2026-09-07

Alunițele: când sunt normale și când trebuie verificate de dermatolog

Autor: Dr. Andreea Grigore, medic primar dermatovenerolog

Alunițele fac parte din aspectul normal al pielii și, în cele mai multe cazuri, sunt leziuni inofensive care nu necesită tratament. Cu toate acestea, este firesc ca apariția unei alunițe noi sau modificarea uneia existente să ridice întrebări: Este o aluniță periculoasă? De ce a început să crească? Este grav dacă mă mănâncă sau sângerează? Ar trebui să fac un control al alunițelor?

Îngrijorarea este justificată, pentru că melanomul, cea mai agresivă formă de cancer de piele, se depistează cel mai bine atunci când este identificat devreme. Pe de altă parte, nu orice aluniță care își schimbă aspectul este un melanom. Unele modificări pot apărea în mod normal de-a lungul vieții sau ca urmare a unor factori precum vârsta, expunerea la soare sau modificările hormonale.

De aceea, aspectul unei alunițe trebuie evaluat în context. Atunci când o leziune este nouă, diferită de celelalte sau începe să se modifice, o consultație dermatologică poate clarifica situația.

Ce sunt alunițele și de ce apar?

Alunițele, numite medical “nevi melanocitari”, sunt formațiuni cutanate produse prin acumularea locală de melanocite (celulele care produc melanina, pigmentul responsabil de culoarea pielii).

Unele alunițe sunt prezente de la naștere, în timp ce altele apar în copilărie, adolescență și la vârsta adultă. Este normal ca numărul și aspectul alunițelor să varieze de la o persoană la alta. Alunițele se pot modifica de-a lungul vieții. Unele se pot estompa odată cu înaintarea în vârstă, putând chiar să dispară treptat.

Numărul și evoluția alunițelor sunt influențate de mai mulți factori:

• moștenirea genetică (persoanele cu părinți care au multe alunițe tind să dezvolte, la rândul lor, mai multe);
• expunerea la soare, în special arsurile solare din copilărie;
• fototipul pielii (persoanele cu ten deschis la culoare au, de regulă, mai multe alunițe);
• modificările hormonale, de exemplu în sarcină sau la pubertate, care pot influența temporar aspectul unor alunițe existente.

Cum arată, în general, o aluniță normală?

O aluniță benignă poate avea forme și dimensiuni diferite. În general, alunițele normale sunt relativ uniforme ca aspect, au o formă regulată, margini bine delimitate și o culoare relativ omogenă.

Este important de reținut că nu toate alunițele normale arată identic. De la o persoană la alta, și chiar pe corpul aceleiași persoane, pot exista variații de mărime, culoare sau relief. Unele alunițe sunt plane, altele ușor reliefate, unele au fire de păr — toate acestea pot fi complet normale.

Dintre toate aceste criterii, evoluția este deosebit de importantă. O aluniță care arată diferit față de celelalte sau care începe să se schimbe merită evaluată de dermatolog.

Când este recomandat consultul dermatologic pentru o aluniță?

Un control al alunițelor este recomandat atunci când observați o schimbare nouă sau neobișnuită. Printre situațiile care justifică o evaluare dermatologică se numără:

• o aluniță care crește, mai ales dacă modificarea este progresivă;
• schimbarea formei sau a marginilor;
• apariția unor culori noi sau neuniforme;
• o aluniță care devine vizibil diferită de restul alunițelor;
• o aluniță care mă mănâncă persistent;
• o aluniță care sângerează fără un traumatism evident;
• apariția de cruste, inflamație sau durere;
• apariția unei leziuni pigmentare noi și neobișnuite.

Important: aceste semne nu înseamnă automat că este vorba despre melanom. Ele indică necesitatea unei evaluări medicale. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza aspectului observat acasă.

Un reper util este regula ABCDE, utilizată de dermatologi pentru identificarea unor modificări suspecte:

• A – Asimetrie: o jumătate a leziunii nu seamănă cu cealaltă.
• B – Border (margini): marginile sunt neregulate, șterse sau zimțate.
• C – Color (culoare): există mai multe nuanțe în aceeași leziune, de exemplu maro, negru, roșu, albăstrui sau alb.
• D – Diametru: leziunea poate avea un diametru mai mare de aproximativ 6 mm. Totuși, melanomul poate fi și mai mic.
• E – Evoluție: alunița se modifică în timp, ca dimensiune, formă sau culoare.

În ce situații există un risc mai mare de melanom?

Riscul de melanom este influențat de mai mulți factori. Printre cei mai importanți se numără:

• istoric personal sau familial de melanom sau alte tipuri de cancer de piele;
• un număr mare de alunițe (peste 50-100) sau prezența alunițelor atipice (displazice);
• fototip deschis, cu ten, ochi și păr deschise la culoare, predispus la arsuri solare;
• expunere solară intensă în copilărie, inclusiv arsuri solare repetate;
• utilizarea solarului, mai ales la vârste tinere;
• sistem imunitar slăbit din diverse cauze medicale;
• anumite predispoziții genetice.

