Endocrinologie – cand ai nevoie de un consult de specialitate?

Articol scris de Dr. Alina Rusu, Medic Specialist Endocrinologie

Calitatea vietii noastre este influentata de o multitudine de factori – intre acestia, un aspect esential il reprezinta bunul mers al corpului nostru si al tuturor functiilor lui. 

In endocrinologie, pentru a stabili diagnosticul de certitudine sau pentru a obtine cat mai multe informatii despre o anumita patologie si pentru a urmari in timp evolutia acestora ne bazam foarte mult pe investigatiile imagistice (ecografia, examenul RMN sau CT, scintigrafia sau examenul osteodensitometric “dexa“), pe analizele generale de sange si urina cat si pe testarile genetice.

Sistemul endocrin si sistemul nervos 

Ca sa intelegem mai bine cum “functionam” fiecare dintre noi, medicina a impartit corpul uman in sisteme (ex: sistemul digestiv, sistemul respirator) si organe (ex: plamani, inima). 

Toate aceste sisteme si organe isi fac treaba in mod constiincios, ca niste buni executanti, dar cine este la “comanda” organismului nostru, cine coordoneaza comunicarea si integrarea tuturor schimburilor de informatii? Cine se asigura nu doar ca fiecare sistem si organ functioneaza corespunzator, ci ca o fac in stransa legatura cu functionarea celorlalte sisteme si organe?

Avem, de fapt, doi “sefi”, care functioneaza atat independent, cat si in stransa legatura unul cu celalalt: sistemul endocrin si sistemul nervos. 

Sistemul nervos dirijeaza reactiile pe care trebuie sa le avem rapid, si o face prin transmiterea mesajelor sub forma electrica: impulsuri nervoase – care au o viteza mare, iar informatia pe care o transmit este un “ordin” pentru celule.

Sistemul endocrin se ocupa de reactiile pentru care avem mai mult timp la dispozitie (crestere, reproducere, metabolism) prin intermediul mesajelor transmise pe cale chimica: hormonii. 

Ce este sistemul endocrin ?

Sistemul endocrin este, in esenta, un complex mesager chimic, cu doua componente: pe de o parte, o retea de glande – organe specializate – cu secretie endocrina; pe de alta, hormonii produsi de aceste glande. 

Unele dintre glandele care produc hormoni se afla localizate in creier, iar altele in diverse parti ale corpului. Fiecare din aceste glande este inconjurata de o retea de vase de sange, de unde isi extrage “ingredientele” ca sa produca hormoni. 

Hormonii si glandele endocrine

Hormonii sunt substante chimice mesager, produse si secretate in sange de catre organe specializate, respectiv glandele endocrine. Prin sange, hormonii “calatoresc” catre tesuturi si organe-tinta unde isi vor exercita actiunea. Hormonii recunosc tesutul unde e nevoie sa actioneze prin intalnirea cu receptorul specific prezent la nivelul celulelor organelor tinta. 

Astfel, sistemul endocrin are nevoie de 3 structuri pentru a-si exercita functiile reglatoare: glande, hormoni si receptori hormonali.

Glandele endocrine sunt definite ca structuri glandulare fara ducte (canale) care isi elibereaza hormonii produsi (secretati) in spatiul extracelular de unde ajung in sange.

Principalele glande endocrine sunt: 

  • glanda hipofiza (sau pituitara);
  • glanda tiroida;
  • insulele pancreatice;
  • glandele paratiroide;
  • glandele suprarenale;
  • ovarele si testiculii. 

Este stiut insa faptul ca hormonii pot fi secretati si de alte organe, cum ar fi: 

  • inima (secreta peptidul natriuretic);
  • tesutul adipos (secreta leptina si adiponectina);
  • rinichii (renina si eritropoietina);
  • tractul intestinal (incretina si colecistokinina).

Bolile Endocrine

Bolile endocrine pot fi incadrate in doua mari categorii:

  1. Productie exagerata sau insuficienta de hormoni ceea ce conduce la asa-numitul “dezechilibru hormonal“.
  2. Anomalii structurale ale glandelor endocrine, respectiv dezvoltarea de tumori (solide = noduli sau lichidiene = chisturi) care pot sau nu influenta secretia hormonala.

Cauze si factori de risc in endocrinologie

Bolile endocrinologice pot aparea spontan, fara o cauza aparenta, in general prin alterarea “comunicarii“ dintre sistemul hipotalamo-hipofizar (am putea sa il numim “centrul de comanda“) si restul glandelor cu secretie endocrina.

Bolile endocrine se pot dezvolta la orice varsta (cu unele ne nastem – de ex. hipotiroidismul congenital), insa exista anumite predominante in functie de glanda afectata. 

Factori de risc pentru aparitia bolilor endocrinologice includ:

  • Sexul (de exemplu, bolile tiroidiene – inclusiv boala autoimuna tiroidiana, se intalnesc mult mai frecvent la femei).
  • Genetica (daca avem un membru al familiei cu o boala autoimuna endocrina avem un risc mai mare de a dezvolta aceeasi boala sau acelasi grup de boli autoimune).
  • Lipsa iodului din alimentatie – cauza mult mai frecventa de boli tiroidiene in trecut, insa care a fost aproape eradicata in prezent dupa introducerea iodului in sarea de consum.
  • Infectii.
  • Traumatisme ce implica glandele endocrine (cel mai adesea – afectarea glandei hipofize dupa un traumatism cranio-cerebral).
  • Aparitia de tumori (benige sau maligne).

