2024-02-29

Este intoleranța la lactoză o boală

Autor: Dr. Alexandra Vlad, Medic Specialist Gastroenterolog

Răspunsul scurt este „nu”, răspunsul nuanțat este „poate fi!”

Alimentația și sănătatea merg mână în mână, iar intoleranța la lactoză se profilează ca un subiect de interes crescut atât pentru profesioniștii din domeniul medical, cât și pentru publicul larg. Des întâlnită, dar adesea înțeleasă parțial sau învăluită în mituri, această afecțiune digestivă stârnește întrebări și preocupări legate de dieta zilnică, calitatea vieții și managementul pe termen lung.

Răspunsul la întrebarea dacă intoleranța la lactoză este o boală poate varia, oferind o perspectivă nuanțată asupra modului în care această afecțiune impactează diferiți indivizi. Acest articol își propune să dezvăluie esența intoleranței la lactoză explorând simptomele, cauzele, diagnosticul și strategiile de management, într-un efort de a demonta prejudecățile și de a oferi informații valoroase celor care se confruntă cu această provocare.

Ce este cu adevărat intoleranța la lactoză?

Intoleranță la lactoză presupune apariția de simptome precum: durere abdominală, greață, flatulență, borborisme și scaune diareice după ingestia de alimente ce conțin lapte sau derivați ai acestuia. Pacienții recunosc în timp acest tipar și își autoexclud astfel de alimente din dieta zilnică. Totodată, chiar dacă nu întrerup complet consumul acestor alimente, aceste simptome nu duc în timp la pierdere în greutate sau denutriție.

Intoleranța la lactoză este, în fapt, efectul unei activități reduse ale enzimei lactază, enzima responsabilă de descompunerea lactozei, principalul component al laptelui. Practic, intoleranța la lactoză este rezultatul malabsorbției lactozei din cauza deficitului lactazei, aceasta aflându-se în cantități reduse la nivelul intestinului subțire, zona de digestie a laptelui. Această enzimă se află în cantități insuficiente din diferite motive, cele mai multe „naturale”, ca parte a dezvoltării individului din sugar în adult.

În funcție de vârstă și severitatea cu care se manifestă, scăderea lactazei poate fi congenitală (la sugarii născuți la termeni și aici vorbim de o afectare genetică) sau prin absența dezvoltării (la prematuri, din cauza vârstei gestaționale mici).

Medicii specialiști gastroenterologi se întâlnesc însă cu o formă particulară de scădere a lactazei, de obicei primară (nonpersistența lactazei) care apare la adultul tânăr și care constă în pierderea programată genetic a lactazei pe măsură ce individul trece de etapa de sugar și copilăria mică, când alimentația naturală este compusă majoritar din lapte și derivați ai acestuia, în adolescent și tânăr adult, când alimentația are alți compuși majoritari: carne, legume, fructe, carbohidrați din paste.

Această pierdere genetică este mai accentuată la africani și asiatici, mai puțin însă la europeni și nord-americani și asta datorită unei mutații genetice care ne permite să mai păstrăm lactaza peste perioada normală a preșcolarizării. Suntem norocoși, nu?

Tipuri de teste pentru diagnostic

Diagnosticul acestui deficit enzimatic este adesea unul rezultat prin excludere, iar testele necesare pentru măsurarea directă sunt dificil de efectuat, prin lipsa personalului și dispozitivelor specializate sau sunt invazive și anevoioase. Vom aminti câteva teste, printre care:

1. Testul respirator la hidrogen – pacientul este rugat să consume produse pe bază de lapte, ulterior realizându-se măsurători la intervale de timp regulate cu un aparat asemănător etilotestului. Acesta are o serie de limitări în ceea ce privește diagnosticul diferențial față de alte patologii și necesită o pregătire a pacientului în prealabil.
2. Testul bioptic jejunal cu măsurarea activității enzimei – deși este considerat cel mai relevant, este limitat de zona maxim atinsă cu endoscopul care reprezintă prima parte a intestinului subțire, unde activitatea enzimatică poate fi scăzută în mod normal.
3. Testul de toleranță la lactoză – este practic o măsurătoare a glicemiei la intervale prestabilite după administrarea unui produs pe bază de lapte. Este limitat în rezultate, iar pacienții diabetici sunt excluși de la acest test.
4. Testare genetică – foarte scumpă și detectează doar formele primare.

