue automedicația în speranța că simptomele vor dispărea spontan.

Consultația este recomandată dacă:

• diareea persistă peste 14 zile;
• simptomele reapar frecvent pe parcursul mai multor luni;
• există sânge sau mucus în scaun;
• apare febră sau frison;
• apar dureri abdominale importante;
• pacientul pierde în greutate fără să țină dietă;
• există deshidratare;
• diareea apare după administrarea unui antibiotic;
• pacientul are boli cronice, imunosupresie sau urmează tratamente oncologice.

În funcție de tabloul clinic, evaluarea poate fi realizată inițial de medicul de familie, însă multe cazuri necesită consult gastroenterologic pentru stabilirea diagnosticului și a planului de investigații.

Prezentarea la serviciul de urgență este necesară atunci când apar semne de deshidratare severă, hipotensiune arterială, alterarea stării de conștiență, dureri abdominale intense sau scaune cu cantități importante de sânge.

Ce poate ascunde diareea persistentă?

Una dintre cele mai mari temeri ale pacienților este că diareea persistentă poate ascunde o boală gravă. În realitate, majoritatea cazurilor sunt determinate de afecțiuni tratabile, însă există situații în care acest simptom reprezintă prima manifestare a unei boli digestive importante.

Printre acestea se numără:

Boala inflamatorie intestinală

Boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică sunt boli inflamatorii cronice care necesită tratament și monitorizare pe termen lung. Diagnosticul precoce reduce riscul complicațiilor și îmbunătățește calitatea vieții.

Boala celiacă

Nediagnosticată, poate determina malabsorbție, deficit de fier, osteoporoză și alte complicații nutriționale.

Colita microscopică

Este o cauză frecvent subdiagnosticată de diaree cronică apoasă, mai ales la femeile de vârstă mijlocie și înaintată. Colonoscopia poate avea un aspect normal, motiv pentru care biopsiile sunt esențiale pentru diagnostic.

Insuficiența pancreatică exocrină

Atunci când pancreasul nu produce suficiente enzime digestive, digestia grăsimilor devine deficitară, iar pacientul poate prezenta diaree, scaune voluminoase, lucioase și scădere ponderală.

Cancerul colorectal

Diareea persistentă nu înseamnă automat cancer colorectal și nu trebuie să genereze panică. Totuși, atunci când apare împreună cu sânge în scaun, anemie, modificarea recentă a tranzitului intestinal, scădere în greutate sau antecedente familiale, investigațiile nu trebuie amânate.

Cum se stabilește cauza diareei persistente?

Consultația gastroenterologică începe întotdeauna cu o anamneză detaliată. Medicul va întreba despre:

• durata și caracteristicile scaunelor;
• frecvența episoadelor;
• existența simptomelor nocturne;
• alimentație;
• călătoriile recente;
• tratamente administrate;
• boli asociate;
• istoric familial de boli digestive.

Aceste informații permit orientarea diagnosticului încă din primele minute ale consultației și ajută la alegerea investigațiilor potrivite.

În funcție de suspiciunea clinică, pot fi recomandate:

• Analize de sânge – Acestea pot evidenția anemie, sindrom inflamator, tulburări electrolitice sau deficite nutriționale și includ, după caz, hemoleucograma, proteina C reactivă, funcția hepatică și renală, electroliții și testele pentru boala celiacă.
• Analize din scaun – Examinarea materiilor fecale poate identifica infecții bacteriene sau parazitare și poate include coprocultura, examenul coproparazitologic sau testarea pentru toxinele Clostridioides difficile. Un rol din ce în ce mai important îl are calprotectina fecală, un marker care ajută la diferențierea între bolile inflamatorii intestinale și tulburările funcționale, precum sindromul de intestin iritabil.
• Colonoscopie – Investigația de elecție atunci când există semne de alarmă sau suspiciunea unei boli organice.

Este important de subliniat că, în anumite situații, medicul va recolta biopsii chiar dacă mucoasa colonului are un aspect normal. Acest lucru este esențial pentru diagnosticul unor afecțiuni precum colita microscopică, care nu poate fi identificată doar prin inspecția endoscopică.

În funcție de particularitățile fiecărui caz, pot fi necesare și endoscopia digestivă superioară, ecografia abdominală, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică.

Ghidurile actuale recomandă o abordare etapizată și personalizată, evitând atât investigațiile insuficiente, cât și efectuarea unor teste inutile.

