2023-06-29

Osteoporoza și bolile digestive

Autor: Dr. Gabriela Anghel, Medic Specialist Endocrinolog 

Osteoporoza este un termen derivat din limba greacă care înseamnă “oase poroase”, reprezentând o afecțiune în care densitatea osoasă scade și fragilitatea oaselor crește. În jurul vârstei de 30 de ani, oamenii ating punctul culminant al calității osoase, deoarece în această perioadă există un echilibru perfect între procesele de formare și resorbția osoasă.

Cu toate acestea, pe măsură ce înaintăm în vârstă, la aproximativ 50 de ani în cazul femeilor și 65 de ani în cel al bărbaților, începe să se observe o pierdere semnificativă de masă osoasă. Acest fenomen semnalează fragilitatea crescută a oaselor.

Potrivit cercetărilor, aproximativ 1 din 5 femei și 1 din 3 bărbați vor experimenta cel puțin o fractură osoasă pe parcursul vieții lor. Aceste fracturi pot avea consecințe serioase asupra calității vieții, afectând mobilitatea, independența și provocând dureri intense.

1. Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o boală subdiagnosticată care slăbește oasele, făcându-le fragile și determinând un risc ridicat de fractură la un traumatism minim sau chiar spontan. Această afecțiune se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor ani și, cel mai adesea, nu este luată în considerare, decât atunci când o cădere sau un impact brusc provoacă ruperea (fractura) unui os.

Deși un os rupt este adesea primul semn al osteoporozei, unele persoane în vârstă dezvoltă postura caracteristică aplecată, semn care indică nevoia unui consult de specialitate pentru diagnosticare corectă. Poziția aplecată a trunchiului înspre față se datorează fracturii sau tasării oaselor coloanei vertebrale, ceea ce face dificilă susținerea greutății corpului.

2. Categorii de risc

Osteoporoza afectează, în principal, femeile aflate la menopauză. Pentru prevenirea și detectarea timpurie a acestei afecțiuni este recomandat un screening regulat. În cazul femeilor fără alți factori de risc, această investigație se efectuează de la vârsta de 65 de ani, adică aproximativ la 15 ani de la momentul menopauzei, când ciclurile menstruale încetează.

Este important să menționăm că pacientele care au suferit intervenții chirurgicale ginecologice și au ovarele intacte nu intră în menopauză imediat după operație, chiar dacă nu mai au menstruație. Aceasta survine atunci când ovarele nu mai produc hormoni în cantități semnificative. De obicei, femeile observă această schimbare prin aparitia bufeurilor. În această perioadă, nivelul hormonal FSH (hormonul foliculostimulant) crește peste 40 UI/mL, în timp ce nivelul de estradiol este practic nedetectabil.

Deși osteoporoza afectează preponderent femeile, bărbații se pot confrunta cu această boală, de asemenea.

3. Bolile digestive și asocierea cu osteoporoza

Printre cauzele secundare ale osteoporozei, regasim afecțiuni ale sistemului digestiv. Iată câteva exemple importante:

– boli inflamatorii intestinale – boala Crohn și colita ulcerativă sunt boli inflamatorii intestinale de cauza autoimuna, ce se diferențiaza prin zona de tub digestiv afectată, tipul de leziuni  și tratament. Bolile inflamatorii intestinale au risc crescut de osteoporoză, în principal din cauza deficitelor de calciu și vitamine liposolubile (vitamina D, vitamina K). In plus, tratamentul cu glucocorticoizi folosit în tratarea bolilor inflamatorii intestinale, va scădea suplimentar calitatea osului. Alți factori de risc includ: malnutriția și subponderea (greutate prea mică pentru înălțimea pacientului).

– alcoolismul – consumul excesiv de alcool pe termen lung poate conduce la osteoporoză. Alcoolul interferează cu metabolismul calciului și al vitaminei D, determinând o scădere a densității osoase.

– boli hepatice cronice – ciroza hepatică și alte hepatite cronice (cu virus B, C sau de cauza autoimuna) în care apare colestaza cu bilirubina de peste 3 ori valoarea normală, sunt însoțite de scăderea masei osoase și de reducerea nivelului vitaminelor liposolubile, afectând densitatea osului.

– transplant hepatic – pacienții care au suferit un transplant hepatic pot prezenta un risc crescut de osteoporoză din cauza terapiei imunosupresoare utilizate. 

– sindroame de malabsorbție și maldigestie – boala celiacă sau intoleranța la gluten (proteina din grâu) se asociază cu densitate minerală osoasă scăzută pe fondul malabsorbției vitaminei D și a calciului seric. Uneori, osteoporoza este singurul indiciu al diagnosticului de boală celiacă! Riscul de a avea osteoporoză este scăzut la pacienții diagnosticați  în adolescență care urmează dieta fără gluten. Menționăm și asocierea de intoleranță la lactoză, ceea ce duce la agravarea deficitului de calciu.

