Endoscopia digestiva superioara

Endoscopia digestiva este o metoda non-chirurgicala care permite examinarea vizuala a acelor segmente ale tubului digestiv care sunt accesibile prin cele doua orificii naturale de la capetele acestuia: gura si, respectiv, orificiul anal. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul unor tuburi de lungimi variabile, care sunt prevazute la capatul introdus in organism cu o camera similara cu a telefoanelor inteligente, in timp ce la capatul opus exista o serie de dispozitive, care permit medicului sa controleze aparatul, dar si sa actioneze direct asupra regiunii examinate.

Cum se realizeaza o endoscopie digestiva superioara?

Endoscopia digestiva superioara vizualizeaza prima parte a tubului digestiv, si anume esofagul, stomacul si o parte a duodenului, care este primul segment al intestinului subtire. In principiu ea nu urmareste evaluarea gurii si faringelui, care este apanajul medicului ORL-ist.

Aparatul poarta numele de gastroscop si se introduce in gura printr-o piesa speciala, pe care pacientul trebuie sa o prinda intre dinti la inceputul procedurii si care previne muscarea involuntara a aparatului.

Orice proteza dentara mobila va trebui indepartata inainte de investigatie. Reflexul inevitabil de varsatura pe care il produce stimularea portiunii posterioare a gatului poate fi redus prin folosirea unei anestezii locale cu lidocaina spray, in cazul in care pacientul nu este alergic la aceasta substanta.

In momentul examinarii, stomacul nu trebuie sa contina alimente, care, pe de o parte, pot impiedica examinarea completa a mucoasei (invelisul intern al tubului digestiv) dar care, pe de alta parte, pot refula catre gura si pot fi aspirate in caile aeriene, producand o complicatie redutabila, care este pneumonia de aspiratie. Este si motivul pentru care endoscopia digestiva superioara se realizeaza cu pacientul culcat pe partea stanga, pozitie care reduce in parte acest risc.

Tot pentru a preveni aceasta situatie este recomandabil ca sedarea profunda (adormirea pacientului pe timpul investigatiei), care aboleste reflexul de inchidere a cailor aeriene si tusea care elimina substantele straine din arborele respirator sa fie utilizata doar selectiv, pentru procedurile care tin un timp mai indelungat sau pentru cele care genereaza un disconfort mai mare.

Daca se opteaza totusi pentru sedare, pacientul este evaluat inainte de endoscopie de catre un medic anestezist, in cadrul unui consult care stabileste riscurile administrarii substantelor sedative si posibilitatea intubatiei orotraheale (introducerea unui tub de protectie in caile aeriene), in cazul in care aceasta devine necesara.

Exteriorizarea unei sangerari digestive superioare (varsaturi cu sange proaspat sau negricios, partial digerat sau emisia de scaune negre si lucioase ca pacura) reprezinta principala indicatie de endoscopie digestiva superioara de urgenta, in conditii de spitalizare.

In cazul exteriorizarii unei sangerari digestive superioare, rolul endoscopiei nu este doar de a identifica si localiza originea sangerarii, dar si de a permite tratamentul direct al leziunii responsabile, prin diferite metode de hemostaza.

In cazul in care pierderea digestiva de sange nu este evidenta, dar duce in timp la scaderea hemoglobinei si aparitia anemiei, pacientul este investigat initial prin endoscopie digestiva inferioara (colonoscopie) si, daca aceasta nu evidentiaza leziuni cu potential hemoragic la nivelul intestinului gros, i se indica ulterior efectuarea unei endoscopii digestive superioare.

La pacientii cunoscuti cu boala cronica avansata de ficat, endoscopia superioara este indicata pentru evidentierea si masurarea varicelor esofagiene (dilatatii ale venelor din esofag) in vederea instituirii unui tratament care sa reduca riscul rupturii acestora. Acest tratament poate fi unul medicamentos dar si unul endoscopic, printr-o manevra care se numeste ligatura variceala.

