2023-11-24

Cauzele sindromului de colon iritabil

Autor: Dr. Cristian Buță, Medic Specialist Gastroenterolog 

Sindromul de colon iritabil (SCI) este o afecțiune larg răspândită la nivel mondial, caracterizată de simptome variate, de la ușoare la severe, care pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanelor afectate.

1. Ce este sindromul de colon iritabil?

SCI este o afecțiune cronică a sistemului digestiv. Simptomele sale primare sunt durerea abdominală și modificări ale tranzitului intestinal (constipație și/sau diaree), asociate cu balonarea sau distensia abdominală în absența vreunei cauze organice. Pentru a fi diagnosticat în consecință, simptomele trebuie să fie prezente timp de cel puțin 6 luni, cu o durată de cel puțin 3 luni înainte de consultul medical. Aceasta este cea mai răspândită afecțiune gastroenterologică, afectând aproximativ 30% dintre pacienții care solicită consultații medicale.

Caracterul cronic al SCI și dificultatea de a controla simptomele pot reprezenta o provocare atât pentru pacienți, cât și pentru profesioniștii din domeniul sănătății. Cu toate acestea, există tratamente și terapii disponibile care pot contribui la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții pentru cei afectați.

2. Cauzele psihologice ale SCI

Există o serie de teorii despre cum și de ce se dezvoltă sindromul colonului iritabil. În ciuda cercetărilor intense, cauza nu este clară, afecțiunea fiind privită ca o tulburare rezultată din interacțiunea între o serie de factori. 

Accentul tradițional a fost pus pe modificări ale motilității gastrointestinale, hipersensibilitatea viscerală și disfuncția axului creier-intestin, în timp ce mai multe studii contemporane au luat în considerare:

• rolul inflamației;
• alterările florei intestinale;
• dezvoltarea excesivă a bacteriilor;
• rolul sensibilității alimentare;
• predispoziția genetică sau socială.

Persoanele care suferă de SCI și solicită asistență medicală tind să fie mai susceptibile la experimentarea anxietății și a stresului în comparație cu cei care nu caută ajutor medical. Este cunoscut faptul că stresul și anxietatea pot influența negativ funcționarea intestinului și pot agrava simptomele asociate cu SCI. Cu toate acestea, este important de menționat că cele două nu reprezintă cauza fundamentală a afecțiunii.

Factorii psihosociali și de mediu influențează funcțiile intestinale și percepția durerii, având consecințe semnificative asupra stării de sănătate, activității zilnice și calității vieții.

• Factori de mediu: educația, viața de familie, familii monoparentale, intervenții chirurgicale în copilărie;
• Stres: evenimente stresante majore precum divorț, șomaj, moartea unei persoane apropiate, stres cotidian, evenimente stresante din copilărie (deprivarea de copilărie, istoric de abuz fizic, sexual);
• Mecanisme de adaptare la stres (coping): catastrofizare, autoînvinuire; 
• Caracteristici de personalitate: neuroticism, conștiinciozitate, alexitimie; 
• Tulburări psihice: tulburări ale dispoziției (depresie, distimie, tulburări de somn);
• Tulburări anxioase: anxietate generalizată, atacuri de panică, tulburare de stres posttraumatic, fobii, tulburare de somatizare; 
• Neurastenie.

Amigdala joacă un rol central în legătura dintre căile centrale de reglare a stresului și anxietății și mecanismele care controlează sensibilitatea gastrointestinală, influențând comportamentul emoțional și manifestarea fricii și anxietății.

Scăderea activității parasimpatice și creșterea activității sistemului nervos simpatic sunt des întâlnite la pacienții cu SCl și au un impact asupra modului în care percep stimulii gastrointestinali.

Tratamentele pot varia de la consiliere cu sau fără medicamente, precum antidepresive sau anxiolitice, la opțiuni precum hipnoză, terapie cognitiv-comportamentală și grupuri de sprijin. 

De asemenea, activitatea fizică regulată este considerată benefică pentru starea de bine și sănătatea intestinelor.

3. Rolul florei intestinale în sindromul de colon iritabil 

Suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SBIS) poate contribui la apariția SCl prin modificarea compoziției microflorei intestinale. Studiile au arătat diferențe semnificative în flora intestinală a pacienților cu SCl, cu o creștere a concentrației de enterobacterii și o scădere a concentrației de bifidobacterii în comparație cu populația generală. Utilizând tehnici moleculare precum teste PCR, s-a constatat că pacienții cu SCl care suferă de diaree prezintă niveluri mai scăzute de lactobacili în comparație cu cei cu constipație și mai puține bifidobacterii decât grupul de control. 

Totodată, pacienții cu SCl au înregistrat o concentrație mai mare de Veillonella decât persoanele sănătoase. Modificările în flora intestinală pot duce la proliferarea unor bacterii producătoare de gaze, agravând simptomele SCl.

