2023-10-10

Disfuncțiile glandei tiroide

Autor: Dr. Alina Rusu, Medic Specialist Endocrinolog

Glanda tiroidă este un organ specializat ce face parte din sistemul endocrin. Aceasta este situată în partea din față a gâtului (anterioară) și la baza acestuia, sub proeminența cartilaginoasă, cunoscută ca “mărul lui Adam”. Are formă de fluture, fiind alcătuită din două părți (doi lobi) ce stau de-o parte și de alta a traheei (conductul respirator), uniți printr-un istm (punte de legătură). La unele persoane istmul poate lipsi, glanda tiroidă fiind alcătuită doar din doi lobi separați. 

1. Cum influențează glanda tiroidă funcționarea organismului?

Tiroida, prin hormonii produși, joacă un rol esențial în organism. Hormonii tiroidieni  sunt implicați în reglarea metabolismului bazal (energia de care are nevoie un organism să  funcționeze corect în condiții de repaus), în creștere și dezvoltare. 

Glanda tiroidă are rol în: 

• controlul frecvenței cardiace (bătăile inimii / pulsul);
• în sănătatea osului (în mecanismele care asigură balanța dintre pierdere de os și formare de os nou);
• în digestie;
• în termoreglare;
• în funcționarea sistemului nervos.

 De asemenea, prin hormonii săi, glanda tiroidă este implicată în:

• fertilitate;
• formarea de celule roșii;
• reglarea colesterolului.

2. Simptome comune ale disfuncțiilor tiroidiene și cum se manifestă acestea în corpul tău

Simptomele bolilor tiroidiene, precum și ale altor afecțiuni endocrinologice, adesea se manifestă în contextul unui tablou clinic complex cu multe componente. Cu alte cuvinte, transpirația excesivă nu reprezintă întotdeauna un indicator izolat al hiperfuncției tiroidiene, ci poate fi doar unul dintre mai multe simptome care apar împreună într-un anumit context clinic.

A. Hipertiroidia 

Hipertiroidia (producția în exces a hormonilor tiroidieni)  presupune:

• creșterea ratei metabolice (persoana mănâncă și slăbește);
• transpirații excesive (generalizate: cap, palme, trunchi, membre);
• bătăi rapide ale inimii (tahicardie);
• stări de instabilitate emoțională (persoana se enervează cu ușurință); 
• tranzit intestinal accelerat;
• insomnii;
• tremor general (ca și cum vibrează toți mușchii). 

Aceste simptome apar pe rând, însă relativ în scurtă perioadă de timp și dau o stare de agitație generalizată însoțită de oboseală accentuată, ba chiar epuizare. Prin urmare, o persoană care prezintă o greutate scăzută, dar menține această greutate timp de mai mulți ani, fără să fi slăbit într-un interval scurt de timp, are puține șanse să aibă hipertiroidie. Similar, dacă o persoană transpiră excesiv de-a lungul anilor, dar nu prezintă și celelalte simptome ale hipertiroidiei menționate mai sus, este probabil să nu sufere de această afecțiune. 

Cu toate acestea, dacă observă că experimentează o creștere a nervozității, dificultăți în adormire sau trezire în mijlocul nopții fără a putea adormi din nou, pierdere în greutate fără schimbări semnificative în dieta lor sau senzații de palpitații cardiace intense, ar trebui să ia în considerare consultul unui medic endocrinolog pentru o evaluare detaliată a stării lor de sănătate.

Simptomele nu apar mereu în aceeași ordine și nu toate deodată. Uneori tremorul și bătăile rapide ale inimii creează suficient disconfort încât să fie nevoie de consult de specialitate. 

Hipertiroidia este o afecțiune zgomotoasă cu care nu putem trăi în armonie pe termen lung. Excesul de hormoni tiroidieni generează simptome tot mai neplăcute intensificând oboseala și adăugând agitație psiho-motorie persistentă. Afecțiunile cardiovasculare pot varia de la ușoare la severe, incluzând tahicardie și tulburări de ritm precum fibrilația atrială. Pentru pacienții cu antecedente de boli cardiovasculare, excesul de hormoni tiroidieni poate agrava starea acestora și poate influența negativ răspunsul la tratamentul specific.

Este rar ca un pacient să fie îndrumat rapid către un medic endocrinolog. Uneori poate ajunge în secția de psihiatrie cu simptome precum insomnie severă, tremor generalizat și iritabilitate accentuată datorate lipsei de somn.

B. Hipotiroidie 

Spre deosebire de excesul de hormoni tiroidieni (hipertiroidia), există și insuficiența de hormoni tiroidieni cunoscută sub numele de hipotiroidie, în care glanda tiroidă produce cantități mai reduse. Această disfuncție evoluează mai lent, iar simptomele pot fi confundate cu ale altor afecțiuni, ceea ce poate întârzia consultația la medicul endocrinolog. Reducerea producției de hormoni tiroidieni are un efect în lanț asupra organismului. Ritmul cardiac încetinește (bradicardie), tranzitul intestinal devine mai lent favorizând constipația, pielea devine mai uscată și, în stadii avansate, poate căpăta o nuanță palidă sau ușor portocalie. Părul poate deveni mai subțire, pierde din strălucire și cade în cantități mai mari, iar persoana poate experimenta dificultăți în gândire, mișcare și poate resimți o stare de tristețe.