Simptomele sunt cele mai evocatoare în stabilirea diagnosticului, iar acestea, deși nespecifice, se asociază consumului de lapte și preparate din lapte. Printre cele mai frecvente simptome menționăm: durerea de burtă (poziționată de obicei în jurul ombilicului), greață, flatulență, borborismele (senzația de luptă a intestinelor) și uneori scaunele diareice. Trebuie menționat totuși că, uneori, pacientul este asimptomatic și asta din cauza bacteriilor din colon care vor consuma lactoză neprocesată în amonte și o vor folosi în beneficiul lor, cu singurul dezavantaj rezultat fiind flatulență crescută.

Un alt punct cheie al diagnosticului este testul dietei. Evitarea produselor pe bază de lapte rezultă în rezoluția completă a simptomelor într-o săptămână.

Mai există și varianta în care intoleranța la lactoză este rezultatul unei patologii intestinale. Este de subliniat că intoleranța la lactoză este doar un cumul de simptome sau, altfel spus, este rezultatul, nu cauza. Aici intervine medicul gastroenterolog care are rolul de a exclude posibilele patologii subiacente și anume: infecții intestinale, boala celiacă, bolile inflamatorii intestinale sau sindromul de suprapopulare bacteriană intestinală.

Printre simptomele de alarmă, semnale ale unor patologii mai deosebite, amintim: durerea abdominală care s-a accentuat în timp sau care, mai nou, ne deranjează și în timpul nopții, apariția de scaun cu sânge proaspăt sau amestecat cu materiile fecale, scaunul negru, febra și scăderea ponderală involuntară, modificarea de tranzit intestinal. Aceste simptome vor direcționa, cel mai probabil, către recomandarea de analize specifice și amănunțite, dar și la examene imagistice și endoscopice.

Odată ajunși la diagnosticul de intoleranță la lactoză, vom avea în vedere managerierea acesteia prin recomandarea de teste specifice precum nivelul de vitamina D, pacientul adesea excluzând sau limitând mult consumul de lactate și vom putea recomanda o dietă adecvată. Partea bună este că nu trebuie exclus complet consumul de lactate, ci doar limitat la maxim 2 porții medii-mici pe zi, cu sau fără suplimentarea cu Vitamina D, în funcție de rezultatul testului sanguin. Totodată, pacientul trebuie să știe că nu trebuie să se ferească de consumul de pastile cu excipienți pe bază de lactoză, acestea conținând o cantitate mult prea mică pentru a putea crea disconfort.

Ce trebuie să înțelegem din această afecțiune este că ea este inofensivă, controlabilă, iar prezentarea la medic se face odată cu modificarea simptomelor sau pentru înțelegerea dietei și a deficitelor de vitamina D ce pot apărea prin abstinență de la lactate.

Concluzii

Concluzia noastră evidențiază că, deși intoleranța la lactoză poate impune anumite restricții dietetice, ea nu trebuie să limiteze calitatea vieții. Cu o abordare informată și personalizată, inclusiv prin ajustări alimentare și suport adecvat, persoanele afectate pot gestiona eficient simptomele și pot duce o viață activă și împlinită.

Subliniem necesitatea unei comunicări deschise cu echipa medicală pentru a explora cele mai bune strategii de management al intoleranței la lactoză. Prin adoptarea unui plan de acțiune personalizat pe nevoile individuale se poate asigura o bunăstare generală și se poate minimiza impactul acestei afecțiuni asupra vieții de zi cu zi.

Vă invităm să discutați cu un medic în oricare dintre centrele noastre medicale, DigestMed Aviației sau DigestMed Militari. De asemenea, aveți posibilitatea să vă programați vizita fie utilizând platforma noastră online, fie apelând la numărul 021 9306.