4. Hipersensibilitate viscerală

Pacienții cu sindrom de colon iritabil prezintă adesea hipersensibilitate viscerală, care se datorează mecanismelor centrale și periferice. Cu impact major asupra transmiterii impulsurilor nervoase între peretele intestinal, măduva spinării și creier, fenomenul provoacă durerea abdominală, care este simptomul predominant în SCI. Acești pacienți au o sensibilitate redusă atât la distensia intestinală, cât și la durere, ceea ce poate fi observat în practică prin dificultatea lor de a tolera proceduri precum colonoscopia. Este important de menționat că gradul de hipersensibilitate nu este corelat cu severitatea simptomelor SCI.

Prin rezonanța magnetică funcțională s-a demonstrat subțierea structurilor cerebrale responsabile de percepția viscerală și modificări ale zonelor legate de emoții, atenție și durere la pacienții cu SCI. După distensia rectală cu balon, acești pacienți prezintă o activitate mai intensă în cortexul prefrontal, sugestivă pentru o reactivitate crescută la stimuli dureroși.

Studiile au investigat hipersensibilizarea nervilor din intestin declanșată de distensia sau balonarea intestinală, sugerând că “hiperalgezia viscerală” ar putea explica simptomele SCI. Această teorie susține că nervii intestinali sunt hiperactivi la pacienții cu SCI, percepând cantitățile normale de gaze sau mișcare ca excesive și dureroase. Unele persoane care suferă de această boală observă îmbunătățiri atunci când folosesc medicamente care diminuează modul în care este resimțită durerea intestinală, cum ar fi anumite antidepresive.

5. Factorii alimentari ăn sindromul de colon iritabil

Studiile privind restricțiile alimentare în SCI nu sunt concludente. Anumite persoane cu SCI afirmă că există alimente care declanșează simptome precum balonarea și durerea. 

Cercetările s-au axat pe anticorpi specifici pentru alimente, malabsorbția carbohidraților și intoleranța la gluten. Reacțiile alergice la alimente precum alunele, soia sau grăsimile, apărute la persoane susceptibile, ar putea juca un rol în apariția SCI.

Factorii care pot contribui la agravarea simptomelor SCI includ malabsorbția carbohidraților, în special a oligo-, di- și monozaharidelor fermentabile și poliolilor (FODMAPs), care pot cauza balonare, flatulență, durere și creșterea permeabilității intestinale. Totuși, cercetările nu susțin în totalitate legătura dintre consumul de lapte sau fructoză și SCI. 

Pe lângă acești factori, studiile au identificat și alte potențiale cauze de risc pentru SCI, precum: 

• expunerea la temperaturi scăzute;
• obiceiurile alimentare;
• apartenența la o familie monoparentală;
• starea de nutriție intrauterină;
• evenimentele traumatice prenatale;
• deprivarea din copilărie;
• intervențiile chirurgicale în copilărie.

Copiii născuți din părinți cu SCI sau alte afecțiuni gastrointestinale funcționale pot să dezvolte ulterior sindromul de colon iritabil, influențați și de comportamentul pe care îl învață de la părinții lor.

Pacienții cu SCI care au experimentat abuz în trecut, manifestă o sensibilitate crescută la durere în comparație cu pacienții cu SCI care nu au avut experiențe de abuz. De asemenea, acești pacienți cu istoric de abuz prezintă o reacție mai intensă a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian (HH CSR) la stimuli dureroși viscerali în comparație cu cei fără astfel de experiențe.

6. Ereditatea   

Aproximativ 33-42% dintre pacienții cu SCI au un istoric familial al bolii, indicând influența factorilor genetici și/sau a celor de mediu în dezvoltarea bolii. Studii pe gemeni monozigoți și dizigoți au arătat că SCI apare mai frecvent la gemenii monozigoți (33%), în comparație cu gemenii dizigoți (13%). De asemenea, pentru gemenii dizigoți, prezența unui părinte cu SCI dublează riscul de a dezvolta boala. Până în prezent, aproximativ 60 de gene au fost asociate cu SCI, dar nicio genă sau grup de gene nu a fost identificat ca o cauză clară a bolii.

Concluzii 

În concluzie, sindromul de colon iritabil rămâne o afecțiune complexă și enigmatică, care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Deși originea exactă a SCI este încă nedeslușită, cercetările recente au adus la lumină numeroase aspecte importante. Factori precum stresul, anxietatea, microbiota intestinală și hipersensibilitatea viscerală joacă un rol semnificativ în dezvoltarea și exacerbarea simptomelor SCI.

Dacă suspicionați că vă confruntați cu această afecțiune, programați un consult de specialitate la unul dintre specialiștii centrului medical DigestMed pentru diagnostic corect, tratament și monitorizare. Puteți efectua programarea prin apel telefonic, la numărul 021 9306 sau prin intermediul platformei online.