2025-09-30

Manifestări digestive în bolile endocrinologice

Autor: Dr. Aurelia Chiricuță, Medic Specialist Gastroenterolog  

Gastroenterologia este o specialitate medicală vastă, cu simptome uneori vagi ce pot intra ușor în diagnosticul diferențial a multiple boli. Aceste simptome nespecifice trebuie corelate cu istoricul comorbidităților pacientului, subliniind importanța abordării integrative a bolnavului. Există manifestări digestive care nu semnifică întotdeauna o patologie gastroenterologică, ci pot fi expresia a multiple boli din sfere precum cardiologia (insuficientă cardiacă avansată cu simptome digestive cauzate de stază intestinală și hepatică), reumatologia (boli precum sclerodermia, lupusul eritematos sistemic etc.), neurologia (disfagia secundară patologiilor unor nervi cranieni, accidentelor vasculare cerebrale, migrenă abdominală, constipația/ disfagia în boala Parkinson etc.), anumite boli genetice (porfiriile, boala mediteraneană familială, angioedemul ereditar) sau boli endocrinologice. În articolul de față vom vorbi despre complicațiile digestive ale bolilor endocrinologice.

Diabetul zaharat este cea mai frecventă boală endocrinologică ce produce complicații pluriorganice prin afectarea vaselor de sânge mici și mari, a nervilor și prin consecințele hiperglicemiei cronice. Cele mai frecvente manifestări digestive sunt tulburările de tranzit (diaree cronică, nocturnă de obicei sau constipație), gastropareza diabetică, pirozisul, disfagia și incontinența fecală. Prevalența diareei este de circa 5%, iar cea a constipației de 25 %.

Gastropareza diabetică este de obicei o consecință a bolii de lungă durată, insuficient controlată și se manifestă prin greață, vărsături alimentare, plenitudine postprandială și sațietate precoce. Diagnosticul de certitudine se pune prin scintigrafia de golire gastrică.

La nivel hepatobiliar diabetul zaharat se asociază extrem de frecvent cu ficatul gras-prevalența globală este de circa 55,5%, cea mai mare rată fiind în Europa, de 68% și cu un risc mai mare de litiază biliară.

Sunt importante de menționat și efectele adverse gastrointestinale ale medicamentelor folosite în diabetul zaharat. Metforminul produce diaree și greață. Agoniștii de receptori GLP 1 (semaglutid, dulaglutid, liraglutid) acționează, printre altele, prin scăderea golirii gastrice și creșterea senzației de sațietate prin acțiune la nivel cerebral. Pot provoca greață, vărsături și diaree, efecte dependente de doza folosită.

Acromegalia este o boală caracterizată printr-o producție excesivă de hormon de creștere (GH) de către glanda hipofiză. Cauza principală este reprezentată de o tumoră hipofizară secretantă de GH. Persoanele cu acromegalie au risc crescut de dezvoltare a polipilor colonici multipli, de aceea se recomandă colonoscopie de screening la momentul diagnosticului la această categorie de pacienți. Există de asemenea o prevalență crescută a diverticulozei colonice.

Hipertiroidismul este o afecțiune caracterizată printr-un exces de hormoni tiroidieni circulanți care se manifestă la nivelul mai multor sisteme din corp: puls crescut, palpitații, agitație psihomotorie, tremor, hipersudorație. Pacienții prezintă apetit crescut, însă cu scădere ponderală asociată din cauza statusului catabolic. Tulburarea de tranzit intestinal cu diaree și, mai rar, steatoree, poate fi prezentă. Uneori apar tulburarea la înghițit-disfagia-din cauza gușii, dureri abdominale sau vărsături. Hipertiroidismul se asociază cu modificări ale probelor hepatice-creșteri de transaminaze, de fosfatază alcalină și de bilirubină, ce se remit după tratament specific. Tratamentul cu propiltiouracil poate da hepatotoxicitate, de asemenea. Bolile autoimune tiroidiene care pot cauza hipo- sau hipertiroidism (tiroidita Hashimoto, boala Graves) se pot asocia cu gastrita autoimună, boala celiaca, bolile inflamatorii intestinale sau hepatita autoimună.

