Cum tratăm corect “pietrele la fiere”?

Autor: Dr. Monica Stana, Medic specialist gastroenterolog

Explorând complexitățile sistemului digestiv, întâlnim frecvent afecțiunile vezicii biliare, iar litiaza biliară se distinge prin prevalența sa crescută. Această condiție, caracterizată prin formarea de calculi biliari sau “pietre la fiere”, reprezintă un punct de interes major în gastroenterologie datorită impactului semnificativ asupra calității vieții pacienților. Abordarea articolelor medicale privind acest subiect nu numai că își propune să pună accent pe aspectele fiziopatologice și clinice ale bolii, ci și să sublinieze importanța recunoașterii timpurii și a managementului adecvat al simptomelor.

Colecistul sau vezicula biliară este un organ situat sub ficat, cu rol în depozitarea sucului biliar secretat de celulele hepatice între mese. Sucul biliar sau bila are funcția principală de a digera grăsimile alimentare și de a ajuta la absorbția vitaminelor liposolubile. După ingestia alimentelor, creierul comandă colecistului să se contracte și să elimine prin canalul coledoc în tubul digestiv bila necesară digestiei.

Cea mai frecventă afecțiune a veziculei biliare este litiaza biliară, caracterizată prin prezența calculilor în colecist sau în calea biliară principală (canalul coledoc).

Calculii biliari, denumiți popular “pietre la fiere”, sunt depuneri de material solidificat format dintr-un amestec de colesterol, săruri de calciu din bilirubinat sau palmitat, proteine și mucină în diferite proporții. Sunt 3 tipuri de calculi în funcție de materialul predominant: de colesterol (75%), pigmentari negri (20%) și pigmentari maro (5%).

Factorii de risc care predispun la formarea calculilor biliari sunt:

  • Sexul feminin;
  • Vârsta peste 40 ani;
  • Predispoziția genetică (persoanele care au în familie rude cu litiază biliară);
  • Sarcina;
  • Diabetul zaharat, ciroza hepatică, boala Crohn și rezectiile ileale, anemia hemolitică (patologii în care se distrug celulele roșii ale sângelui);
  • Dislipidemia;
  • Obezitatea, sedentarismul;
  • Scăderea bruscă în greutate – diete exagerat restrictive cu consum < 800 kcal pe zi, după intervenții bariatrice: gastric sleeve, bypass gastric;
  • Medicamente: care scad lipidele în sânge (fenofibrat, bezafibrat, ezetimib), ceftriaxonă, analogi de somatostatină (octreotid), terapii hormonale cu estrogeni, contraceptive orale.

Factori protectori care împiedică formarea calculilor biliari:

  • Vitamina C;
  • Dietă bogată în proteine vegetale, grăsimi mono și polinesaturate, nuci;
  • Cafeaua;
  • Mișcarea, sportul efectuat în mod regulat;
  • Acidul ursodeoxicolic (ursofalk) administrat postoperator pacienților cu gastric sleeve sau bypass gastric pe o perioadă limitată.

O mare parte din pacienți rămân asimptomatici mult timp, uneori toată viața, descoperirea fiind întâmplătoare la o ecografie abdominală. Managementul depinde de simptomele pacientului, de imaginile descoperite ecografic și de apariția complicațiilor.

Când litiaza devine simptomatică și apare colica biliară, principalul simptom este durerea de la nivelul epigastrului sau hipocondrului drept, de intensitate mare, cu iradiere în spate sau în umărul drept, care nu cedează ușor la analgezicele obișnuite. Apare de obicei imediat după mese bogate în grăsimi, durează cel puțin 10-15 minute și poate fi însoțită de alte simptome cum ar fi greață sau vărsături.

Ca orice patologie și aceasta are complicațiile ei, unele destul de grave, cum ar fi:

  • Colecistită acută (inflamația veziculei biliare);
  • Pancreatită acută (inflamația pancreasului);
  • Colangită acută (inflamația ductelor biliare);
  • Cancer al vezicii biliare.

În aceste cazuri durerea este intensă, cu durată prelungită de peste 4-6 ore, însoțită de vărsături, febră, frison, îngălbenirea pielii (icter sclero-tegumentar), simptome ce determină pacientul să se prezinte la spital.