Exista o serie intreaga de manevre endoscopice terapeutice, cele mai multe efectuate in conditii de spitalizare:

• indepartarea prin electro-rezectie a leziunilor polipoide (care proemina la suprafata mucoasei) de la nivelul tubului digestiv superior;
• extragerea de corpi straini inghititi;
• montarea de tuburi de nutritie (pentru introducerea alimentelor direct in intestin);
• dilatarea si/sau montarea de proteze care sa mentina deschise zone ingustate din intestin (de ex. prin cicatrici sau tumori).

Tipuri de endoscopie

Endoscopia digestiva superioara uzuala (eso-gastro-duodenoscopia) se realizeaza cu ajutorul gastroscopului, care este un endoscop cu vedere frontala. Ea poate fi diagnostica sau terapeutica.

Pentru accesul in caile bilio-pancreatice, care se deschid in intestin la nivelul papilei duodenale, situate pe peretele medial al celei de-a doua parti a duodenului, se foloseste un endoscop special, cu vedere laterala, care poarta numele de duodenoscop. Capatul acestuia este special construit pentru introducerea in calea biliara sau pancreatica a unor dispozitive speciale. Deoarece vizualizarea cailor bilio-pancreatice in timpul acestei proceduri se face radiologic, dupa introducerea de substanta de contrast, ea poarta numele de colangio-pancreatografie endoscopica retrograda (mai cunoscuta ca ERCP, dupa acronimul din limba engleza).

Un alt tip de endoscopie digestiva superioara este ecoendoscopia. Ecoendoscopul este prevazut la capatul de insertie cu un transductor de ultrasunete, care permite vizualizarea, prin peretele tulbului digestiv, a structurilor situate in vecinatatea acestuia, intr-o maniera similara ecografiei abdominale. Aparatul este de asemenea prevazut cu un dispozitiv care permite punctionarea si obtinerea de biopsii din leziunile astfel identificate sau evacuarea unor colectii de fluid din vecinatatea intestinului.

Beneficiile unei endoscopii digestive superioare

Cel mai evident beneficiu al endoscopiei digestive superioare este posibilitatea vizualizarii in detaliu a mucoasei tubului digestiv superior, care permite stabilirea unui diagnostic precis al cauzei simptomelor investigate. Un alt avantaj este reprezentat de accesul direct la leziuni, care pot fi biopsiate si analizate din punct de vedere microscopic, prin examen histopatologic.

Combinarea endoscopiei cu alte tehnici de imagistica, cum ar fi ultrasonografia (ecografia) sau radiologia (obtinerea de radiografii dupa introducerea pe cale endoscopica a unei substante de contrast in canalele de drenaj ale secretiilor bilio-pancreatice in intestin), poate sa extinda capacitatea de vizualizare a procedurii dincolo de suprafata mucoasei digestive. Pot fi obtinute astfel imagini ale cailor biliare (prin care bila este evacuata din ficat catre intestin), ale celor pancreatice sau chiar ale unor organe solide din vecinatatea intestinului, cum ar fi pancreasul.

Pe langa obtinerea unui diagnostic precis, endoscopia ofera si posibilitatea efectuarii unei mutitudini de interventii terapeutice. Una dintre ele, care poate fi efectuata si in conditii de ambulator (fara internare in spital), este reprezentata de indepartarea unor leziuni neoplazice (tumorale) superficiale, limitate la mucoasa, caz in care rezectia endoscopica poate chiar vindeca pacientul. O alta componenta importanta consta in capacitatea de a interveni pe caile biliare, in special cand acestea sunt obstruate de pietre migrate din colecist sau de tumori. Cele mai multe proceduri endoscopice terapeutice se fac insa in conditii de urgenta, pentru hemoragii digestive superioare sau pentru extractia din tractul digestiv superior de corpi straini inghititi.