Hipotiroidismul apare ca o manifestare a deficitului de hormoni tiroidieni, cel mai adesea fiind cauzat de tiroidita Hashimoto. Este asociat cu motilitate scăzută a tractului digestiv. Simptomele gastrointestinale frecvente sunt constipația, arsurile retrosternale, anorexia și creșterea ponderală. Uneori poate apărea ascită, care reprezintă o acumulare anormală de lichid în cavitatea peritoneală. Există de asemenea o asociere clară cu boala ficatului gras asociat disfuncției metabolice.

Hiperparatiroidismul este o boală în care glandele paratiroide secretă în exces hormon paratiroidian (PTH). Glandele paratirode sunt localizate posterior de glanda tiroidă și au rolul de a regla metabolismul calciului și al fosforului în corp. În caz de nivel crescut al PTH în sânge apare hipercalcemia, care duce la o scădere generală a motilității tubului digestiv, manifestată prin greață, vărsături, pirozis, constipație și uneori ileus (o paralizie a mușchilor intestinului), la un risc mai mare de ulcere gastroduodenale din cauza hipersecreției de suc gastric și la un risc mai mare de pancreatită. Este important de menționat faptul că există unele tumori maligne ce produc un hormon asemănător PTH care provoacă simptomele maisus amintite, simptome ce dispar după tratarea cancerului (hipercalcemie paraneoplazică).

Hipoparatiroidismul este caracterizat printr-un deficit de hormon paratiroidian, ce conduce la niveluri scăzute de Calciu în sânge. Principala manifestare digestivă este steatoreea-scaune gălbui, urât mirositoare, ce conțin exces de grăsimi. Aceasta apare din cauza unei insuficiente stimulări a secrețiilor biliară și pancreatică în momentul digestiei în context de hipocalcemie.

Insuficiența suprarenaliană cronică (care poate fi primară-o afecțiune directă a glandelor suprarenale sau centrală-o afecțiune a hipofizei/ a hipotalamusului) este o patologie caracterizată prin dereglarea funcției glandelor suprarenale de sinteză a hormonilor specifici, în special cortizol și aldosteron. Simptomele digestive sunt nespecifice și includ greață, vărsături, dureri abdominale vagi, tulburare de tranzit (diaree sau constipație) și se pot asocia cu astenie marcată, scădere ponderală, mialgii, artralgii, hiperpigmentare cutanată, hipotensiune sau tulburări psihiatrice. Este necesar un grad ridicat de suspiciune clinică pentru diagnosticul acestei afecțiuni care, lăsată netratată, poate culmina cu criză addisoniană, o complicație amenințătoare de viață manifestată prin stare de șoc cu deshidratare severă și tulburări elecrolitice grave.

Tulburările digestive nu apar întotdeauna din cauze strict gastroenterologice, iar acest lucru devine evident atunci când privim legătura strânsă dintre sistemul digestiv și sistemul endocrin. Dezechilibrele hormonale, fie că vorbim despre tiroidă, pancreas, paratiroide sau glandele suprarenale, pot influența profund funcționarea tractului digestiv și pot genera simptome greu de încadrat fără o abordare multidisciplinară.

De aceea, este esențial ca evaluarea pacientului cu tulburări digestive recurente sau atipice să țină cont de contextul endocrinologic. În lipsa unui diagnostic corect, există riscul de tratamente ineficiente, complicații sau întârzierea abordării unei patologii sistemice.

Medicina modernă nu mai tratează doar simptomele izolate, ci pacientul, în întregul său, iar colaborarea dintre specialități, precum gastroenterologia și endocrinologia, poate face diferența în calitatea vieții și în prevenirea evoluției unor boli cronice.

Vă invităm să discutați cu specialiștii noștri în oricare dintre centrele medicale DigestMed Aviației sau DigestMed Militari. De asemenea, aveți posibilitatea să vă programați vizita fie utilizând platforma online, fie apelând la numărul 021 9306.

Referințe

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK553219/
2. Lysy J, Israeli E, Goldin E. The prevalence of chronic diarrhea among diabetic patients. The American journal of gastroenterology 1999; 94:2165-2170
3. Zobair M. Younossi, Pegah Golabi, Leyla de Avila, et al. The global epidemiology of NAFLD and NASH in patients with type 2 diabetes: A systematic review and meta-analysis. 2019, Journal of Hepatology, Volume 71, Issue 4