Nu există însă un profil unic al pacientului cu melanom. Melanomul poate apărea la persoane de orice vârstă și tip de piele și poate apărea inclusiv în zone mai puțin expuse la soare.

Pentru persoanele cu risc crescut, dermatologul poate stabili un plan individual de monitorizare, în funcție de istoricul personal și familial și de aspectul pielii.

Cum se verifică alunițele în cabinetul dermatologic?

Un control al alunițelor începe, de obicei, cu o discuție despre istoricul medical și familial, urmată de o examinare vizuală a întregii suprafețe a pielii, nu doar a aluniței care a determinat prezentarea la medic.

Instrumentul principal folosit este dermatoscopul, un dispozitiv optic ce mărește imaginea aluniței și permite vizualizarea unor structuri de sub suprafața pielii, invizibile cu ochiul liber. Această metodă, numită dermatoscopie, poate ajuta medicul să diferențieze o aluniță benignă de una cu aspect suspect, fără a fi nevoie de o procedură invazivă.

Dacă medicul identifică o formațiune cu aspect atipic, poate recomanda o biopsie sau excizia completă a aluniței, cu trimiterea țesutului către examen histopatologic, singura metodă care stabilește cu certitudine dacă o leziune este benignă sau malignă. În anumite situații, medicul poate recomanda fotografierea și monitorizarea în timp a unei alunițe.

Când este necesară îndepărtarea unei alunițe?

Nu toate alunițele trebuie îndepărtate. O aluniță benignă, stabilă și fără simptome poate fi pur și simplu monitorizată.

Din punct de vedere medical, o aluniță se îndepărtează atunci când prezintă caracteristici suspecte la examenul clinic sau dermatoscopic.

Excizia are, în aceste situații, nu doar un rol terapeutic, ci și unul diagnostic: țesutul îndepărtat poate fi trimis la examen histopatologic pentru stabilirea diagnosticului.

De asemenea, se poate recomanda îndepărtarea alunițelor expuse frecvent la traumatisme (de exemplu, situate în zone de frecare cu haine sau accesorii), pentru a preveni iritațiile repetate.

Din motive estetice, alunițele pot fi îndepărtate la cererea pacientului, chiar dacă nu prezintă semne de risc. Decizia rămâne, în acest caz, una personală, discutată cu medicul dermatolog.

Cum poate fi redus riscul de melanom?

Deși nu toate cazurile de melanom pot fi prevenite, câteva măsuri contribuie semnificativ la reducerea riscului:

• utilizarea zilnică a unei creme cu protecție solară (SPF 30 sau mai mare), reaplicată conform recomandărilor, în special după înot sau transpirație;
• evitarea expunerii la soare în intervalul orar cu radiație UV intensă (de obicei 11:00-16:00);
• purtarea de îmbrăcăminte protectoare, pălărie și ochelari de soare;
• evitarea solarului, indiferent de vârstă;
• protecția specială a copiilor, întrucât arsurile solare din copilărie cresc semnificativ riscul pe termen lung.

Protecția solară este importantă atât pentru copii, cât și pentru adulți. Este deosebit de relevantă pentru persoanele care au multe alunițe sau alți factori de risc pentru melanom.

Aceste măsuri nu elimină nevoia de control alunițe periodic, dar reduc expunerea la unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili: radiația ultravioletă.

Cum îți poți monitoriza alunițele?

Autoexaminarea periodică, la aproximativ 2-3 luni, ajută la identificarea din timp a oricărei modificări. Este util să:

• examinezi întregul corp, inclusiv scalpul, spatele, tălpile și spațiile dintre degete, eventual cu ajutorul unei oglinzi sau al unei alte persoane;
• fotografiezi alunițele mai importante, pentru a putea compara aspectul lor în timp;
• acorzi atenție oricărei alunițe noi apărute după vârsta adultă sau oricărei alunițe  existente care „nu mai seamănă” cu celelalte.

Autoexaminarea nu înlocuiește însă controlul de specialitate. Pentru persoanele fără factori de risc, un consult dermatologic anual este, în general, suficient; pentru cele cu risc crescut, medicul poate recomanda controale mai frecvente, la 3-6 luni.

Concluzii

Alunițele fac parte din identitatea pielii noastre, iar majoritatea rămân complet inofensive pe tot parcursul vieții. Important este să le cunoaștem aspectul și să fim atenți la modificările apărute în timp.

O aluniță care crește, își schimbă forma sau culoarea, devine diferită de celelalte, mănâncă, doare sau sângerează merită evaluată de un dermatolog. Aceste simptome nu înseamnă automat melanom, dar justifică un control.

În cazul melanomului, depistarea precoce este esențială. De aceea, combinația dintre protecție solară, autoexaminarea periodică a pielii și controalele dermatologice adaptate riscului individual reprezintă cea mai bună abordare pentru o monitorizare corectă a alunițelor.

Pentru evaluare și recomandări personalizate, poți face programare online sau poți apela numărul de telefon 021 9306.