În cazul hipotiroidiei se pot observa creșteri ușoare ale nivelului de colesterol și prezența unei forme ușoare de anemie care de obicei se ameliorează după începerea tratamentului. Simptomele asociate cu hipotiroidia nu apar simultan și se instalează într-un interval de timp mai lung, adesea în câteva luni, în contrast cu hipertiroidia unde simptomele pot apărea rapid, în săptămâni. Insuficiența de hormoni tiroidieni prezintă provocări speciale pentru câteva categorii de persoane, inclusiv copii, femei gravide și persoane în vârstă.

La copii insuficiența de hormoni tiroidieni poate afecta negativ procesul de creștere și dezvoltarea cognitivă, în timp ce la persoanele în vârstă, care pot avea în general și alte probleme de sănătate, poate accentua afecțiunile cardiovasculare, neurologice, digestive sau metabolice, precum diabetul sau hipercolesterolemia. Hipotiroidia care apare în timpul sarcinii prezintă un risc pentru dezvoltarea fătului, mai ales în primele săptămâni de gestație. Prin urmare, este esențial să monitorizăm funcția tiroidiană a femeilor însărcinate imediat după confirmarea sarcinii, în special dacă acestea au deja diagnosticul de tiroidită autoimună. Verificarea acesteia este simplă și implică inițial două teste de sânge pentru măsurarea nivelului de TSH și FT4. Dacă aceste rezultate sunt anormale, este crucial să consultăm un medic endocrinolog cât mai curând posibil pentru investigații suplimentare și, eventual, să începem tratamentul corespunzător.

3. Importanța diagnosticării și tratamentului precoce

Tratamentul instituit la timp minimizează efectele negative asupra organismului și redă starea de bine pacientului. Hipertiroidia este o boală capricioasă cu evoluție îndelungată și ondulantă, imprevizibilă. În mod tradițional, durata tratamentului este de minim 1-1,5 ani, iar succesul acestuia depinde în mare măsură de evaluările regulate care permit monitorizarea atentă a evoluției bolii și identificarea rapidă a unor eventuale răspunsuri nesatisfăcătoare la terapie.

Tratamentul în hipotiroidie este unul de substituție, adică înlocuim cu hormon de sinteză ceea ce nu mai poate produce glanda tiroidă. Tratamentul, în general, este pe viață, cu excepția hipotiroidiei din sarcină care, de cele mai multe ori, se remite după naștere. Cu tratamentul corespunzător, evoluția bolii este în general favorabilă și nu afectează speranța de viață a pacientului.

4. Factori de risc 

Disfuncțiile tiroidiene pot să se manifeste în orice etapă a vieții, cu predilecție în cazul femeilor, deoarece acestea sunt mai predispuse la afecțiuni tiroidiene.

De asemenea, există o creștere a riscului de a dezvolta o disfuncție tiroidiană în cazul în care avem o rudă de gradul întâi care suferă de o afecțiune tiroidiană. Deficitul de iod a fost cunoscut ca un factor de risc semnificativ pentru apariția hipotiroidiei, dar în zilele noastre, odată cu introducerea iodului în sarea de bucătărie, acest deficit este extrem de rar. Situații de stres intens precum examenele, pierderea unei persoane dragi sau a unui animal de companie, dificultăți financiare, divorțul sau sfârșitul unei relații, separarea părinților de copii, pot perturba funcția tiroidiană, cel mai adesea provocând hipertiroidie prin producția excesivă de hormoni tiroidieni. Fumatul este inamicul organismului, în general, dar glanda tiroidă este deosebit de vulnerabilă la substanțele din fumul de țigară și poate afecta negativ răspunsul la tratamentul pentru disfuncții tiroidiene.

5. Prevenție

Prevenția bolilor tiroidiene implică atât măsuri generale pentru menținerea unei stări de sănătate optime, cât și măsuri specifice. Este esențial să acordăm atenție sănătății noastre psiho-emoționale cerând ajutor specializat atunci când este necesar, de exemplu, de la un psiholog sau psihiatru. Un alt aspect important este odihna, deoarece calitatea somnului și obiceiul de a merge la culcare la ore regulate, în special între 22:00 și 23:00, pot influența sănătatea glandei tiroide.

Prevenția include, de asemenea, efectuarea regulată a analizelor de sânge, inclusiv a bilanțului hormonal tiroidian (TSH, FT4), cel puțin o dată pe an sau conform recomandărilor medicului. În plus, renunțarea la fumat este crucială, deoarece fumatul poate afecta negativ glanda tiroidă, oferind un motiv suplimentar pentru a depăși această dependență.

Concluzii

Bolile tiroidiene sunt afecțiuni cronice care necesită tratament și supraveghere pe termen lung. Prin urmare, este important să căutăm sprijinul unui medic specialist endocrinolog odată cu apariția primelor semne de perturbare a funcției tiroidiene.

Pentru consult de specialitate, monitorizare și recomandări personalizate, faceți o programare la unul dintre specialiștii noștri, în una dintre locațiile centrului medical DigestMed (DigestMed Aviației sau DigestMed Militari), atât prin intermediul platformei online, cât și prin apel telefonic la numărul 021 9306.