2025-08-29

Afecțiuni anale frecvente

Autor: Dr. Elena-Bianca Istratie, Medic Specialist Gastroenterolog 

Afecțiunile anale reprezintă o problemă frecventă, dar adesea amânată sau ignorată din cauza disconfortului de a discuta despre ele. Totuși, simptome precum sângerarea, durerea, pruritul sau inflamația pot ascunde condiții care necesită evaluare medicală. De la boala hemoroidală și fisurile anale până la fistulele complicate, aceste afecțiuni pot afecta semnificativ calitatea vieții și necesită un diagnostic corect pentru a evita complicațiile. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament este primul pas către menținerea sănătății zonei anale și prevenirea recurențelor.

Boala hemoroidală

Hemoroizii sunt vene localizate în interiorul sau exteriorul canalului anal. Astfel sunt grupați în hemoroizi interni și externi. Hemoroizii produc simptome când devin congestionați, inflamați, trombozați sau prolabați.

Apariția hemoroizilor simptomatici este rezultatul creșterii presiunii intraabdominale (creștere în greutate, sarcina, tumori abdominale voluminoase, ascită). În plus, hemoroizii sunt iritați la persoanele cu constipație cronică și de sedentarism. Scaune de consistență tare provoacă microfisuri hemoroidale cu sângerare.

La vârstnici, fibrele mușchiului circular care susține hemoroizii, devin hipotone și astfel apare prolapsul hemoroidal. Hemoroizii interni în urma procesului inflamator cresc în dimensiuni. În funcție de dimensiune și localizare în interiorul sau exteriorul canalului anal sunt clasificați în 4 grade:

• gradul I – nu ies în afara canalului anal, dar pot sângera;
• gradul II – pot ieși la scaun, dar se retrag spontan;
• gradul III – ies la scaun și se reduc manual;
• gradul IV – sunt constant în afara canalului anal și sunt ireductibili.

Cele mai frecvente simptome ale bolii hemoroidale sunt sângerarea rectală cu sânge proaspăt roșu, durerea, pruritul sau prolapsul. Din anamneză reies factorii predispozanți; dietă, istoricul de constipație, șezutul prelungit sau ridicarea de greutăți. Hemoroizii devin dureroși numai atunci când se trombozează. Diagnosticul se poate stabili atât clinic prin tușeu rectal cât și prin rectoscopie. Astfel se diferențiază boala hemoroidală de fisuri anale, fistule anale, abcese perianale, boli inflamatorii intestinale, cancer anal.

Tratamentul bolii hemoroidale

1. Tratamentul conservator

Recomandările generale:

• suplimentarea cantității de fibre din dietă (semințe de psyllium și metilceluloză);
• creșterea aportului de lichide;
• evitarea defecației forțate și a statului prelungit pe toaletă;
• exercițiu fizic regulat, menținerea unui tranzit intestinal regulat.

Tratamentul topic – cu unguent sau supozitor ce poate conține corticosteroizi, flebotonice, anestezic local, miorelaxante sau anticoagulant.

2. Proceduri nonchirugicale:

• Ligatură cu benzi elastice – este cel mai popular și eficient tratament, bine tolerată de către pacient cu rată de vindecare de 93%;
• Scleroterapia;
• Diatermia bipolară;
• Coagularea cu infraroșu.

3. Tratamentul chirurgical este o metodă de tratament eficientă fiind indicat în cazul eșecului tratamentului conservator sau a procedurilor nonchirugicale, pentru hemoroizii interni de gr. III și IV, prezența hemoroizilor externi.

Rata de recurență este după intervențiile nonchirurgicale de 10-50% după 5 ani și de 5% după hemoroidectomie.

Fisurile anale

Sunt plesnituri în mucoasa canalului anal dureroase ce sângerează la pasajul scaunului de consistență tare. Peste 40 % dintre fisuri pot croniciza secundar spasmului mușchiului sfincter anal care produce retracția fisurii și îngreunarea vindecării.

Diagnosticul este adeseori clinic, stabilit prin tușeul rectal în timpul căruia pacientul acuză durere importantă. De asemenea fisurile anale pot fi evidențiate în timpul sigmoidoscopiei sau colonoscopiei.

Tratamentul presupune :

• suplimentarea dietei cu fibre – fructe, legume, cereale integrale; hidratarea cu 3 l lichide zilnic; evitarea defecației prelungite sau cu efort;
• Tratament medicamentos- pe baza de creme cu nitroglicerină, anestezic local, nifedipina sau diltiazem;
• Injecții cu toxină botulinică pentru paralizia și relaxarea sfincterului anal;
• Tratamentul chirurgical- sfincterotomia internă laterală ce reduce spasmul și durerea.

Fistulele anale

Fistula anală este o cale dezvoltată anormal între interiorul anusului și pielea din zona perianală. Cea mai frecventă cauză de fistulă anală este abcesul perianal dezvoltat într-o glandă anală infectată. Conținutul abcesului (puroi) trebuie eliminat spre exterior, fenomen care se poate întâmpla spontan sau în urma unui drenaj chirurgical.

Fistulele anale mai pot fi produse de bolile inflamatorii intestinale, bolile cu transmitere sexuală, tuberculoză, hidradenita supurativă, diverticulită. Fistula anală se poate manifestă prin durere anală intensă și pulsatilă, accentuată la defecație, tuse și în poziție așezândă și inflamație perianală . Uneori orificiul extern al fistulei poate fi vizibil în zona perianala prin el producându-se drenajul local al unui lichid urât mirositor, care poate conține puroi, sânge sau materii fecale și febră.

Diagnosticul se poate stabili la anuscopie, rmn de pelvis, ecoendoscopie sau ecografie transrectală. Tratamentul este medicamentos sau chirugical (inserția unui seton, fistulotomia).

Afecțiunile anale pot fi incomode și, uneori, dificil de discutat, însă identificarea lor precoce și alegerea tratamentului adecvat pot preveni complicațiile și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. De la modificări simple ale stilului de viață până la proceduri minim invazive sau intervenții chirurgicale, opțiunile terapeutice sunt variate și adaptate fiecărui caz. Consultul de specialitate rămâne esențial pentru stabilirea unui diagnostic corect și pentru alegerea celui mai bun plan de tratament.

Vă invităm să discutați cu specialiștii noștri în oricare dintre centrele medicale DigestMed Aviației sau DigestMed Militari. De asemenea, aveți posibilitatea să vă programați vizita fie utilizând platforma online, fie apelând la numărul 021 9306.