Simptomele principale ale bolilor endocrine si cand sa ne adresam unui medic endocrinolog

Simptomele bolilor endocrine sunt, in marea majoritate, nespecifice (generale) cum ar fi :

  • cresterea sau scaderea brusca in greutate;
  • tulburari ale ciclului menstrual (ex. absenta acestuia);
  • intoleranta la frig sau la caldura;
  • modificari de tranzit intestinal (tranzit incetinit sau accelerat);
  • tulburari psihice (ex. anxietate, iritabilitate);
  • tulburari de dinamica sexuala (ex. disfunctia erectila);
  • insomnii;
  • manifestari dermatologice (acnee recent si brusc instalata, vergeturi, piele uscata);
  • caderea excesiva a parului sau aparitia de fire de par la femeie in zone specifice distributiei pilozitatii la barbat (pe fata, respectiv in barba sau in jurul mameloanelor, intre sani, pe fese, de la ombilic spre zona pubiana);
  • manifestari cardiologice: batai rapide (tahicardie) sau neregulate (aritmie) ale inimii, hipertensiune arteriala aparuta la o persoana tanara;
  • sete excesiva ce duce la un aport de lichide exagerat (peste 3 litri de lichide pe zi);
  • tulburari de vedere;
  • tulburari de crestere (copii care au o viteza de crestere inferioara copiilor de aceeasi varsta si sex sau o viteza de crestere exagerata).

Ce analize se fac la endocrinologie? 

Dozarile hormonale se efectueaza in functie de glanda presupus afectata. De asemeni, in endocriologie, dozarile hormonale necesita respectarea unor conditii:

  • se pot efectua “ bazal “ adica in general, in orice dimineata;
  • respectarea unor anumite ore de recoltare – hormonii au secretie variabila pe parcursul zilei, de cele mai multe ori cu o secretie maxima si una minima intr-un anumit interval de timp;
  • prin teste de stimulare sau inhibitie – atunci cand administram o substanta chimica (de cele mai multe ori un alt hormon) pentru a evalua raspunsul glandei vizate la acea substanta;
  • respectarea unui anumit interval de zile – spre exemplu inceputul ciclului menstrual sau finele ciclului menstrual.

Hormonii se pot doza atat in sange cat si in urina.

Pentru a evalua functia tiroidiana avem nevoie, in principal, de TSH si ft4 . Anticorpii antitiroidieni (AAT-TPO si AAT-TG) ii dozam atunci cand suspicionam o afectare autoimuna a glandei tiroidiene.  In cazuri specifice este nevoie de dozarea marker-ilor tumorali: calcitonina, tiroglobulina, antigenul carcinoembrionar – acestia nu pun insa, doar prin prezenta lor, diagnosticul de certitudine de cancer. 

Pentru afectarea functiei ovariene sau testiculare putem doza, asa cum am amintit, respectand anumite conditii, testosteronul, estradiolul, prolactina, FSH, LH. in general, hormonii care incep cu litere mari sunt hormoni secretati de hipofiza si sunt prescurtari folosite international (de ex: FSH = hormonul foliculo-stimulant sau LH = hormonul luteinizant, PRL – prolactina).

In evaluarea glandelor suprarenale putem doza: cortizolul (bazal si in conditii de stimulare sau inhibitie), ACTH-ul, aldosteronul, catecolaminele.

In tulburari de crestere dozam: IGF1 (insulin growth factor 1), GH (hormonul de crestere – in conditii de inhibitie sau stimulare, in functie de patologia suspicionata), vitamina D.

Acestea sunt doar cateva exemple de dozari hormonale efectuate in endocrinologie, insa ele sunt mult mai multe – unele complexe, necesitand intotdeauna consultarea unui endocrinolog pentru recomandari avizate si tintite pe patologia suspicionata.

De ce sa alegi DigestMed pentru un consult endocrinologic ?

Atunci cand banuiti sau stiti ca aveti nevoie de un consult endocrinologic, e important sa luati in considerare cateva aspecte care pot contribui atat la calitatea actului medical, cat si la gradul dvs de satisfactie: 

  • nivelul de specializare al medicilor/clinicii;
  • calitatea echipamentelor si investitiilor in tehnologie;
  • angajamentul fata de satisfactia pacientilor. 

DigestMed este o clinica specializata in tratarea bolilor sistemului digestiv – ale carui functionare si afectiuni se afla in stransa legatura cu functionarea si afectiunile sistemului endocrin. 

Echipa multidisciplinara de care DigestMed dispune permite diagnosticarea si tratarea diverselor afectiuni endocrine intr-o maniera holistica, si nu in ultimul rand, respectul si grija pe care le purtam fiecarui pacient, in toate etapele interactiunii cu DigestMed, reprezinta una din valorile noastre de baza. 

Articole Similare