Cum se tratează diareea persistentă?

Tratamentul diareei persistente începe întotdeauna cu stabilirea cauzei. Acesta este unul dintre principiile fundamentale ale gastroenterologiei moderne și motivul pentru care automedicația sau administrarea repetată a antidiareicelor nu reprezintă o soluție pe termen lung.

În practica clinică, tratamentul diferă semnificativ de la un pacient la altul. De exemplu, o infecție intestinală necesită o abordare complet diferită față de boala inflamatorie intestinală, boala celiacă sau sindromul de intestin iritabil. De aceea, nu există un tratament universal pentru toate formele de diaree persistentă.

În funcție de diagnosticul stabilit, medicul poate recomanda:

• tratament antibiotic sau antiparazitar, doar atunci când există o infecție demonstrată sau puternic suspectată;
• tratament antiinflamator și imunomodulator în bolile inflamatorii intestinale;
• dietă strictă fără gluten în boala celiacă;
• substituție cu enzime pancreatice în insuficiența pancreatică exocrină;
• modificări dietetice și tratament simptomatic în sindromul de intestin iritabil;
• întreruperea sau înlocuirea medicamentelor responsabile de apariția diareei, atunci când acest lucru este posibil.

În anumite situații, medicul poate recomanda administrarea de probiotice. Totuși, eficiența acestora depinde de tulpina utilizată și de cauza diareei. Nu toate produsele disponibile pe piață au dovezi științifice solide, iar beneficiile nu sunt identice pentru toate afecțiunile digestive.

La fel de important este faptul că medicamentele antidiareice nu sunt recomandate în orice situație. În prezența febrei, a sângelui în scaun sau a suspiciunii unei infecții bacteriene invazive, acestea pot întârzia eliminarea agentului patogen și pot favoriza apariția complicațiilor. Din acest motiv, administrarea lor trebuie făcută doar la recomandarea medicului.

Ce poate face pacientul până ajunge la medic?

Până la evaluarea medicală, există câteva măsuri simple care pot reduce riscul complicațiilor și pot ameliora simptomele.

Hidratarea este prioritară

Pierderea repetată de lichide și electroliți poate conduce la deshidratare, mai ales la copii, vârstnici și persoanele cu boli cronice. Se recomandă consumul frecvent de apă și, în cazul episoadelor repetate de diaree, soluții de rehidratare orală disponibile în farmacii. Acestea au o compoziție echilibrată de apă, sodiu și glucoză, fiind mai eficiente decât apa simplă în prevenirea deshidratării.

Alimentația trebuie adaptată temporar

În perioada simptomatică sunt de preferat alimentele ușor digerabile: orez, cartofi fierți, banane, carne slabă fiartă sau preparată la grătar, supe clare, pâine prăjită. Este recomandată evitarea temporară a alimentelor bogate în grăsimi, a preparatelor foarte condimentate, a alcoolului și a băuturilor cu conținut ridicat de zahăr.

În cazul în care pacientul observă că lactatele agravează simptomele, reducerea consumului acestora poate fi utilă până la stabilirea diagnosticului.

Evită tratamentele administrate fără recomandare medicală

Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea repetată de antibiotice „după ureche”. Majoritatea episoadelor de diaree nu necesită tratament antibiotic, iar utilizarea nejustificată poate favoriza apariția rezistenței bacteriene și poate crește riscul infecției cu Clostridioides difficile. La fel, suplimentele, remediile naturiste sau dietele restrictive nu ar trebui începute înainte de stabilirea cauzei simptomelor.

Concluzii

Diareea este un simptom frecvent și, în cele mai multe cazuri, are o evoluție autolimitată. Totuși, atunci când persistă mai mult de două săptămâni, reapare în mod repetat sau este însoțită de semne de alarmă, este necesară o evaluare medicală.

În gastroenterologie, stabilirea diagnosticului se bazează pe corelarea atentă a istoricului pacientului, examenului clinic și investigațiilor recomandate în funcție de particularitățile fiecărui caz. Această abordare permite diferențierea între tulburările funcționale și bolile organice care necesită tratament specific.

Nu orice episod de diaree persistentă ascunde o afecțiune gravă, însă nici nu trebuie ignorat. Un diagnostic stabilit la timp permite inițierea tratamentului adecvat, previne complicațiile și contribuie la îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Pentru evaluare și recomandări personalizate, puteți face programare online sau puteți apela numărul de telefon 021 9306.