2021-02-02

Boala celiaca: cauze, diagnostic si tratament

Articol scris de Dr. Adelina Popescu, medic specialist Gastroenterologie

Boala celiaca este o boala autoimuna digestiva ce se manifesta prin malabsorbtia vitaminelor si nutrientilor alimentari. Este denumita si intoleranta la gluten si este caracterizata de o inflamatie cronica la nivelul peretelui intestinului subtire, inflamatie ce impiedica de fapt absorbtia corespunzatoare a nutrientilor din alimente. Circa 1% din populatia globala sufera de aceasta afectiune, insa frecventa este mult mai mare fiindca exista multi pacienti asimptomatici nediagnosticati.

Ce este boala celiaca? 

Boala celiaca, denumita si intoleranta la gluten sau enteropatia glutenica, este o afectiune cronica autoimuna in care sistemul imunitar al organismului raspunde anormal la o proteina alimentara regasita în grau, orz si secara, proteina denumita gluten. Boala celiaca este o boala sistemica, afectand tot organismul. S-a demonstrat ca enteropatia glutenica apare la persoanele cu susceptibilitate genetica, adica persoane care detin anumite modificari genetice dobandite sau mostenite de la predecesori (HLa DQ2 sau DQ8). Pe langa aceste modificari genetice, la aparitia bolii mai contribuie si factori de mediu si imunologici. Localizarea leziunilor specifice bolii este la nivelul intestinului subtire. Principala functie a intestinului subtire este de absorbtie a apei si nutrientilor din alimentele ingerate, astfel ca atunci cand inflamatia cronica cuprinde peretele intestinului apare malabsorbtia alimentara. 

Cand si de ce apare boala celiaca?

Debutul tipic al bolii celiace este in copilaria precoce, atunci cand incepe diversificarea si introducerea cerealelor. Exista insa si un alt varf al incidentei si anume în jurul varstei de 30 – 40 ani; la varstnici este foarte rar diagnosticata. Inca nu se cunoaste cu certitudine factorul declansator al bolii celiace. In urma cercetarilor din domeniu s-a aratat ca la declansarea bolii contribuie factori de mediu, imunologici si genetici. Principalul factor de mediu este expunerea la cereale care contin gluten (grau, orz, secara). Alte cauze pot fi igiena exagerata si cresterea consumului de antibiotice, reducand astfel expunerea la microorganisme. Microorganismele din jurul nostru au un rol important pentru organismul uman si anume de stimulare si intretinere a imunitatii. Astfel ca o imunitate alterata poate contribui la aparitia enteropatiei glutenice.

Simptome ale bolii celiace 

Manifestarile clinice frecvent intalnite in boala celiaca, în special la copii, pot fi: 

• durere abdominala recurenta;
• balonare;
• greata;
• varsaturi;
• diaree;
• scadere in greutate sau deficit de crestere. 

Exista si simptome rare sau atipice precum:

• neurologice sau psihiatrice;
• infertilitate;
• stomatita aftoasa;
• dermatita herpetiforma. 

De asemenea, exista si o categorie de pacienti asimptomatici care sunt diagnosticati intamplator, in urma efectuarii unei gastroscopii pentru alte simptome. O parte dintre simptome sau complicatii apar in urma deficitelor vitaminice, deficite instalate in urma malabsorbtiei. Apar astfel hipovitaminoze pentru a, D, K, E, fier, acid folic, B6, B12, calciu si complicatii precum anemie, osteoporoza, dermatite, polineuropatii, hemoragii, limfoame.

Boala celiaca se poate preveni? 

Boala celiaca este o afectiune autoimuna  cronica al carui debut nu poate fi prevenit. Poate fi insa depistata timpuriu prin metode de screening reprezentate de anumite teste sangvine. Nu se recomanda testarea intregii populatii, ci a celor cu:

• istoric familial de boala celiaca;
• a pacientilor cu diabet zaharat de tip I;
• a celor cu anemie prin pierdere de fier inexplicabila;
• copiilor cu crestere intarziata sau cu alte deficite vitaminice inexplicabile. 

Boala celiaca se mai poate asocia si cu alte boli autoimune precum:

• tiroidita autoimuna;
• hepatita autoimuna;
• boala inflamatorie intestinala;
• scleroza multipla.

Depistarea acestor afectiuni nu impune screening pentru intoleranta la gluten.

Diagnostic si tratament 

Diagnosticul bolii celiace cuprinde mai multe etape:

1. Prima este suspiciunea de boala celiaca ridicata in urma semnelelor si simptomelor pacientului. Ulterior se fac teste serologice specifice bolii precum anticorpi antitransglutaminaza tisulara, antiendomisium, antigliadina. Daca acesti anticorpi sunt crescuti peste intervalul de referinta, se trece la etapa urmatoare.
2. A doua etapa este reprezentata de endoscopia digestiva superioara cu biopsii de la nivelul mucoasei intestinale. Analiza histopatologica a biopsiilor arata atrofierea vilozitatilor intestinale si inflamatie cronica. Daca nivelul anticorpilor nu este crescut, atunci nu este nevoie de efectuarea endoscopiei digestive superioare. 
3. Testarea genetica nu se face de rutina, ci doar în cazurile de neconcordanta a testelor standard folosite.

Alaturi de analizele specifice intolerantei la gluten,  se recomanda si efectuarea analizelor de sange uzuale care pot releva anemie, deficite vitaminice sau probe hepatice crescute.

Dupa diagnostic si evaluarea biologica completa,  pacientul cu boala celiaca trebuie sa elimine glutenul din alimentatie. Dieta fara gluten este singurul tratament eficient in acest moment. Exista studii în desfasurare despre anumite medicamente si  un vaccin care ar putea reduce inflamatia intestinala, insa dieta ramane tratamentul de baza. Pe langa sursa principala din cereale – grau, orz si secara,  glutenul se regaseste si in majoritatea alimentelor procesate, a medicamentelor si suplimentelor alimentare. Acest fapt face dieta fara gluten greu de tinut si contaminarea reduce aderenta la tratament. Grupe de alimente fara gluten sunt legume, fructe, carne, peste, lactate, fasole, nuci, alune, iar cereale fara gluten sunt orez, porumb, soia, quinoa, mei, chia, sorg, linte. Simptomele bolii celiace dispar complet dupa o perioada de circa 4 luni de dieta fara gluten.