Investigația de elecție pentru litiază biliară este ecografia abdominală care pune în evidență cu ușurință calculii de la nivelul veziculei biliare. Pentru calculii migrați în calea biliară principală, ecografia nu este întotdeauna suficientă, putând fi necesare alte investigații imagistice cum ar fi:

  • Tomografie Computerizată (CT);
  • MRCP (colangio-RMN) – un RMN special care examinează căile biliare în amănunt;
  • Ecoendoscopie (combină endoscopia cu ecografia și este realizată cu un endoscop ce are atașat în vârf un transductor ecografic) – imaginile obținute sunt mai clare și mai detaliate decât la o ecografie clasică;
  • ERCP – metodă endoscopică folosită atât pentru diagnosticul litiazei din canalul biliar principal, cât și pentru tratament, realizând extracția calculilor cu ajutorul unui endoscop special.

Tratamentul chirurgical

Este indicat pacienților simptomatici, însă există totuși anumite situații în care riscul de a dezvolta neoplasm al veziculei biliare este mare, iar colecistectomia devine necesară chiar și în absența simptomelor:

  • Anomalii de drenaj al ductului pancreatic (când ductul pancreatic se deschide în canalul biliar principal);
  • Veziculă biliară de porțelan;
  • Polipi ai peretelui veziculei biliare;
  • Calculi de mari dimensiuni (>3 cm).

Tratamentul medicamentos

Acesta este util doar în cazul calculilor de colesterol sau preventiv postoperator după gastric sleeve și bypass gastric (acid ursodeoxicolic). Trebuie urmat cel puțin 6 luni, cu monitorizare ecografică a eficacității, iar riscul de reapariție al calculilor după întreruperea lui este ridicat, dacă factorii favorizanți persistă.

Tratamentul curativ rămâne cel chirurgical prin care se exclude colecistul. Intervenția chirurgicală se numește colecistectomie și se poate realiza laparoscopic pentru cazurile necomplicate, cu incizii minime și recuperare rapidă sau clasic pentru cazurile complicate.

În cazul pacienților asimptomatici (nu prezintă simptome specifice), care nu se încadrează în categoria celor cu risc crescut de a dezvolta neoplasm al veziculei biliare, colecistectomia nu este recomandată deoarece riscul de a dezvolta complicații postoperatorii este mai mare.

Complicațiile medicale frecvente ce pot apărea după colecistectomie pot fi:

  • Refluxul biliar – pacientul simte gust amar frecvent;
  • Diaree biliară – bila în exces deversată în intestine are efect iritativ și accelerează tranzitul;
  • Sindrom postcolecistectomie – greață, vărsături, balonare, durere abdominală.

Există anumite studii care au arătat asocierea între colecistectomie și apariția neoplasmului de colon drept, de intestin subțire și esofagian prin modificarea circuitului lichidului biliar și acțiunea acizilor biliari asupra mucoaselor. Pacienții care fac colecistectomie fără indicații clare, doar pentru simpla prezență a pietrelor, fără să aibe simptome, pot avea repercusiuni nefavorabile pe termen lung. Efectuarea anuală a unei ecografii abdominale alături de analize de sânge uzuale, este suficientă pentru a monitoriza evoluția litiazei și pentru a stabili dacă este oportună colecistectomia.

În concluzie, este esențial să recunoaștem că, deși litiaza biliară poate fi o condiție cu un curs clinic adesea asimptomatic, neglijarea simptomelor și întârzierea tratamentului pot conduce la complicații severe. Prin urmare, accentul pe educație pentru sănătate, recunoașterea simptomelor și accesul la îngrijire medicală specializată sunt esențiale în prevenirea evoluției nefavorabile a acestei afecțiuni. Eforturile continue în cercetare și educație medicală vor contribui la îmbunătățirea strategiilor de diagnosticare și tratament, deschizând calea către o abordare mai eficientă și personalizată a îngrijirii pacienților cu litiază biliară.

Vă invităm să discutați cu un medic în oricare dintre centrele noastre medicale, DigestMed Aviației sau DigestMed Militari. De asemenea, aveți posibilitatea să vă programați vizita fie utilizând platforma noastră online, fie apelând la numărul 021 9306.

Articole Similare