4. Mecanismele fiziopatologice implicate

A) Rolul inflamației cronice în declanșarea osteoporozei în bolile digestive 

Inflamația cronică, cu creșterea interleukinelor IL-1, IL-6 și TNF alfa, determină degradarea osului și este motivul principal de reducere a masei osoase. Osul este un organ viu, care permanent se formează și se resoarbe, motiv pentru care aportul de calciu și vitamina D3 este foarte important. Inflamația cronică dereglează metabolismul sistemului osos, cu scăderea formării osoase și creșterea resorbției acesteia. 

B) Malabsorbția nutrienților și impactul asupra metabolismului osos

În cazul malabsorbției nutrienților, deficitul de calciu și vitamina D poate contribui la dezvoltarea și progresia osteoporozei. Lipsa acestor nutrienți esențiali afectează echilibrul dintre resorbția osoasă (degradarea oaselor) și formarea osoasă. Ca rezultat, oasele devin fragile și predispuse la fracturi.

C) Dezechilibrele hormonale și legătura cu osteoporoza

Flora bacteriană distrusă de antibiotice sau dezechilibrul hormonal din bolile inflamatorii intestinale duc la scăderea nivelului vitaminei K, necesara sintezei osteocalcinei (hormon sintetizat de celulele formatoare de os). În ciroza hepatică este implicat și deficitul de IGF1, dar și scăderea hidroxilării vitaminei D sintetizată în piele sau ingerată, cu scăderea depozitelor de 25 OH vitamina D din ficat.

5. Diagnosticul osteoporozei în bolile digestive

Diagnosticul osteoporozei în bolile digestive implică evaluarea riscului de fractură și evaluarea densității minerale osoase (DMO). Pentru persoanele cu boli digestive, cum ar fi boala Crohn, colita ulcerativă sau sindromul de intestin scurt, există anumite aspecte specifice care trebuie luate în considerare în procesul de diagnostic, precum: densitometria osoasă DXA, istoricul medical, analize de sange, evaluarea factorilor de risc.

Testul de diagnostic în osteoporoză  DXA se recomandă pentru:

– pacienții cu istoric de fracturi vertebrale;

– femeile la post-menopauză;

– bărbații cu vârsta peste 50 ani cu bolile digestive menționate;

– pacienții tratați cu glucocorticoizi timp îndelungat (minim 3 luni de Predinson 7,5 mg/zi sau echivalentul acestei doze);

– pacienții cu hipogonadism (testosteron seric scăzut la bărbați, femeile la postmenopauză).

DXA se repetă la 2-3 ani dacă rezultatele sunt normale. Când rezultatele sunt anormale, medicul endocrinolog stabilește intervalul de monitorizare.

6. Prevenirea și managementul osteoporozei în bolile digestive

Pentru a maximiza sănătatea osoasă, este recomandat să asigurăm un aport adecvat de calciu și vitamina D3 încă din perioada adolescenței. De asemenea, efortul fizic este încurajat, deoarece sistemul musculo-scheletic funcționează într-o interdependență strânsă cu oasele și mușchii susținându-se reciproc.

Fracturile de fragilitate reprezintă fracturi care apar fără un traumatism semnificativ sau chiar în urma unui traumatism minor, cum ar fi o cădere de la același nivel (adică o căzătură din picioare). Pentru a preveni astfel de fracturi, este important să evităm căderile prin eliminarea potențialelor obstacole în casă (cum ar fi covorașele din baie), menținerea unei iluminări adecvate pe timpul nopții (se recomandă utilizarea luminilor de veghe), evitarea ridicării bruște din pat pentru a preveni amețelile și tulburările de echilibru, precum și corectarea oricăror probleme de vedere. Atunci când ridicăm obiecte de la sol, coloana vertebrală este vulnerabilă și este recomandat să ne aplecăm ghemuit, evitând astfel exercitarea unei presiuni excesive asupra coloanei vertebrale.

Alte recomandări pentru menținerea sănătății osoase includ: oprirea fumatului, evitarea consumului excesiv de alcool și suplimentarea cu vitamina D3 și calciu conform indicațiilor specialiștilor. Este important de știut că organismul are nevoie de vitamina D pe tot parcursul vieții, iar maximul de densitate osoasă este atins la aproximativ 30 de ani. Se promovează, de asemenea, exercițiul fizic în limitele de toleranță ale fiecărei persoane.

Concluzii 

Osteoporoza este o afecțiune comună care poate avea un impact semnificativ asupra sănătății oaselor. Aceasta afectează densitatea și rezistența oaselor, crescând riscul de fracturi. Cu toate acestea, există măsuri pe care le puteți lua pentru a preveni și gestiona această boală, asigurându-vă astfel că vă mențineți oasele puternice și sănătoase.

Dacă aveți factori de risc și sunteți îngrijorat cu privire la osteoporoză, apelați la un medic specialist care să vă îndrume către efectuarea unor investigații amănunțite. 

Pentru un consult de specialitate, vă recomandăm să efectuați o programare la una dintre locațiile centrului medical DigestMed (DigestMed Aviației sau DigestMed Militari) pentru a primi diagnosticul corect și o schemă de tratament adecvată stadiului bolii. Puteți efectua programarea prin intermediul platformei online sau prin apel telefonic la numărul 021 9306.